Page 12 - Bunul_Econom_1901_22
P. 12
Pag. 4, SPICUIRI LITERARE Nr. 22.
Dacă nu, urmează-mi», zise | reşte din toată inima se te ierte». ) aprinşi. Sora mea mă înbrâţişă ş
dînsa, apucându-mi cu putere S Eu n’am voit să răspund. Am ? plânse înăduşită. D’odată am sim
braţul. Eu am ridicat piciorul — s auzit apoi paşi lini îndepărtându- ? ţit că mâna mamei , se mişcă, ş
«O, fiiul meu, ascultămă» — eu > se, m'am aruncat în pat, pentru- ? ochii ei s’au deschis. Dînsa şi-;
mi-am ridicat din nou piciorul şi 5 că să îndur o noapte ticăloasă. ? Venit earaşi în fire, dar’ de vorbi
.am lovit pe mama, pe blânda > Alţi paşi, mai lini şi mai slabi ? n’a mai putut vorbi. Nu înţele
mea mamă. Vai cum îm ferbe j ca ai sijrorei mele, mă turburară. ) geam ce vrea să spună.
capul şi acum, întocmai ca căderea ) „Alfred, fiiul meu, pot să vin ? „Mamăl Mamă!11 am strigai
unui rîu, când îmi aduc aminte j înlăuntru?11 întrebă dînsa. ? eu, „zi barem atâta că mă ierţ“
de aceea faptă de feară sălbatecă. ) Nu sunt în stare să spun, ce ( Dînsa n’a fost în stare se
Am lovit pe mama mea, o femee > putere mă îndemna să răspund ( rostească nici atâta cu buzele
neputincioasă — mama care m’a ) în aceea clipă, călcându-mi pe ? însă m’a privit, mi-a strîns mânile
născut. Dînsa, şovăind, ameţită a ) inimă. Vocea plină de iubire a ^ şi şi-a ridicat ochii spre cer. Şi-o
dat câţiva paşi îndărăt şi s’a ră- ) mamei mele, care m’a umplut mişcat buzele rugându-se şi-a re-
zimat de părete, Nu s’a mai uitat ) de fiori, a topit ghiaţa de pe posat. Eu am rămas în genunchi
la mine, ci strigă: «O, tată ceresc, > inima mea, şi acum doream cu lângă dînsa, lângă aceea fiinţă
eartă-’l, că nu ştie ce face». De S foc să-’i îmbrăţişez grumaziii; însă scumpă, până când sora mea m ’a
noi apropiă grădinarul, care toc n’am făcut-o.. Am auzit cum dus deacolo. -— Bucuria tinereţii
mai în aceea clipă a eşit pe uşă, ) dînsa s’a retras. Am auzit-o ge- mele m’a părăsit pentru tot
şi care a văzut pe mama galbină > mend. Doream să o chem îndărăt, deauna.
şi abia ţinendu-se pe picioare. ) însă n’am făcut-o. Copii, cari despreţuiţi sfatul
«Ia pe acest copil, şi du-’l şi-’l > M’am deşteptat din somnul mamei şi cari vă ruşinaţi a lăsa
încuie în odaia lui, zise dînsa > meu neliniştit, prin rostirea pu- după dînsa, cu toate-că vedeţi
întorcându-’şi faţa decătrâ mine ! ternică a numelui meu, şi sora că aţi greşit...: aveţi de grije. O
Era priveliştea chinului sufletesc, > mea sta la marginea patului. singură neascultare poate se pri
amestecat cu cea mai mare iubire: 1 „Scoală-te, Alfred, nu numai cinuiască aştfel de pată în suflet,
durerea nespusă a unei inimi 1 aştepta nici o clipă, şi vină cu care nici când nu se va mai şterge.
sdrobite. mine, pentrU-că mama noastră Vorbe şi făptuiri nedrepte căşună
trage de moarte11, rane ale căror sgănci rămân pen
In clipa următoare eram un
Mi-se părea ca şi când nu- tru întreagă vieaţa. Fiţi cu luare
întemniţat în odaia mea proprie.
1 mai aşi visa, dar’ am sărit în sus aminte la relele ce pot urma;
Mai întâiu m’am gândit să mă
' ca muscat de şerpe, şi am urmat striviţi cel dintâiu colţ al mâniei...
arunc pe fereastă, însă simţiam
' surorii mele. Mama zăcea în pat, şi păziţi ve de înfricoşatele urmări
că mi-e frică de moarte. încă nu
[ galbină ca ceara. Dînsa încă nu ale neascultării. Nu vă agonisiţi
eram păcătuit. Câte-odată inima,
s’a fost desbrăcat. S ’a fost pus triste aduceri aminte pentru anii
părea că se spune, însă îndărăt
în pat ca se se odihnească puţin, de mai târziu.
nicia se arăta earăşi în aceeaşi
şi earăşi s’a sculat, ca să vină. la
clipă, şi-’mi zicea, să nu mă dau
mine, dar’ a căpătat bătae de Trad. de: R. 8.
Faţa galbină a mamei mă urmărea.
inimă, şi-a trebuit să se ducă în
M’am aruncat în pat şi am ador
odaia sa.
mit. Tocmai în amurgul serei
Eu nu-’ţi pot descrie durerea
am auzit paşi apropiindu-se de
sufletului meu, când am văzut-o;
odaia mea. Era sora mea.
căinţa mea era înzecit mai amară
«Ce vrei să spun mamei din
la gândul, că dînsa nu va putea
partea ta ?» zise ea.
să mai ştie de această căinţă.
«Nimic», răspunsei eu. Credeam, că eu sunt ucigaşul ei.
«O Altred, pentru mine, şi Am căzut pe pat lângă dînsa; de
pentru toţi ai noştri, zi, că-’ţi plâns nu puteam plânge. Inima
pare rău, ce-ai făcut. Dînsa do- ardea în mine, creerii mi-se păreau
Edate şi redactate de IO AN MOŢA. »Minerva« institut tipografic în Orăştie.
