Page 10 - Bunul_Econom_1901_27
P. 10
Pag. 2. SPICUIRI LITERARE Nr. 27.
din pricina asta are să moară, > — D’apoi de-acum suntem trebuea; pune roata Ia loc, vîră
când o muri; de nu i-ar muri i scăpaţi de-asupra nevoei; acuşi leuca, suceşte lamba şi o strînge
mulţi înainte, că atunci mi-aşi lua i te pun în Piatră. — Şi odată dă la scară; apoi îşi aprinde cioanca
şi eu una tinerică, şi măcar trei i bici iepelor, zicând: şi zice:
zile se trăiesc în ticnă cu dînsa — Iacă jupâneşică, dragă,
1 Alba ’nainte, alba la roate,
cum ştiu eu, şi apoi se m or! cum învaţă nevoia pe om, ce se
> Oiştea goală de-o parte.
M'am săturat până în gât de mu
’ Hii! opt-un cal, că nu-’s departe facă... cu moş Nichifor ţuţueanul
cegaiul de babă, că hojma mă 1 Galaţii, hii!! ! nu piere nimeni la drum. De-acum
morcăneşte şi îmi scoate ochii cu numai să te ţii bine de carâmbi
cele tinere. — Când gândesc, I N’apucă a merge nici două- şi din speteze că am să mân
amărîtul de mine că am să mă | zeci de prăjini, şi prrr! se rupse iepele astea, de au să scapere
întorc ear’ la dînsa a casă, îmi | un capăt! fugind. Da să ştii d-ta, că babei
— Na; asta încă îi una!
îmi vine să turbez, să iau câmpii mele n’are să-’i fie moale, când
nu altă ceva. — Vai de mine, moş Ni m'oi întoarce acasă. Am s’o iau
— Ea lasă, lasă, moş Ni- chifor, avem să înoptăm în pădure!
de cânepa dracului şi am s’o
chifor, că aşa sunteţi d-voartă — Ia nu mai meni a rău,
învăţ eu cum trebue să caute altă
bărbaţii. jupâneşică-hăi, că doar’ n’am păţit dată de bărbat; că «■ femeia ne bă
— Ei, eil jupâneşică, eatăne eu asta numai odată în vieaţa
tută, e ca moara neferecată». —
şi aproape de vîrful codrului. Ia mea. Până-i îmbuca d-ta ceva şi
Ţine-te, jupâneşică! Hi, h e! I
mai dă-te şi d-ta o leacă pe jos, iepele estea şi-or şterge gura
pân’om sui dealul, că nu mii de c’oleacă de coşolină, eu am şi (Va urma).
alta, dar’ mă tem că-’i înţepeni pus capătul.
în căruţă. — Uit’te, florile cele Când se uită moş Nichifor
frumoase de prin marginea pă- la belciug, bărdiţa nicăeri!....
5
durei, cum umplu văzduhul de — Apoi toate au fost cum Dela sezetoare.
miroznă. Şi d-ta să şezi ghemuită au fost, zise moş Nichifor, în
acolo, nu-’i păcat dela Dumnezeu?! creţind din sprincene şi oţerân-
— Mă tem de lup moş du-se, dar’ asta pică de coaptă. E l o sară liniştită de toamnă.
Nichifor, zise Maica, tremurând. Bat’o Dumnezeu de babă, s’o Pe un ţol întins afară dinain
— Ia mai sfîrşeşte odată bată! Uit’te cum îngrijeşte ea tea coşarului ne-am strîns câţiva
cu lupul cela ; altă ceva n’ai de de mine; aşa-’i că nu-’i săcurea?.. băeţani din sat să mai rîdem cu
vorbit ? Maica, sărmana, când mai cele fete, şi fiindcă mânii e ni-s
— Stăi dar’ să mă dau jos! slobode, desghiocăm bucuros po-
aude şi asta, începe a suspina
— Ptru 1 cîiî... 1 — sai binişor puşoii lui badea Niculae Pintea,
şi a zice:
pe ici, pe crucea căruţei. Ho...pa! că-’i român de treabă şi-’i săritor
— Moş Nichilor ce facem noi ?
Ia acum te văd şi eu că eşti, şi el la nevoile noastre.
voinică; aşa mi-’i drag să fie — Ia lasă jupâneşică, nu te — Şezi, mamă Dumitră, şi
împuţina cu inima, că tot mai
omul: fătat, nu ouat. pune şi D-ta mâna pe ştiuleţe,
Şi pe când Maica culegea am o leacă da nădajde. Şi odată
că de-aceea-’i şezătoare... ori vrei
nişte dumbravnic să ducă Iui Iţic, scoate bulicherul din teacă, îl dă
să ne zugrăveşti?
moş Nichifor stătuse în loc şi pe amnari şi începe a ciocârti
nu ştiu ce bichirea şi cisluea prin un gârneţ de stejar, din anul — Ei bată-te, că diştept
prejurul căruţei. Apoi repede strigă: trecut... L ’a tăiat el, cum l’a tăiat te-ai mai ales... fă mai hăis Ma-
— Gata eşti, jupâneşică? apoi a început a cotrobăi prin rando... ia împinge boborocu cela
încoace, măi ţică... încet să nu
Hai, sui şi să pornim cu ajutorul chilna căruţei să găsească nişte
dai de şugubinâ.
lui Dnmnezeu, că de acum e tot frânghie; dar’ de unde să iei
vale mai mult. dacă n’ai pus?... — Da nici nu vine ?
Maica după-ce se suie, în Dacă vede şi vede, taie — Ii dă strajă la primărie.
trebă : băierile dela traistă, mai câpeiala — Auzi, mamă Dumitră, ce
— Oare nu-’i târziu, moş din capul unei iepe şi face cum spune Ilie, că ci-că «lâ strejar»
Nichifor? — poate, de leagă el gârneţul, unde sunt stafii...
