Page 11 - Bunul_Econom_1901_25
P. 11
Nr. 25. SPICUIRJ LITERARE Pag. 3.
F R A Ţ I I D E C R U C E o crestătură în cruce... colea sus... suflare nu s’auzia în sală. îşi
nici nu se mai cunoaşte semnul... şterse cu mâneca fruntea brobo-
şi doar’ a eşit aşa, ca o gămălie nită du sudoare. Umerii lui largi,
Presidentul sună clopoţelul. de chibrit, o picătură de sânge, osoşi de om voinic, tresăriră sub
— Acum, ia spune, acusa- şi Vasile a pus gura ş’a supt-o creţii cămeşii de un fior, de-o
ule, ce te-a împins să faci fapta dela mine, şi eu dela el, — şi tremurare uşoară. Se scărpină la
sta ? întoarce-te cu faţa la domnii ne-am jurat de trei ori să ră ceafă, si urmă.
uraţi, şi povesteşte tot, aşa cum mânem fraţi până la moarte, şapoi
Aveam gospodăria alături...
’a Întâmplat. ne-am luat de mână ş’am venit Nevestele noastre trăiau ca suro
aşa, încet fără să vorbim, până
In sală se făcîi tăcere. Toate rile, îşi ziceau surată, şi nouă
acasă... Şi n’am spus nimărui de
rivirile se aţintiră spre un singur bădică. Eram săritori unii pentru
asta... da oamenii ştiau, — pen-
unct. Razele soarelui străbăteau alţii la ori-ce nevoie. Dumineca
tru-că vedeau că trăim... mai
rin fereasta de sus şi cădeau nu ne aninam în horă decât tus
bine decât fraţii de sânge. Pe
a o ploaie de lumină, pe capul patru, la rând. Ogoarele noastre
urmă ne-a luat la sorţi, şi Vasile
lond, cu chica retezată, ce sta erau în hotar, şi vara, când ne
a făcut ce-a făcut şi s’a tras tot
eclintit, cu ochii în jos, ca şi prindeam la muncă, pe învoială,
la compania unde eram eu... Şi
um ar fi căutat să-’şi adune ne alegeam lanurile la un loc, ca
într’o zi, când m’a bătut pe mine
ândurile risipite. Şi un fior de să ne ajutăm unii pe alţii, şi
întâiu sergentul Ifrim, Vasile a
filă, de simpatie, trecu prin zece oameni nu lucrau cât lucram
început să tremure ca varga, şi
)ate inimile, când Ion — hotărît noi patru. In toamnă ne-am cum
numa ce-’l văd că vine plângănd
i înceapă — îşi ridică faţa blândă părat boi, şi cal, şi căruţă fiecare.
Ia serjent şi zice: Domnule ser-
alidă, în bătaia soarelui, şi privi Se uita lumea de-a mai
jent, bateme şi pe mine, — da
stenit, cu ochii pe jumătate mare dragu la noi, cum trăiam
serjentul, nu pricepea ce vrea...
îchişi spre banca pe care stau de bine; gurile rele umblau ele
şi... i-a tras şi lui vr’or două palme
îşiraţi, atenţi, nerăbdători să-’l
chipurile şă-’l sdrăvenească...zicea să vîre zizanie da nu se lovia...
scufie, juraţii. Un moment ezită,
că-’i nebun... Ei, ş’apOi ne-am li şi aşa au trecut vremea, de nici
laşul îi tremură pe cele dintâiu n’am simţit când ne-am pomenit
berat noi, tot într’o zi, şi, dacă
uvinte. în iarnă. 'Mi aduc aminte, într’o
am venit în sat, am mai stat noi
— Apoi.. ce să spui... a noapte a nins de s’a ridicat troia
aşa ca flăcăi, chip vr’o două luni,
>st se vede un păcat... noi ne-am nul cât gardul; în zori cea din
şi prin săptămâna luminată, vine
ist prins de mici fraţi de cruce... tâiu cărare a fost din uşa noastră
Vasile la mine şi-’mi spune: Eacă
i el... cu Vasile al Mărandei. Ioane, eu m’am înţeles cu Ilinca, în uşa lor... Ş i’n postul Crăciunu
ram băetani aşa tot Cam de-o şi cu părinţii, — , tu ce faci cu lui ne stătuim noi să mergem
ârstă... umblam cu vitele pe cu ele în târg, să ne luăm câte
Tudora? Voi aţi pus ceva la cale?
naş. ceva de-ale îmbrăcămintei. Ba
Pentru-că eu... de... chitesc c’aşa
Unul din juraţi îtrebă ce-’i ar fi frumos, să pornim amân azi, ba mâne, ba să lăsăm să se
a «fraţi de cruce». Presidentul două nunţile odată... ce zici? — ; mai facă pârte, ne trezim că nu
ivită pe acusat să explice. Bine zic... Şi... aşa a fost. Ne-am 1 mai era decât o săptămână până
în Crăciun. Hoţărîm noi în sfîrşit
— Apoi... cum să fie ? eacă cununat în aceeşi zi, ş’am mâncat 1
să mergem Duminecă de mâne
ăiam bine amândoi, unde mă la o masă cu toţii. Venise lume <
cate, ca să apucăm vreme să
jceam eu, venia şi el, ne jucam din alte sate să ne vadă. Plângeau 1
târguim până în sară, ş’a doua
îpreună, şi într’o zi, la adăpat, bătrânii de dragul nostru şi spuneau 1
zi să ne întoarcem — că e dela
am numai noi la fântâna babii că multe au văzut ei de când 1
noi până la târg o bucată bună...
n vale de sat... Vasile zice: trăesc, dar’ ş’aşa potrivală de 1
Asta era într’o Vineri,
nai, mă Ioane, şi ne-om prinde oameni ca la noi, încă n’au po- 1
aţi de cruce». Hai, zic eu. Şi menit. | A dopa zi, nevasta îmi
:oate briceagul din cingătoare, Ion Dascălu se opri, clipi ] spune că nu e tocmai îndămână,
-T scot şi eu, ne suflecăm mâ- din ochi ca şi cum ar fi căutat j zicea c’o dor şelele şi c’ar fi mai
eca la braţul stâng, şi ne facem să-’şi aducă aminte de ceva. O ; bine să rămâie acasă, să mă duc
