Page 10 - Bunul_Econom_1901_25

Pag. 2. SPICUIRI LITERARE Nr. 25,

i-e făcut de plânsori şi tot umbla din > meargă la Piatră. Cât se-’ţi dau Ţ I G A N I I
babă în babă cu descântece şi cu > ca să mi-o duci?
oblojele, în cât lui moş Nichifor > — D’apoi a fi având chilotă
acestea nu-’i veneu Ia socoteală, 1 multă cum e treaba d-voastră, rin focul arşiţei de soare,
şi de aceea nu-’i erau acum mai 1 jupâne, zise moş Nichifor scărpi- Prin şesuri largi de n’au stîrşit,
nici odată boii acasă; ba chiar 1 nându-se în cap; numai nu-’i Să duc ţiganii liniştit,
să făcuse buclucaş, harţăgos şi de [ vorbă, că poate se aibă, că şi Spre ţări acufundate ’n zare
La răsărit.
tot hapsin, când sta câte două, ' căruţa mea e largă, poate să în­
trei zile pe lângă casă; în cât capă într’însa cât de mult. Apoi Şi-’i cald de-’i vântul ca de pară;
biata băbuşca lui era bucuroasă fără să ne sbatem, jupâne Strul, Cenuşă-’i iarba sub picior;
une-ori şi răsbucuroasă în sufletul mi-’i da şeisprezece lei, un irmilic Ei n’au popas că-’i arde-un dor
ei, să-’l vază cum l-a vedea urnit de aur, şi ţi-oi duce-o ştii, colea, De cerul sfânt de-odinioară,
de-acasă. ca pe palmă; că, după-cum vezi,
De ţara lor.
Se vede lucru, că şi moş căruţa acum am adus-o dela în­
Nichifor era făcut pe drumuri, călţat şi i-am mai tras şi-o unsoare Prin nesfîrşitul bărăgan
căci acum eşia afară la drum, de cele a dracului, de are să Să duc doinind cu vers de foc
par’că era altul; nu mai sta din meargă cum îi sucla. Un traiu mânat din loc în loc
pocnit cu biciul, de şuguit cu toţi — Ai se laşi cu nouă lei, Făr’ de-adăpost, fără de-alean,
drumeţii pe câţi îi întâlnia şi de moş Nichifor, şi te a mai cinsti Făr’ de noroc!
povestit despre toate locurile în­ şi fecioru-meu la Piatră.
semnate, pe unde trecea. — Apoi dar’, dă! cu bine Şi să tot duc...; doar’ unul numa
Intr’o dimineaţă, Mercuri să dea Dumnezeu, jupâne Strul. In drumul lor spre răsărit
înainte de Dumineca Mare, moş Mă bucur şi eu că-’i tocmai în ; Rămâne ’n urmă istovit:
Nichifor deciocălase căruţa şi-o dricul iarmarocului şi poate mi-a ! El îi moşneag şi e acuma
ungea; când numai iacă se tre­ pica ceva şi când oi veni înapoi. j Cătră sfîrşit.
zeşte la spatele lui cu jupân Strul, Numai aş vrea să ştiu, când I Perdea de lacremi îl apasă
din Târgul Neamţului, negustor avem să pornim ? . |
Pe ochi orbiţi de-atâta soare;
de băcan, iruri, ghileală, sulimi- — Şi acum moş Nichifor,
Prin ceaţă-i cată ’n depărtare
nealâ, boia de păr, chiclazuri, dacă eşti gata.
Şi-’i vede cum să duc şi-’l Iasă
piatră vânătă, piatra sulimanului — Gata, jupâne Strul; nu- <
Uitat de moare.
sau piatră bună pentru făcut mai s’adăp iepuşoarele estea. Du- (
alifie de obraz, salcie, fumuri şi te şi d-ta de-ţi pune nora la cale, <
„Vă duceţi...; duce-văţi cu bine
alte otrăvuri. că acuşi te-ajung şi eu din urmă. <
„In ţara mea, la câmpul sfânt
Pe vremea aceea nu era Şi cum era moş Nichifor < „Cu flori ce rid şi c’un pământ
spiţărie în Târgul Neamţului, şi strădalnic şi iute la trebile lui, „Ce-ar fi avut şi pentru mine
jupânul Strul aducea, pentru ha­ repede svârle nişte coşolină în \ „Loc de mormânt11.
târul călugărilor şi a călugăriţelor, căruţă, aşterne deasupra o păreche \
tot ce le trebuea. — Mai făcea de poclăzi, înhamă iepuşoarele, îşi \ „Duceţi-i dorul ce îl port,
el, nu-’i vorbă, şi alte negustorii... ia cojocul între umere şi biciul i „Duceţi-mi dragostea la fraţi..
In sfîrşit, nu ştiu cum se vă spun, în mână şi tiva băete! N’apucase \ „Pe-aici mai mult nu ’ntârziaţi,
era mai mult decât duhovnicul, jupânul Strul a ajunge bine acasă, „Şi de-ţi ajunge — pe cel mort
ci fără de dînsul nu puteau mă­ şi moş Nichifor îşi trăsese căruţa \ „Să nu-T uitaţi11.
năstirile. dinaintea uşei. \
Cu ochi de flacără ce moare
— Muni de dimineaţă, moş
(Va urma). ) Să uită trist pân’ la sfîrşit
Nichifor!
Cum merg ţiganii liniştit
— Bună să-’ţi fie inima... Spre ţări acufundate ’n zare
jupâne Strul. Da cu ce treabă ai La răsărit.
venit pe la noi ? Ar. Stavri.
— Ea noră-mea vrea să