Page 4 - Bunul_Econom_1901_24
P. 4
Pag. 4 BUNUL ECONOM Nr. 24
După-ce organisă parochia, se puse poveduirea pârochului şi au contribuit împreună cu părintele, atâta s’au între-
să asigureze capitalul de lipsă pentru şi adus jertfe pe altarul Domnului în pus pentru îndeplinirea lor, pentru a
zidirea bisericei, cu ce mai rămăsese sume frumoase. tuturor fală şi cinste s’au întrepus!
dela zidirea şcoalei. Făcu conversiunea Astfel în anul 1899 neguţătorul Un credincios.
datoriilor din sat la banca »Făgeţana«, Kurtag dărui un policandru în preţ de
(In alt numer vom publica lista celor-ce au
sporind astfel în mod sigur capitalul bi 45 fl; rhai multe femei un măsaiu pe contribuit după puterile lor pentru înfrumseţarea
sericei, şi la anul 1896 începu a face prestol în valoare de 20 fl.; d-na Kâflay sfântului lor locaş).
pregătirile de lipsă pentru edificarea o candelă de 7 fl.; mai multe femei
bisericei şi a casei parochiale. In acest unele mesaie de 10 fl ; în anul 1900
scop exopera dela II. Sa dl Gaal cu corul vocal donâ un steag d e . mătasă Clubul românesc din Orăştie.
preţ scăzut peatra de lipsă la marile roşie în valoare de 150 fi ; mai multe
fundamente, ear’ dela erariu lemnele de femei 10 stiharie pentru copii în va In oraşul nostru fiecare naţiune
clădire cu jumătate preţ, şi se începu loare de 56 fl. Făcut odată începutul, (română, săsească şi ungurească) îşi are
zidirea bisericei şi casei parochiale. Ne oamenii se însufleţiră si de aci înainte clubul (partidul) seu, pe care îl formează
’
J
plăcerile şi pedecele ce a întimpinat prin colectele succese a înfrumuseţa lo în total cetăţenii cu drept de vot la
în decursul zidirilor le retac, pentru-că caşul lui D-zeu cu mai multe podoabe, alegeri. Clubul îşi alege 1 preşedinte,
nu voesc se deschid de nou rana, ajunge a cărora sfinţire s’a îndeplinit în ziua 1 vicepreşedinte şi 1 notar sau »actuar«,
se spun că părintele Groza, în vederea de Rusalii din anul acesta, cu cuvenita ear’ membri ai lui sunt toţi membrii
scopului pentru care se întrepuse, a pompă. Cu această ocasiune parochul aleşi de el în representanţa orăşenească,
suferit totul dela contrarii lucrării, şi a Groza ţinu o vorbire atât de însufleţită, cum şi membrii virilişti ai acelei re
suferit mult. încât mişcă până la lacrimi de bucurie presentanţe, şi alegătorii conaţionali
Zidirile s’au terminat şi în a. 1898 şi cele mai împetrite inimi. Chiar şi din loc. Clubul se întruneşte în şedinţă
la 6 Decemvrie se sfinţiră cu deplină cei-ce mai stăteau în inimi cu porniri nea- de regulă în ajunul şedinţelor represen-
pompă bisericească. Aceste zidiri deşi mice, au plecat acasă cu gândul bun tanţei orăşeneşti, pentru a se consulta
au fost date la licitaţiune cu preţul de la D-zeu, că rupând cu trecutul se asupra ţinutei ce se o observe în re-
8000 fl., ele, după părerea experţilor, urmeze cu toţi pe calea bună înainte. presentanţă faţă cu obiectele puse la
au o valoare reală de 16.000 fl. v. a. D-zeu se le şi ajute. Şi mai ales ordinea zilei.
