Page 3 - Bunul_Econom_1901_25
P. 3

Nr.  25                                            BUNUL  ECONOM                             /      .   ■■■■■■:.   .   Pag.  3

                                                   timpului,  ş.  â.  In  ţinuturile  şesoase,  cu  se  treeră  cu  maşina,  nu  mai  e  neapă­
                  A g r i c u l t u r a            clima  călduroasă,  secerişul  se  începe  rat  de  lipsă  ca  chiar  toate  firele  să  se
                                                   pe  la  mijlocul  lui  Iunie,  în  ţinuturile  aşeze  spic  la  spic;  căci  din  maşină  şi
                        Seceratul.                 colinoase  şi  deluroase,  cu  climă  mai   aşa  nu  scapă  spicele  neîmblătite  sau
             Bonul  spicoaselor  trece  prin  trei  răcoroasă,  pe  la  sfîrşitul  acestei  luni,  nescuturate.  De  altfel  coasa  împedecată
       stări  de  coacere  mai  însemnate,  anume:   ear’  la  munte  în  sfîrşitul  lui  Iulie  şi  pe   sau  cu  greblă,  este  astfel  întocmită,  că
       a  laptelui,  a  pîrgei  şi  a  coacerii  depline  la  începutul  lui  August.          firele  tăiate  nu  le  împrăştie  şi  încurcă,
       sau  rescoacerii.   Aceste  trei  stări  de      Dar’  nici  în  acelaşi  hotar  secerişul   ci  le  aşează  frumos  unele  peste  altele,
       coacere  ori-ce  plugar  le  ştie  deosebi   nu  se  poate  începe  an  de  an  la  ace­  spic  la  spic,  aprpape  cum  se  face  şi
       cu  înlesnire,  şi  ele  îi  servesc  de  în­  laşi  termin.  Dacă  primăvara  a  fost  tim­  cu  secerea.
       dreptar  pentru  începerea  seceratului.    purie  şi  vara  caldă  şi  secetoasă,  sece­    Cosirea  însăşi  se  face,  sau  dela
            Până  bonul  e  în  stare  de  lapte,   rişul  se  începe  mai  de  timpuriu,  ear’   holdă  în  laturi,  sau  cătră  holdă.   In
       spicoasele  nu  se  seceră,  pentru-câ  bo­  dacă  primăvara  a  fost  târzie,  ear’  vara   caşul  întâiu  pot  urma  fără  împedecare
       nul  ar  rămânea  sbîrcit  şi  fără  putere;  ploioasă  şi  răcoroasă,  secerişul  încă  va   mai  mulţi  cosaşi,  unul  după  altul;  în
       şi  deci  am  îndura  perderi.    Dar’  şi   trebui  să  urmeze  mai  târziu,          caşul  al  doilea,  pe  urma  cosaşului  tre­
       seceratul  când  bonul  se  află  în  starea     Seceratul  spicoaselor  se  îndepli­  bue  neapărat  să  urmeze  un  adiinător,
                                                                                              femee  sau  copil,  care  să  pună  la  o
       a  treia  nu  e  împreunat  cu  câştig.     neşte  cu  secerea,  cu  coasa  împedecată
                                                                                              parte,  pe  legături,  grâul  cosit.
       Fiind  spicoasele  rescoapte,  ele  se  scu­  şi  cu  maşina  de  secerat.
       tură,  mai  ales  grâul  şi  orzul,  şi  prin    Cel  mai  obicinuit  mod  de  secerat
       aceasta  se    pricinuesc   mari  perderi.   este,  fără  îndoială,  cel-ce se  îndeplineşte   Legatul  şi  uscatul  bucatelor.
       Tocmai  de  aceea  seceratul  se  începe  cu  ajutorul  secerii.  Atât  grâul,  cât  şi     Pentru-ca  să  se  uşte  cât  mai  bine,
       de  obiceiu  când  bonul  este  în  pârgă  săcara,  orzul  şi  ovăsul  se  seceră  mai   bucatele,  pe  dată  ce  au  fost  tăiate,  se
       sau  de  jumătate  copt,  şi  se  coace  apoi   bine  cu  secerea;  dar’  acest  mod  de   aşează  în  mănunchi  şi  brazde,  cari  se
       deplin  până  când  se  sfîrşeşte  cu  sece­  secerat  este  anevoios  şi  costă  mult;   mai  numesc  şi  porloage.  Acest  mod de
       ratul,  cum  şi  în  timpul  cât  stă  porlog,   de  aceea  în  multe  locuri  el  a  început   uscare  se  foloseşte  cu  deosebire  când
       în  snopi  şi  clăi.                        să  fie  înlocuit  cu  coasa;  îndeosebi  cei   bucatele  sunt  pline  de  rouă  sau altcum
            Numai  spicoasele  menite  pentru  a   cu  pămănt  mai  mult,  fac  economisâri   jilave  în  urma  ploilor;  de  asemenea
       scoate  din  ele  grăunţele  de  sămănat    însemnate  înlocuind  secerea  cu  coasa.   când  ele  au  fost  secerate  în  lapte  sâu
       trebue  lăsate  să  se  răscoacă.           Pentru  seceratul  unui  jugăr  de  holdă   fiind  prea  îmburuenate,  ori  apoi  când,
            De  obiceiu  mai  întâiu  se  seceră  sunt  de . lipsă  5— 6  oameni  într’o  zi.  Un   în  urma  ploilor  mari,  au  fost  răsbite  în
       săcara  şi  orzul,  şi  numai  după-ce  s’a   bun  cosaş  coseşte  un  jugăr  de  holdă   clăi.  Dacă  n’am  face  astfel  în  numitele
       sfîrşit  cu  seceratul  lor  se  începe  sece­  in  timp  de  o  jumătate  de  zi;  deci  lucră   împregiurări,  bucatele  s’ar  putea  uşor
       rişul  grâului  şi  pe  urmă  al  ovăsului.   înzecit  mai  cu  spor,  şi  în  urmare  şi   încinge,  şi  ni-s’ar  pricinui  pagube  sim­
       Seceratul  săcării  se  începe  cu  10— 14   mult  mai  ieftin.                        ţite.  Dar’  mai  cu  samă  ovăsul  şi  orzul,
       zile  mai  de  timpuriu  ca  al  grâului.        Până  spicoasele  se  treerau  (îmblă-  în  cari  avem  sămănate  luţernă  sau
            Timpul  secerişului  atîrnă,  fireşte,   teau)  cu  îmblăcii,  seceratul  cu  secerea   măzeriche,  trebue  totdeauna  uscate  în
       dela  climă,   în  parte  dela  umblarea   era  neapărat  trebuincios;  de  când  însă  mănunchi  şi  brazde.


