Page 9 - Bunul_Econom_1901_25

ADAUS LITERAR LA „BUNUL ECONOM". Anul I. Nr. 25.

Ş picpiri L iterare

Pe jumătate de an . . . 1 cor. . Orăştie, 17 Iunie V. 1901. Pe un an întreg . . . . 2 cor.

E p e r d u t ! gura lui moş Nichifor, că pe crepe şi harabagiul care v’au adus,
vremea aceea era bine să fii hara- c’âtunci ştiu că n’ar avea cine să
bagiu în Târgul Neamţului; că vă mai cărăbănească aşa de des
(ţâ n t-o pasere şi spune te apucau pe amânile. Cum eşiai pe la târg.
C’or să vie zile bune, din Varatic, intrai în Agapiea; şi Şi ci-că auzind moş Nichi­
Gu cer dulce strălucit, cum eşiai din Agapiea, intrai în for de aceasta, cumplit s’ar fi
Cu câmp vesel înflorit, Varatic; apoi în Resboeni, apoi mâhnit în sufletul său şi s’ar fi
Şi cu dorul de iubit. pe la mitoace şi aveai muşterei, jurat cu jurământ, ca să nu mai
de nu erai bucuros; ba se-’i aibă a face cu parte duhovnicească,
Păsărică nu cânta, duci la Peatră, ba la Fălticeni, cât a trăi el; căci, din păcate,
Că mă doare inima, ba pe la iarmaroace, ba la Râşca, era şi evlavios moş Nichifor şi
Şi de-ar trece ani o mie ba în toate părţile, pe la hramuri. tare să mai temea să nu cadă
Ce-a murit nu mai învie. Tot tata mai spunea, că ar sub blăstămul preoţesc! De aceea,
fi auzit dela bunicul-bunicului meu, grabnic a şi alergat la schitul
Floarea care-a vestejit.
că protopopul dela Neamţ, de pe Vovideniea, la pustnicul Chiriac
Frunza care-a ’ngâlbinit,
Vremea aceea, ar fi zis unor călu­ din sfânta Agură, care-şi cănea
Tot ce-a fost şi s’â trecut
găriţe, care pribegeau în săptă­ părul şi barba cu cireşe negre,
E perdut, etern perdut.
mâna mare prin terg : şi în Vinerea-Seacă, prea cuviosul
— Maicelerl cocea oul la luminare, ca să mai
M atiîda C. P ont.
— Blagosloveşte, cinstite pă­ uşureze din cele păcate... Şi apoi
rinte! harabagiul nostru s’a hotărît ca
— De ce nu vă astâmpăraţi de acum să aibă a face mai mult
Mos Nichifor Cotcarul. în mănăstire şi să vă căutaţi de cu parte negustorească.
i
i
suflet, măcar in săptămâna pa­ — Numai negustorul, zicea
(Povestire glumeaţă.)
timilor?!.. moş Nichifor, trăieşte din săul
— Apoi dă, cinstite părinte, său şi pe sama lui. Când întrebai
(Urmare)
ci-că ar fi răspuns ele, cu sme­ pentru-ce ? Moş Nichifor răspundea
Mai ales, într’un rând, îi renie: lâna asta ne mănâncă, păca­ tot glumeţ: Pentru-că n’are D-zeu
picase lui moş Nichilor două tele noastre, dar’ n’am mai veni stăpân.
iepuşoare, care mergeau de mi­ noi ! Căci, cum ştii sfinţia ta, mai De glumeţ, glumeţ era moş
nune la drum. Dar’ la crâşmă, mult cu şeiacul ne hrănim; şi Nichifor, nu-’i vorbă, dar’ de multe
mort-copt, trebuiau se stee, căci apoi, de nu curge, măcar picură ce dăduse peste dînsul, se făcuse
le cumpărase dela un popă, ne- şi cine mişcă, tot pişcă... cam ursuz.
fiind pe vremea aceea povărnicii, Protopopul atunci, sărmanul, Băbătiea lui, dela o vreme
de unde să cumpere altele, care ci-că ar fi oftat din greu, înghiţând încoace, nu ştiu ce avea, că în­
să ţie fuga tot întruna!... noduri..,, şi ar fi dat vina tot pe cepuse a scârţâi; ba c’o doare ceea,
Spunea tata, că i-au spus şi moş Nichifor, zicând: ba c’o doare ceea, ba i-e făcut de
lui bătrânii, care auziseră din — De-ar crepa odată să năjit, ba că i-e făcut pe ursită ba că