Page 4 - Bunul_Econom_1901_26
P. 4

Pag.  4                                             BUNUL  ECONOM                                                     Nr.  26


                                                    n’am  fi  siliţi  se  ne  plângem'  de  vremi   Pumpele  de  stropit  sunt  de  mai
        se  luptă  de  loc,  ear’  în  altele  de  tot
        puţin  şi  în  mod  neîndestulitor.   Astfel   grele,  nici  să  luăm  lumea  în  cap.  multe  soiuri.   In  Săsime  s’a  introdus
        de  comune  perd  preţuri  însemnate  şi         In  acest  scop  ne  poate  fi  de  mare   pumpa  aşa  numită  Austria,  ca  una  din
        pe  viitor  vor  perde  tot  mai  mult,  dacă   folos  buna  îngrijire  a  viilor,  şi  îndeosebi   cele  mai  bune.  Reuniunile  noastre  eco­
        nu  vor  face  întrebuinţare  în  mesură   stropirea   lor  în  contra  peronosporei.   nomice  ar  face  un  serviciu  foarte  bun
        deplină  de  toate  cerinţele  neaperat  de   Boala  aceasta  primejdioasă  se  respân-   membrilor,  dacă  le-ar  pune  la  îndemână
        lipsă.                                     deşte  cu  repejune  în  toate  părţile  şi,   astfel  de  maşini,  şi  dacă  ar  ţinea  pre­
                                                   dacă  nu  vom  stropi  viile  regulat,  ve­  legeri  practice  despre  stropitul  viilor,
             Şi  de  ceea-ce  trebue  se  ne  plân­
                                                   nitul  din  ele  mereu  ni  se  va  împuţina,   arătând  în  faptă  cum  se  găteşte  zama
        gem  noi,  se  plâng  şi  gazetele  săseşti
                                                   pân’  va  săca  cu  totul.                  de  stropit  şi  cum  şi  când  e  de  a-se
        şi  ungureşti.  Gazeta  economică  săsească
                                                        Ear’  viile,  cari  se  pun  din  nou,   urma.  la  stropirea  viei.   Dar’  şi  până
        din  Sibiiu,  s.  p.,  între  altele,  zice  şi
                                                   vor  putea  fi  scutite  de  peronosporă    atunci  plugarii  noştri  se  nu  întrelase  a
        următoarele:  „E  de- neînţeles,  că  oame­
                                                   numai  stropindu-se  cu  zamă  de  peatră   combate  fără  cruţare  peronosporă,  ori
        nii,  în  loc  de  a-’şi  mări  venitele  eco­
                                                   vânătă.                                     unde  ea  se  iveşte.
        nomiei  prin  o.  lucrare  înţeleaptă,  acu­
                                                        Am  spus  şi  cu  alt  prilej,  că  viile
        rată  şi  punctuoasă,  şi  în  acest  cas  prin
                                                   trebue  stropite  contra  peronosporei  cel
        pornirea  luptei  regulate  contra  peronos-                                             De ce are şoarecele ochii gogonaţi?
                                                   puţin  de  două  ori  în  an.   Dacă  vor  fi
        porei  a-’şi  asigura  venitele  din  vii,  în
                                                   stropite  de  trei  ori,  are  să  le  umble               (Din  popor)..
        uşurătatea  minţii  apucă  beţul  de  căle-
                                                   mai  bihe.  Viile  tinere,  şi  îndeosebi  al-
        tor  pentru  a-’şi  căuta  mântuirea  în
                                                   toile  trebue  stropite  şi  de  mai  multe  ori.
        depărtări.   Totuşi  e  ruşine,  că  un                                                     Ci-că  un  şoarece  ar  fi  stat  odată
        „ţăran  liber”,  în  loc  de  a-’şi  întrebuinţa   întâia  stropire  se  face  în  Maiu,  a   sub  o  tută  cu  ghindă.  Aşa,  stând  el
        lucrul   mânilor  sale,  cu  prevedere  şi   doua  pe  la  sfîrşitul  lui  Iunie  şi  a  treia   sub  tufă,  se  întâmplă  se  cadă  o  ghindă
        înţelepciune  spre  folosul  economiei  şi   prin  August.                             şi-l  lovi  în  cap.  Ţâşti!  bietul  şoarece,
        familiei  sale...  merge  se  se  facă  rob     întâia  stropire  se  face  cu  apă  în   tulind-o  la  fugă.  Fugia  şoarecele  de-i
        aceluia,  care  mintea  dată  de  D.-zeu  o   care  s’a  topit  peatră  vânătă  mai puţină,   scăpărau  picioarele,  când  în  cale  se în­
        ştie  întrebuinţa  mai  bine".             a  doug  cu  apă  în  care  s’a  topit  pea­  tâlneşte  cu  nişte  oue.   Ce-i,  cumetre
                                                   tră  vânătă  mai  multă  şi  a  treia  cu  o   şoarece,  îl  întrebară  ele?
             Am  scos  aceste  cuvinte  din  foaia
                                                   amestecătură  şi  mai  puternică.                     Vin  Turci
        săsească,  pentru-câ  şi  plugărîmea  noas­
                                                        Şi  anume  la  1  jug.  cat.  pentru             Cu  măciuci,
        tră  tot  mai  mult  este  cuprinsă  de                                                          Şi-mi  dau  în  cap
                                                   stropirea  de  primăvară  sunt  de  a  se
        boala   cea  primejdioasă   a  pribejirei,                                                       Peste  cap,
                                                   amesteca  în  300  litre  de  apă  3  chilo-          Curge  sânge  roşior
        adecă  de-a  lua  lumea  în  cap.   Şi  pen-
                                                   grami  peatră  vânătă  şi  3  chilogrami              Ca  pusderea  de  fuior!
        tu-că  şi  noi,  ca  şi  alte  neamuri,  făcând
                                                   var  nestins;  la  stropirea a doua  la  atâta   Mergem  şi  noi  cu  tine,;  zis-au
        întrebuinţare  înţeleaptă  de  lucrarea  mâ­
                                                   apă  îndoit  mai  multă  peatră  vânătă  şi   ouele.  Aideţi,  respunsu-le-a  şoarecele.
        nilor  noastre,  de  grădina  şi  moşioara
                                                   var,  la  a  treia  stropire întreit  mai  multă   Merg  cu, toţii  ce  merg.
        noastră,  peste tot de  agoniseala  noastră,
                                                   peatră  vânătă  şi  var  decât  la  stropirea
        n’am  da  îndărăt,  ci  numai  înainte  şi                                                       Cale  lungă
                                                   întâia.                                               Se  le-ajungă.

