Page 5 - Bunul_Econom_1901_25

Nr 25 B U N U L E C O N O M ____ Pag- 5

fiind-că fiul seu luase armele pentru Si isbucnî în hohote de rîs. Cu Ea îl aduse repede. Tinărul Bur
patrie, locuia printre ruine, într’un mic mâna pe puşcă, cu degetul pe trăgaciu, se întoarse îndărătul paravanului, se
bordeiu, pe care civilisaţia ’i-l lăsase, şi Burul se aruncă spre paravan, ducân- aplecă spre rănit, îi udă fruntea cu milă,
al cărui mobilier avea eâte-va scaune du-se să omoare fâră: milă pe duşma­ îl rugă să bea, murmurând:
de lemn şi un mic paravan, care des- nul ce-i căzuse în ghiare. — Sărmane copil!...
părţia în două mizerabilul refugiu. Dar’ văduva îi aţinu calea. Tinărul Englez are o scurtă şi tre­
Trei zile s’au scurs dela trecerea — Ascultă... stă să moară... El a cătoare redeşteptare. Deschide ochii,
hordelor aprinzătoare, când veni fiul trecut pe aci rănit, murind... E aproape măriţi de friguri şi de apropierea morţii,
văduvei; el sosi cu puşca pe spate şi un copil... versta ta... M’am gândit la se uită lung, ca în vis, la tinărul Bur,
stătu cu inima strînsâ de durere în faţa tine şi l’am luat! ' V contra căruia fusese armat şi care se
acelei triste privelişti de pustiire. E li­ — După aprinderea casei noastre afla în genunchi în faţa agoniei sale.
niştea chaosului şi a morţii. Soarele, ori înainte ? Şi capul îi căzu îndărăt, pe când buzele- i
la apus, perea aruncând ultimele-i raze — După!.... Opreşte-te. Biblia noastră murmurau ultimul cuvânt:
de foc. ne spune, că cu cât mai mult rău ni-ar — Iertare!...
— Mamă! strigă tinărul Bur. face duşmanii noştri, eu atât mai mult Mama bură privia nemişcată.
Văduva eşi din bordeiu.. trebue să le iertăm lor? Lacrămi mari curgeau pe faţa ei
— Mamă, sărmana mea mamă! — Tinărul Bur se lăsă să cadă pe mâncată de suferinţe.
şi o îmbrăţişează, o strînge pe pieptul un scaun şi cu ochii plecaţi, se gândia.
său, o mângâie, o sărută. Apoi: cu pum­ Mama vedea, că o luptă se dă în
nii strînşi, cu ochii fulgerători, strigă:— el, o luptă mai puternică decât aceea, Ş t i r i d e t o t f e l u l
Ah, tâlharii! pe care o repurtase pe câmpuri, în faţa
— Taci, zise văduva cu glas ru­ duşmanului. Ea urmăria cu nelinişte Procesul „Bunului Econom".
gător, şi-’şi aruncă privirea îngrijorată turburarea lui; lupta fu lungă. In fine,
Pentru o notiţă despre procesul tineri­
spre paravan. mâna îi slăbi, puşca căzu jos şi tinărul
lor cari au încununat anul trecut mor­
Tinărul Bur urmări această privire, Bur spuse cu simplitate:
mântul eroului Avram Iancu, procura­
şi întrebă: — Ai făcut bine, mamă.
tura a făcut proces de presă foii noas­
— E cine-va, mamă ? Apoi se ridică cu greutate şi se
tre. Cătră sfârşitul anului trecut aface­
—- Da, fiul meu. îndreptă în vîrtul picioarelor spre pa­
rea s’a pertractat în Deva şi tribunalul
— Cine? ravan.
a aflat noutăţile de tot nevinovate şi
Sărmana femee stete puţin, apoi Nici un sgomot. Văduva aşteaptă
ne-a achitat Procurorul însă a apelat
murmură: şi se gândeşte la o mamă depărtată,
la tablă la Cluj. Pe 23 Iuniu n. editorul
— Un Englez! care sufere ca şi ea. Ce vină are micul de pe atunci al foii noastre, dl I. Mi-
Mâna îi strînse cu putere puşca; > Englez, dacă ’l-au încărcat de arme şi
haiu a fost citat a se presinta personal
Burul făcu un pas înapoi şi întrebă cu ’l-au trimis să moară departe de patrie?...
la Cluj la noua pertractare. S ’a presin-
o voce plină de mirare şi ciudă: Deodată auzi un gemet, ca o su­
tat şi şi-a luat şi advocat, pe dl Dr.
Un Englez aci!... Unul dintre acei flare. Fiiul său reapăru.
Isac. Sfîrşitul pertractării a fost că —
sălbateci?... Dar’ e cu putinţă?... — Mamă, un pâhar cu apă.
»Bunul Econom « a fo st osândit la o
am endă de 50 cor., dl Mihaiu ne-a so­
— Şi ce te tot boceşti? Dacă Dacă fata nu vrea.
cotit pentru mergerea la Cluj 38 cor:
nu-ţi place, nai decât să-ţi iai lumea în Vasile eşia pe poartă îndreptân- ear’ advocatul Dr. Isac pentru-că s’a
cap! Du-te! Sau să mă asculţi, că de du-se cătra curtea boerească. Mama presintat şi D-sa la pertractare ne-a
ce te-am făcut. Zoiţa se duse în fundul grădinii; găsi socotit — 100 co r.!
Irina plecă încet spre grădină, pe Irina, ascunsă în nişte măturiţi.
plângând într'una. — Hai Irino fată, nu mai plânge. Timpul începe a face griji eco­
Mama Zoiţa turnă mămăliga pe Las’ c’om vedea noi ce-i de făcut. nomilor în părţile acestea, fiind tot mai
fund. Chemă şi pe Irina la masă; dar’ Vin de gustă ceva că ţi-o fi foame. nepriincios pentru buna desvoltare a
n’a voit să vie.
Irina cu ochii roşii de plâns sămănăturilor. De o săptămână în fie­
In timpul mesei, Vasile sfătueşte care zi plouă cam după prânz şi noap­
mânca ca un copil chinuit. Mă-sa o’
pe Zoiţa cum s’o facă pe Irina să vie tea, peste zi soarele arde tare şi hol­
privea cu dragoste şi milă; şi cu cât o
la curte. dele pot păli în loc de a să coace re­
privea cu atâta i-se părea mai dragă.
— Dacă nu vrea, omule, ce gulat. In 25 Iunie (Marţi) după prânz
Biata fată! îşi zicea ea; de câteva
sâ-i faci! o furtună puternică a descărcat asupra
zile slăbeşte văzând cu ochii.
— Ia s’o trimiţi mâne la curte, acestui ţinut o ploae torenţială împreu­
Zoiţo. Zi să-mi aducă ceva, uite, să-mi (Va urma). nată cu grindină. Pe hotarul Orăştiei,
aducă ciubotile. Romosului, Căstăului, Beriului, pe la
Mama Zoiţa strîngea masa, arun­ Orăşţioara, pe la Balomir; etc., urmele
când fărmîturile la pui. Cădea şi ea pe grindinei să văd viu pe cucuruze a că­
gânduri şi par’că-i venia să ţină mai ror foi sunt toate zdrănţuite, dar’ nu
mult cu fata. peste tot hotarul ci numai anumite fâ­
De ce nu-’i dă pace, îşi zicea ea. şii. La grâne n’a prea stricat.