Page 3 - Bunul_Econom_1901_23
P. 3

Nr.  23                                            BUNUL  ECONOM                    __________________                Pag-  3

      programului  referitoare  strict la  afacerile   cât  s’ar  putea  face  şi cum poporul  nos­  unanim  pentru  înfiinţarea  Reuniunei
      desp.  »Asociaţiunei«,  dl  preşedinte  An-   tru  ar  da  înainte  în  toate  privinţele,   agricole  şi  decide,  ca  la  membrii  din
      dreiu  Bârseanu  desfăşură  scopul  înfiin-   dacă  şi-ar  cultiva pământul mai  raţional,   comitetul despărţământului „Asociaţiunei“
      ţărei  unei  Reuniuni agricole pe  teritoriul   dacă  ar  pune  mai  mare  temeiu  şi  preţ  să  se  adaugă  persoane  din  afară,  pre­
      despărţământului,  aduce  la  cunoştinţa    pe  legumărit,  pomărit,  stupărit,  în  fine   oţi  şi  învăţători  din  comunele  de  pe
      adunării,■ că  membrul  din  comitet  dl  C.   pe  toate  ramurile  ce  cad  în  sfera  eco­  teritorul  despărţământului,  cari  împre­
      A iscr  a  fost  însărcinat se facă un raport   nomiei.  Nu-şi  uită  nici  de  meseriaşi,   ună  cu  comitetul  să  pregătească  un
      asupra  obiectului,  şi  declară discusiunea   cari,  zise,  dacă-i  creăm  şi  avem,  trebue   proiect  de  statute  şi  cât  mai  curând
      de  deschisă.                               să-i  şi  susţinem  prin  sprijinul,  ce  avem   să  convoace  o  adunare  de  constituire.
           Invitat  fiind  a-şi  ceti  raportul,  dl   şâ  li-1  dăm,  ca  se  nu  cadă jertfă a  con­  Dl  I.  Lengeru  exprimă  dorinţa,ca
      A iser  face  o  expunere  amănunţită.  In   curenţei  şi  producţiunei   fabricelor  şi   preoţii  să  se îngrijească a aduce  cu  sine
      partea  introductivă  a  raportului  săut   atelierelor  celor  mari.  Face  la  urmă   oameni  din  popor  la  adunarea  de  con­
      lucrat  cu  conştienţi ositate  şi  claritate   propunerea,  ca  comitetul  se  fie  însărci­  stituire,  ca  astfel  ea  să  fie  cât  mai  bi­
      se  arată  marea însămnătate  a  Reuniuni­  nat  a  convoca  o  adunare  generală  de   ne  cercetată  şi  poporul  să  aibă  ocasi-
      lor  agricole;  stărueşte  apoi  ăsupra  sco­  fruntaşi  economi,  care  se  ia  măsurile   une a  se  convinge de  însămnătatea  Reu­
      pului  salutar,  ce-1 urmăresc  ele  şi  indică   de  lipsă  pentru  înfiinţarea  Reuniunii.  niunei  dorită  de  toţi.
      şi  mijloacele  prin  cari  s’ar  putea  înfiin­  Preşed.  A.  Bârseanu  e  de  părere      Cu  aceasta  discuţiunea  se  închide.
      ţa,  precum  şi  folosul  netăgăduit,  ce  l-ar   se  se  fixeze  ordinea  desbaterei  şi  pune
                                                                                                  Păcat,  că  adunarea  a  fost  slab
      aduce  agricultorilor  noştri  români  din   trei  cestiuni;  1)  dacă  se  simte  trebuin­
                                                                                             cercetată  şi  că  au  lipsit  dela ea oameni
      ţaia  Bersei  înfiinţarea  unei  astfel  de   ţa  înfiinţării  reuniunei;  2)  cum  ar  fi
                                                                                             din  popor,  ear’  din  inteligenţa  noastră
      Reuniuni.                                   mai  practic  a  se  înfiinţa,  şi  3)  se  se
                                                                                             locală  au  participat  numai  foarte  puţini.
           Raportul  dlui  Aiser,  primit  cu  vii   constate,  dacă  se  află  persoane,  anume,
      aplause de adunare, fu  completat  printr’o   cari  să  fie  însărcinate  cu  lucrul  acesta,
      expunere  verbală,  ce  a  făcut-o  secreta­  ori-că   afacerea   se  lasă   în   sarcina
      rul  comitetului  dl  Nic.  Bogdan,  care   comitetului ?                                   Ş t ir i   d e   t o t   f e l u l
      într’o  călătorie  a  sa  la  Sibiiu  s’a  pus   Vorbesc   rând   pe  rând    dnii  I.
      în  contact  cu  bărbaţii  din  fruntea Reu­  Lengeru,  preoţii  Rom.  Verzea,  Broşu       Starea  sămănăturilor  pe  la
      niunii   agricole  române  sibiiene,  dela   si  Micu  si  în  fine dl director  V.  Onitiu   1  noi  e din  cele  mai  dătătoare  de  nădejde.
                                                 >
                                                           *
                                                                                       >
      cari  şi-a  luat informaţiuni  asupra  paşilor   Toţi   aceşti   vorbitori   susţin   necesi-  I Grânele  sunt  peste  tot  locul  frumoase,
                                                           >
                                                                                           i
                                                    3
                                                                              >
      de  făcut  şi  a  modului  cum s’a procedat  tatea  înfiinţării  Reuniunii  agricole,  care  j  cucuruzele  înaintează  si-  ele  mulţumitor,
      la  Sibiiu  cu  înfiinţarea  Reuniunii  de   ar  fi  o  adevărată  binefacere pentru  po-   sunt  la  săpatul  întâi.   Timpul,  cu  ploi
      acolo.                                     poraţiunea  română  din  comitatul  Bra­   liniştite  apoi  ear’  frumos,  ajută  deşvol-
           Preşedintele  a  dat  apoi  cuvântul   şovului.                                  tarea  viuă  â  vegetaţiei.   Din  România
                                                 î
      dlui   protopop  Bartoîomeiu  Baiulescu.        După  viua  discuţiune  la  care  au   asemenea  ştiri  de  bunăstare  a  sămănă­
      D-sa  vorbeşte  la  cestiunea  aceasta  şi   mai  luat  paete  şi d-ui-i N.  Petra-Petrescu   turilor.
      ceteşte  o  disertaţie  instructivă,  arătând  şi  I.  C.  Panţus  adunarea  se  declară