        că  o  apucă  cine-va  de  spete.   Când   fasole  în  spate.   Cum  îl  vezu,  Irina  în­  Toţ  îmbărbătându-se  aşa,  Irina  se
        ajunse  acasă,  să  linişti.  Spuse  mă-sii  că   cepu  se  i-se  plângă:              vezu  intrând  pe  poarta  ogrăzii.  Drumul
        a  chemat-o  cuconu  Ieni  cela!  Mi-a  zis     —   Tata  vrea  se  me  ducă  cu  dea-   dela  şipot  şi  până  acasă  i-s’a  păfut  aşa
        să  întru  fată  în  casă  la  el;  da  eu  nu  sila  la  curte,  moş  Sandule  şi  eu  nu   de  scurt!
        vreau,  mamă.  O  să  muncim  amândouă     vreau  sc  me  duc!                              Ce-o  dat  peste  dânsa  de  e  aşa
        la  câmp.  Măcar  să  mă  omoare  tata  eu      —   Ear’  o  câpchiat,  se  vede,  tatâ-   de,  veselă!  zicea  mama  Zoiţa.   Irina
        tot  nu  mă  duc,  acolo.  Mi-e  frică,  mamă,  tâu  acela,  fă  Irino !  Dacă  ţi-o  face  ceva;  vorbea  şi  rîdea  într’una.
        de  boerul  cela!  Are  o  barbă  şi  nişte  sâ  vii  la  mine  se-’mi  spui.  Cu  de-a  sila   —   Eh!  da  ce  crede  tata  că-s  ne­
        ochi!...  par’că-i  ucigă’l  toaca!...  Nu  mă   n’are  drept  se  te  ducă.   Sâ  nu-ţi  fie   bună  se  mâ  duc  la  curte?  Las’  se-mi
        duc!  Zice  că-’mi  dă  şi  doi  giuncani»  frică!                                     mai  zică  încă  odată,  că  ştiu  eu  ce  sâ-’i
        când  m’oi  mărita;  da  nu  vreau!...  Mă      Irina  plecă  repede  spre  şipot.     spun!
        mărit  eu  şi  fără  giuncanii lui!        Vorbele  lui  moş  Sandu  o înbărbătă  aşa       —-  D’apoi  cum,  ce-o  se-’ţi  facă,
             Mama  Zoiţa  o  asculta,  dându-i     de  tare,  în  cât  îşi  zicea  şi  ea:  adecă   zicea  mama  Zoiţa;  dacă  tu  nu  vrei!...
                                                   ce-s  aşa  de  proastă  se-mi  fie  frică!  cu   —   Eh.,,  he»!  ştiu  eu  ce  sâ  fac,
        dreptate.
                                                   de-a sila  n’o  se  me  ducă  el  acolo.  Ce ? o   zicea  restit  Irina.
             —   Iacă,  mamă  dragă,  fac  destulă
                                                   sâ  me  omoare?  De  ce  adecă  atâta  chin?     Se  înoptase  aproape  şi  Vasile  nu
        treabă  şi  acasă.  Cum  să  te  las  singură
                                                        Faţa  i-se  însenină.  Se  simţea  tare   mai  venia  la  masă,  după  cum  spusese.
        pe  matale.  Nu  mă  duc!
                                                   şi  încurajată.  Las’ sâ-mi  mai  zică  încă  o   —  Ce  sâ-’l  mai  aşteptăm,  mamă.
             După  ce  dădu  de  mâncare  paseri­  dată,  gândea  ea,  şi  ştiu  eu  ce să-i  spun...   O  fi  mâncat  acolo,  la  bucătărie.
        lor,  Irina  îşi  luă  cofa  şi  plecă  în  vale  Am  se-’i  spun  ce  zice  moş  Sandu  şi   Pe  la  stîrşitul  mesei  iată  şi  Vasile
        la  apă.  In  drum  întâlni  pe  moş  Sandu,  moş  Şerban  de  boerul  acela;  şi  ea  se   pe  poartă.  Era  cu  chef.
        venind  dela  câmp  cu  o  sarcină  de     pună  mâna  pe  mine!                            —   Am  mâncat  la  curte,  zicea  el
   1   2   3   4   5   6   7   8