Page 5 - Bunul_Econom_1901_26
P. 5

Nr.  26_______________ _                           BUNUL  ECONOM                                              .      Pag.  5

                Şi  fugiau  de  scăpăra  pămentul,    până  dau  de  un  bordeiu.   Dau  busna   la  cunoştinţă  cu  aprobare  rapoartele di­
          dar’  şoarecele  moarte-şi  făcea  de  fugă,  înlăuntru  şi  de  frica  Turcilor  caută  fie­  recţiunii  şi  a  comitetului  de  suprave-
          când  hop  că  se  întâlnesc  cu  o  pisică.   care  să  se  ascundă  în  câte  un  colţişor.  ghiere  publicate  de  noi,   primidu-se
          Ce-i,  cumetre  şoarece,  îl  întrebă  pisica ?   Aşa  racul  se  vîră  într’un  hărdău   toate  propunerile  acelora  întocmai;  s’a
          Ce  se  fie,  cumetrită  dragă?             cu  apă;  pisica  fuge  sub  pat,  gâscă   votat  încredere  deplină  Direcţiunii  şi
                     Vin  Turci                       sboară  pe  sobă  şi  ouăle  sar  în  foc.   Directorului  executiv  Dr.  I.  Mihu,  şi  au
                     Cu  măciuci,                     Şoarecele  rămâne  pe  urmă,  şi  dă  din   fost  realeşi  în  Direcţiune  membrii  cari
                     Şi-mi  dau  în  cap
                                                      colţ  în  colţ,  că  n’are  unde  să  se  bage.  eşiseră  prin  sorţi,  anume  Dr.  I,  Mihu,
                     Peste  cap,
                     Curge  sânge  roşior                  Unde  să  fugă  el,  unde  să  se  pi­  Nic.  Vlad  si N.  Andrei.  Adunarea a fost
                                                                                                            >
                     Ca  pusderea  de  fuior!
                                                      tească ?                                   o  nouă  dovadă  despre  încrederea  fru­
               Merg  şi  eu?  Aide!    Merg  ei  ce        Se  duce  la  hărdăul  cu  apă,  îl   moasă  de  care  cu  drept  să  bucură  la
          merg  şi  fugeau  de  rupeau  pămentul,     apucă  racul  de  nas;  se  duce  să  se  as­  acţionari  direcţiunea  de  acum  cu  di­
          dar’  tot  şoarecele  înainte  şi  mâţa  după  cundă  sub  pat,  îl  sgărie  mâţa.  Să  sue   rectorul  său  dl  Dr.  Mihu.
          el  şi  ouăle  cât  colea.   Se  întâlnesc  în   pe  sobă,  gâscanul  îl  ciocneşte;  tuge  să
          drumu-le  cu  un  rac.    Ce-i,   cumetre  se  ascundă  la  vatra  focului,  ouăle  ples­   „Casina română"  din  Orăşţie
          şoarece?  Ce  se  fie,  dragă  răcusor?     nesc,  îl  stropesc  şi-’i  gogonează  ochii.  şi-a  ţinut  Duminecă  adunarea  gene­
                                                           Si  de-atunci  bietul  şoarece  e  cu  rală  convocată  la  timpul  său prin  foaia
                    Vin  Turci                             1                     5
                     Cu  măciuci,                     ochii  gogonaţi!                           noastră.  S ’au presintat număroşi  membri
                    Şi-mi  dau  în  cap                („Alb.")              Cristea  N.  Ţapu.  şi  au  adus  în  bună  înţelegere  felurite
                    Peste  cap,
                     Curge  sânge  roşior                                                        hotărîri  prin  cari  să  se  urmeze  desvol-
                     Ca  pusderea  de  fuior.                                                    tarea  progresivă  a  casinei.  S ’a  pre­
               Merg  şi  eu ?  Aide!  —   dacă  vrei.      Ş t i r i   d e   t o t   f e l u l   sintat  o  listă  a  ziarelor  ce  să  se  abo­
               Mai  fug  ei  niţel,  când  iată  că  se                                          neze,  cele  dela  noi  aproape  toate,  ear’
          întâlnesc  cu  o  gâscă.  —  Ce-i,  cumetre           Domnii  abonaţi  cari au  plătit   din  România  revista  „Literatură şi  artă
          şoarece?  Ce  se  fie,  gâscă  gâgâitâ?     numai  pe jumătate  de  an,  sunt  rugaţi  Română",  etc.  Foaia locală „Activitatea"
                                                      a  ne  trimite  preţul  abonamentului  şi  a  fost  lăsată  afară  dintre  ziarele casinei,
                    Tiugă  tutuiană
                    Care  cânţi                      pe jumătatea  a  doua  a  anului  de  faţă,   ear’  redactorul  ei   Laurian   Bercian
                    Noaptea  pe  poiană!              ear  d-nii  restanţieri  să  binevoiască  a  exchis  şi  dat  în  judecată  pentru-că
                    —   Vin  Turci
                    Cu  măciuci,                      ne  trimite  preţul  de  abonare,  fă t ă   în­  după  toate  provocările,  nu  a  presintat
                    Şi-mi  dau  în  cap               târziere,  ca  să  nu fim   siliţi  a  le  înceta   socoteală  despre  averea   casinei  pe
                    Peste  cap,
                    Curge  sânge  roşior              trimiterea  fo ii.                         timpul  din  urmă  cât  a  fost  cassar  al
                    Ca  pusderea  de  fuior!                                                     casinei.
               Merg  şi  eu  se  vă  ţiu  de  urît ?       „Ardeleana"  şi-a  ţinut  Joi  în  4
          Aide,  dar’  mai  repede  că  ne  omoară   Iulie  de  nou  adunarea  generală,  pen-        Din  România  vin  ştiri  econo­
          Turcii!                                    tru-că  cea  din  April  n’a  obţinut  apro­  mice  triste.   «Amicul  Agricultorului«
               Gâscă  o  ia  la  fugă,  mai  în  sbor,   barea  tribunalului.  Adunarea  a  decurs   spune  că  marile  nădejdi  ce  le  aveau
          mai  pe  jos  şi  fug  cu  toţii  nu  glumă,  de  astădată  destul  de  repede.  S ’au luat  economii  în  roada  anului  de  faţă,  au