şi vor sta ca mărturii falnice peste sute
se le ajute a înţelege cu toţii, că dacă Până înainte cu vre-o 3 ani, clu
de ani vestind pe înălţătorii lor. în jurul unor lucrări mari, cum au fost bul român funcţiona în regulă sub con
Urmând aranjarea din lăuntru a si acestea din comuna Costeiu, se ivesc ducerea dlui Dr. I. Mihu. Atunci Dr.
bisericei, dar’ secat fiind capitalul cu neînţelegeri între oameni, acelea nu tre- Mihu a abzis de conducerea clubului,
zidirile, şi cu procurarea clopotelor în bue se treacă în duşmănii fără sfîrşit, si de atunci clubul, convocat din când
valoare de 1660 fl. v. a., aceasta s’a căci iată când lucrarea mare e gata, în când de vicepreşedintele Dr. Mun-
putut face numai prin înduplecarea oa bucuria tuturor e ea, şi fala tuturora! teanu şi notarul L. Bercian, abia a mai
menilor la daruri de bună voe. Şi cine din Coşteiu nu e azi mândru vegetat, pe urmă nici nu mai vegeta,
S’au găsit singuratici, mai apoi mai de frumoasele zidiri ce formează pro căci covîrşitoarea majoritate a membri
mulţi creştini, cari au ascultat de pro- prietatea parochiei? Iată dar’ că cei-ce, lor nu răspundea invitărilor vicepreşe-
chiva asta! gândea Irina. S’o făcut ca aşezat ca oamenii cei mari. îmbrăcat ear’ când o privea drept în faţă, par’că-i
o scoabă! în cămaşe şi iţari albi, cu căciula în venea să rîdă de bucurie.
— Iacă, fă Irino, mi-am perdut fundată până pe ochi şi cu ciomagu In ziua când Irina îl întreba
toată regula casei de când a plecat el; de corn mai mare decât el. Mergea câte ceva, să ducea vesel acasă sau la
nu-mi vine nici se mai ţes, nici se mai şuerând printre dinţi un cântec pe câmp. Dimineaţa, când se scula, cel
dreg o sdreanţă măcar. Nu-mi mai pot care şi-’l făcuse el singur din trişcă, întâiu gând era să aştepte la poarta
lua gându dela el. In toate nopţile îl când era cu caprele la păscut. Din Irinei să-’i ia capra în seamă şi să-’i
visez; şi vise urîte! ba câ-i plecat la când în când îşi arunca ochii printre zică: las, leliţă Irino, c’o păzesc eu!
bătălie, ba că-i mort, ba că s’a cununat gard în grădina Irinei. Decâte ori tre Tot mergând aşa încet cu gândul
cu tine,... Doamne iartă-mă! de nu i-s’ar cea pe acolo, nu ştiu cum, par’că-i că poate să zărească pe Irina, ajunse
întâmpla ceva (se bate cu mâna peste venia se meargă mai încet. Decâte ori la colţul gardului în dosul căruea Irina
gură). zărea pe Irina prin ogradă sau prin şi mama Paraschiva stăteau aşezate.
— D’apoi eu, mamă Paraschivă, grădină, par’că-i părea bine, ear’ Du Tresări, când dădu cu ochii de Irina.
de câte ori l’am visat ! mineca, atuncia când ceilalţi băeţi de Nu să aştepta să o vadă acolo.
De-alungul gardului, despre sat, seama lui se duceau la minge sau la — Eh! da ce faceţi aici! zise el
se auziau nişte paşi uşori. Irina şi poarcă, el se tot făcea că are treabă sfiicios şi fără să-’şi dea seamă.
mama Paraschiva îşi lungesc gâturile în preajma casei Irinei. Sara, când se — Iacă şedem, Ionel, îi răspunse
pe după colţul gardului ca se vadă întorcea cu caprele dela păscut, îşi Irina zîmbind.
cine vine. făcea totdeauna drum pe acolo. Ştia — Da ce cauţi pe aici! unde te duci?
— Eh, Ionel Ciobănelu, zise Irina. că dacă Irina l’o vedea, o să-l întrebe — Apoi,... mă duc şi eu aşa...
Ionel Ciobănelul se apropia de ele; şi de capra lor. Totdeauna o privea uite... pe acolo (arată cu mâna înspre
fără să ştie. Avea mersul legănat şi sfiicios mai mult cu ochii în pământ, zarea dealului).