      Că  dacă  n’ar  fi  fost  el,  ehe!  tot  satul   mână,  ear’  ea  se  duse  în  cămara  de   se  împrăştiau  tăcuţi  şi  singuratici  care
      încăpea  pe  mânile....                    alături.  Cu  capu  răzimat  pe  lada  ei  de   pe  unde  aveau  treabă.
           —   Da  tata  de  ce  s’a  băgat  vizi­  zestre,  Irina  plângea  cu  hohot....   Obo­  Irina,  cu  ochii  umflaţi  de  somn  si
                                                                                                                                    j
                                                                                                                       »
      tiu  la  el ?  Arde-l-ar  focul  de  grec!  Nu   sită  de  plâns  şi  de  chin  adormi  aşa   de  plâns,  eşia  pe  poartă  cu  un  căuş
      ştii,  mamă,  ce  spunea  moş  Şerban  de el.  îmbrăcată.  Nu  s’a  mai  deşteptat  până   cu  grăunţe  de  păpuşoiu  la  supţioară,
           —   Apoi  de  ce  să  se  bage!   Iacă   a  doua  zi.                            spunând  mă-sei  că se  duce la alde Gher­
                                                                     *
      s’o  băgat.  Nu-1  ştii  pe  tată-tău  cum  e?                *  *                    ghina  să  rîşnească.   In  drum,  nu  putu
           —   înaintea  vetrii,  păzînd  ceaunul     A  doua  zi,  mamele,  nevestele  şi   să  nu-şi  arunce  ochii  înspre  partea  în
     cu  mămăligă,  Irina  începu  se  plângă.   fetele  nu  se  mai  puteau  astâmpăra  pe   care  plecase  Gheorghe.   Trebue  se  fie
     Auzise  şi  simţise  prea  multe  în  ziua   acasă.  Se  duceau  într’una  unele  pe  la  j  departe  acu,  gândea  ea.  Ce-o  fi  acolo,
     aceea.  Cu  gândul  la  George,  care  ple­  altele  ca  să-’şi  mai  omoare  necazu.   In  j  la  Galaţi ?  Tata  spunea  că  e  frumos.
     case  şi  la  cele-ce  auzise  din  gura  lui   toată  săptămâna  aceea,  nu  s’a  ales  ni­  Tot  mergând  şi  gândind  aşa,  tresări.
     moş  Şerban,  simţia  un  fel  de  durere  şi   mic  de  treaba  lor.  De  se  puneau  la   Auzi  o  descărcătură  de  puşcă.   Ochii
     de  nelinişte,  care  îi  îneca  sufletul.  răsboiu,  iţele  se  încurcau;  dacă  raţele   i-se  întoarse  înspre  partea  de  unde  ve­
          —   Da  ce,  ai  înebunit,  fă  Irino,  de   şi  purceii  mai  obraznici  năvăliau  în   nea  sgomotul  şi  zări,  pe  coasta  dealului
     plângi  atâta?  Lasă  că  o  se  se  întoarcă   tindă,  cerând  de  mâncare,  eşiau  cu   din  faţă,  curtea  boerească.   Uitase  de
     el.  Şi  ce ?   Par’că  nu  mai  sunt  flăcăi   picioarele  rupte.  Oala  cu  fiertură  dedea   Gheorghe.  Faţa  şi  vorbele  lui  moş Şer­
     în  sat?                                   într’una  în  toc :  şi  până  să  se  întoarcă   ban  îi  reveneau  în  minte;  şi  cu  cât
          Vorbele  me-sei  o  întărită  şi  mai   dela  fântână  trecea  un  ceas,  că  stăteau,   privea  înspre  curtea  boerească,  cu  atât
     tare.  Plângea  cu  sughiţ.                în  mijlocul  drumului  cu  cofele  lângă   o  durere  neînţeleasă  şi  o  desnădejde
          —   Fugi  de  aici,  nebuno!  du-te  în   ele,  tot  văitându-se  şi  căinându-se  una   păreau  că-i  tae  picioarele.   întoarse  ca­
     cămară,  dacă  vrei  să  te  boceşti!      pe  alta.                                   pul  cu  groază,  plecând   înspre  casa
          Mama  Zoita  îi  smuci  făcăletul  din      Oamenii,  mai  tari  de  înger  ca  ele,  Gherghinei.
   1   2   3   4   5   6   7   8