       despre  poarta  satului.  Se  opri  puţin  să   —   Ce-aţi  mai  făcut,  de  când  am       —  Ţine  legătura  aşta  şi  du-o  în
       asculte.  Până  să-’şi  dea  seama,  vezii   plecat ?                                  casă.
       trecendu-i  pe  dinainte  o  trăsură  cu        —  Apoi,...   la  câmp,...  am  mai  .      Irina  luă  legătura  din  mânile  lui
       patru  cai  înaintaşi.                     cules  nişte  fasole  şi  cartofi.          Vasile;  se  duse  în  casă.   Vasile  făcu
            Tatăl  ei,  pe  capră,  mai  mândru        —  Da  păpuşoii ?...                   câte-va  ocoale  prin   ogradă  şi  prin
       decât  boeru,  o  zări;  vesel:  îi  făcu semn                                         poiată;  întră  şi  el  în  casă.   Irina  să
                                                       —  Mai  nimic,  tată!  Pe  ici  pe  co­
       cu  biciu  că,  iacă  am  venit!                                                       gătea  să  pună  de  mămăligă.  *
                                                  lea  câte  un  ştiulete;  de  ne-am  alege
            Cuconu  Ieni  îşi  întoarse  repede   măcar  cu  hlujanii  pentru  vite.               —   Ia    vino  încoace,  fă  Irino!
       capul  îndărăt  ca  s’o  vază  şi  el.  Irina
                                                       —   Aşa  e.  Da  las’  Irino,  că  nu  e  Uite,  ţi-am  adus  şi  ţie  un  bariş  fru­
       zări  o  barbă  stufoasă  şi  neagră  ca
                                                  nimic.  Am  scăpat  de  nevoe!  Iacă  am    mos,  albastru,  cum  îţi  place  ţie;  boeru
      fundu  ceaunului.  Sfiiciocsă,  îşi  lăsă  ochii
                                                  întrat  la  curte.   Boeru  îmi  dă  zece   l-a  ales.   Uite,  vezi,  şi  o  păreche  de
      în  păment,  urmându-şi  calea  spre  şipot.
                                                  galbeni  pe  an,  îmbrăcăminte  şi  câte    cioboţele.
            O  vedenie  urîtă,  parcă-i  trecu  pe   ceva  făină  şi  udâtură,  când  vom  avea    Irina  nu  îndrăsnea, să  se  apropie.
      dinaintea  ochilor.   Se  întoarse  repede   nevoe.                                    Rămase  înmărmurită  cu  căuşu  în  mână
      acasă,  aşteptând  neliniştită.                  Irinei,  par’că  nu-i  venia  se-’l  pri­  privind  de  departe  cum  Vasile  întindea
            Peste  un  ceas  deabia,  tată-său    vească  în  faţă.                          barisu.
                                                                                                  »
      întră  pe  poartă  cu  o  legătură  la  sub­     —  Da  ce  ai,  Irino?,  Par’că  te-ai     —   Mă  duc  să  mulg  capra,  tată.
      ţioară.  Găsi  pe  irina  în  mijlocul  ogrăzii   schimbat  la  faţă.                       Irina  eşi.  Vasile  strîngend  lucru­
      aruncând  grăunţe  la  păsări.
                                                       —   Deh,  ştiu  eu,  tată!  M’o  tot   rile,  îşi  zicea:  Dac’o  veni  şi  ea  fată  în
         -  —   Da  mă-ta  unde  e,  Irino ?      durut  capu  şi  par’că  mă  ia  cu  friguri   casă  la  curte,  mai  capăt  zece  galbeni
           —   S ’a  dus  la  tîrg,  tată.        din  când  în  când.                       pe  an.  Boeru  mi-a  zis  că-i  dă  şi  ei
   1   2   3   4   5   6   7   8