Page 11 - Bunul_Econom_1901_22
P. 11
Nr. 22. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.
lu-’i, i-a istorisit toate din fir în câne foarte mare cu două capete. tyfimâziU ncascuttăui.
>ăr: cum şi ce fel?... de unde Cânele acesta cum a zărit-o deauna
ine şi încotro se duce... a început foarte tare a lătra şi a
— Eu, draga mătuşei, — se da la dînsa, nu mai, nu mai — Din nemţeşte. —
;ise mai departe baba — pot s’o apuce în dinţi.
iă-’ţi scurtez foarte mult calea. Mama Soarelui, căci Soarele (^ând odinioară un băiat se
— Dacă mi-ai scurta-o, mă- avea o mamă foarte bătrână, şi împotrivise sfatului plin de iu
uşică, mare bine mi-ai mai face palatul acesta era palatul Soare bire al mamei sale cu privire la
şi Doamne! cum ţi-aş mai mulţu- lui, deci mama Soarelui, cum auzi urmările triste ale păcatului, tatăl
ni pentru fapta dumitale! cânele cel cu două capete lătrând, său ia istorisit următoarea pă
Baba măgulită prin cuvin- a eşit afară şi cum a văzut pe ţanie:
:ele fetei, îi dădu în mâna dreaptă călătoarea noastră a întrebat-o Câtă întristare se vedea în faţa
mânioasă:
[in pomişor, ear’ în mâna stângă mamei mele, când află, că toate
— Pe cine cauţi tu aici şi
jn inel foarte mic şi îi zice să câte mi-a zis şi toate câte a su
ce vrei?
facă cruce cu pomişorul, că apoi ferit nu erau în stare să mă mişte,
Călătoarea noastră neştiind
indată va vedea ce se va întâmpla S'a ridicat, să meargă în casă, şi
cine e bătrâna care a întrebat-o
cu dînsa. eu îi urmam la oare-care depăr
aşa de răstit, şi ce are Se se
Fata o ascultă, face cruce întâmple dacă i-a spune ceea-ce tare. Ea a vorbit într’una până a
cu pomişorul şi... ce să vadă?... i-a spus, poate că i-ar fi răspuns ajuns la uşa casei.
vede că d’odată se ridică în aer cum ar fi trebuit să-’i răspundă. «E timpul şcoalei», zise
şi cineva o duce pe sus, dat’ Aşa însă, în nevinovăţia sa, neştiind dînsa. «Mergi fiiul meu, şi îţi zic
bine o duce nu ştie. ce e prefăcătoria şi minciuna, şi încă odată, gândeştete la ceea-ce
Aşa se duse ea prin aer, cât de bine pot să-’ţi prindă şi ţi-am spus».
par’că ar fi fost de cineva vrăjită acestea câte odată, zise bătrânei: «Nu voiu merge la şcoală»,
— Eu caut pe mult iubitul
a călări pe o prăjină de alun, şi am răspuns eu.
şi doritul meu Soare, după care
cât ai clipi din ochi ajunse dinain Ea părea înmărmurită de
mult timp am alergat şi nu mai
tea palatului Soarelui. obrăznicia mea şi zise cu asprime;
acuma am putut ajunge la pala
Pe dinaintea palatului acestuia «Ba sigur vei merge, Al-
tul lui!..
curgea un rîu limpede ca lacrema. fred eu îţi poruncesc»!
Auzind mama Soarelui aceste
Spre a trece peste rîul acesta «Nu vreau», am zis eu.
cuvinte, s’a făcut foc de mânie
ori şi cine ar fi fost acela, care «Una din două trebue se
şi a început a o blăstăma zicând :
ar fi voit se treacă trebuia să faci, Alfred — sau pleci în această
— Blăstămată se fi tu, că
treacă, trebuia să plătească un clipă la şcoală, sau te voiu încuia
ai îndrăsnit a veni până aici să
argint, ori de nu rătăcia un an în odaia ta, şi te voiu ţinea acolo
amăgeşti cu frumseţa ta pe fiul
întreg prin lume. până când vei făgădui a da în
meu!,.. In pasăre să te prefaci, şi
Călătoarea noastră, ca Să viitor ascultare dorinţelor mele».
în toată ziua să sbori spre cer!..,
nu mai umble rătăcind prin lume, «Aceasta nu o poţi face»,
Şi într’adevăr că îndată-ce
luă inelul ce l-a fost căpătat dela zisei eu: «pentru-că nu mă poţi
a rostit baba cuvintele acestea,
baba cea bătrână, şi îl dete moş ridica în sus pe trepte».
tînăra copilă mai înainte de a da
neagului ca s'o treacă de cea «Alfred, acum alegeţi», zise
ochii cu iubitul seu, mai nainte
parte. mama şi mă apucă de braţ. Ea
de a apuca măcar a-’i spune cât de
Bătrânul, luând inelul, a tremura straşnic şi era galbină ca
tare îl iubeşte, s’a prefăcut într’o
trecut-o de cea parte de rîu fără ceara.
pasăre mică, pe care oamenii o
să mai întindă multă vorbă cu «Dacă mă baţi, fug», am zis
numesc Ciocârlie, şi care, de atunci
dînsa. eu înfuriat. D-zeu ştie, eu nu ştiu,
şi până în ziua de astăzi tot
Acum a sosit ea la poarta deauna, când e frumos şi senin ce n’oi mai fi zis.
palatului sau a curţei, prin care «Vreai să mergi, Alfred?»
afară, se înalţă cântând spre cer
a întrat încetul în ogradă şi «Nu» am răspuns eu, dar’
spre iubitul său.
deaicea s’a dus apoi la uşa curţei. S. FI. Marian. eram încâtva descurajat sub pri
Lângă uşa curţei se afla un virile dînsei.