          şi  m’am  abătut  şi  pe  la  jupânu  Dumi-   aude  pe  Irina  sau  pe  alt  cine-va.   îşi   Moş  Sandu  eşi  tăcut  pe  uşe,  trecu
          tiu  de-am  băut  adălmaş,  că,  deh!  am  scutură  puţin  capul,  uitându-se încruntat   pe  lângă  caru  din  mijlocu  ogrăzii,  puse
          intrat  si  eu  vizitiu.                   la  ea.  Mamei  Zoiţa  începu  ear’  să-’i   mâna  pe  ţăpoiu  şi  plecă  spre  casa  lui
                 >
               Irina  se  uită  mânios  la  el.   Inima  tremure  carnea  de  frică.  Ear’  are  har-   Vasile.
          îi  bătea  tare  aşteptâudu-se  la  fiecare  ţag,  îşi  zicea  ea.                          Vasile  stătea  pe  prispă,  judecând
          început  de  vorbă  a  lui  Vasile  să-’i       Irina  sta  nemişcată  şi  hotărîtă,   pe  Zoiţa,  care  plângea  în  casă.  Toată
          zică  ear’  ca  se  vie  la  curte.        privind  ţintă  în  ochi  pe  tată-său.     furia  lui  se  descârcase  asupra  nevestei.
               —   Iacă,  fă  Irino,  zicea  Vasile       —   Hai?...  Ce  zici?,  nu  vrei  să  vii,   Sandu  să  opri  pe  dinafara  gardu­
          vesel  de  tot,  am  isprăvit  tocmeala.  De   strigă  Vasile,  repezindu-se  spre  ea.  lui,  în  faţa  lui  Vasile.
          mâne  ai  se  vii  la  curte.  Zece  galbeni    Mama  Zoiţa  sări  să-l.  apuce  de         —   Ia’n  ascultă  mă  Vasile,  nu  o
          pe  an,  îmbrăcămintea,  mâncarea  şi  doi   mână.   Timpul  cât  Vasile  se  desfăcu   să  te  mai  astemperi  tu  odată?  Mult  ai
          giuncani  când  te  vei  mărita.           din  mânele  Zoiţei  ajunse  Irinei  să  fugă  să  chinueşti  tu  femeile  astea?  Ce  a-i
               Atâta  a  fost  de  ajuns,  şi  Irina  pe  poartă.   Nu  s’a  mai  oprit  decât  la   cu  fata ?  de  ce  o  baţi ?
          isbucni.                                   casa  lui  moş  Sandu.  Intră  acolo  pe  uşă,   —‘  Da  tu  ce  vrei?...   Ce  ai  cu
               —   Da  ce  crezi,  tată,  că  o  să  mă   plângând,                              casa  mea?
          bagi  cu  de-a sila?  Ţi-am  spus  că  nu       —   Ear’  s’a  legat  de  voi ?  zicea      —   Ce  să  vreau?...  Ia  să-’ţi  arăt!
          vreau.  Eu  o  să  muncesc  la  câmp  cu  încruntat  moş  Sandu.                                                      (Va  urma).
          mama.  Mai  bine  să  mor,  decât  să  mă       —   Nu  mai  e  chip  cu  el,  moş
          duc  la  boeru  acela!   Ardel’ar  focu,  el  Sandule!  A  sărit  să  mă  bată,  pentru
          a sărăcit  tot satul  Laş’ că  ştiu  eu  eh... he!  că  nu  vreu  să  mă  duc  fată  în  casă  la
               Vasile  rămase  încremenit  când  o   curte.
         auzi  vorbind  astfel.  Nu  să  dumeria  dacă    —   Ea  las’  câ’l  învăţ  eu  minte!
   1   2   3   4   5   6   7   8