Page 11 - Bunul_Econom_1901_27

Nr. 27. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.

— Apoi, or fi, dragul lefii, —r- Ce-’i «ciohodar», mamă tr’un an muria, şi se facea stri-
:e te prinde pe tine mirarea? Dumitră? goiu, şi venia în toate nopţile
— Ia mai tăceţi me, ce — Ei ce să fie? Un cioho­ de-’şi lua umbra de unde a fost
iracu vă tot hliziţi? Cum o fi dar, un slujitor domnesc... Stră- pusă, şi se plimba în preajma
itafia aceea, mamă Dumitră, D-ta luciau fireturile pe el, de-’ţi luau casei, şi apoi ear’ îşi ducea umbra
ii văzut-o vr’o dată? ochii, şi parcă plutea pe-o apă, la loc şi se făcea nevăzut.
— Fireşte c’am văzut’o. aşa mergea de lin, — l’am văzut — Da eu am auzit că vine
Ea rîde şiret. Toţi tăcem bine cum a eşit din umbră, şi de noaptea la om când doarme şi-’i
:hitic şi ne uităm ţintă în ochi ei ce se depărta în bătaia lunei, suge sângele strigoiul.
nari şi blânzi; luna îi bate drept creştea tot mai înalt, mai înalt, — Aş, astea’s vorbe de-a
n faţă. Frumoasă trebue să fi până-ce nu s’a mai desluşit dintre oamenilor.
ost mama Dumitra în zilele ei. copaci... tremuram ca varga; nu -— Şi nu mai poţi adecă-
2a ştie bine ce vrem noi... şi-’i ştiu cât oi fi stat aşa cu ochii telea să-’l goneşti dela casă?
>lace se povestească; nu cred să ţintă într’acolo, că numai ear’ — Ba da, te duci la biserică
nai fie cineva pe lume care se l’am văzut întorcându se încet din şi desgropi mortul care se face
>oată povesti ca ea: tot ce am grădină; luna îl bătea în faţă şi strigoiu şi-’i baţi un ţăruş drept
luzit din gura ei, mi-se pare c’am ochii îi sticleau ca de mâţă, avea prin inimă, şi numai aşa scapi
ăzut aevea. o barbă lungă până la brâu, şi de el... Hai, fetelor, sculaţi câ-’i
— Ii cam mult de atunci, mergea drept, milităreşte, s’a târziu... ia în auziţi, cântă cu coşii.
:ram fată aşa ca de vr’o optspre- abătut puţin la fântână, şi a stat A trebuit să le ducem noi
ece ani şi sluj am la boeru cel aşa în loc, parcă voia ceva, apoi pe acasă, că li-era frică. Şi mereu
lătrân, în casele vechi... voi nu ear’ a pornit, şi l’am văzut cum le speriam: «Uite stafia!».
e-aţi apucat; şi aveam şi eu chi- a întrat în umbră, am auzit uşa — Mâne sară, Ia părintele
>urile, un ibovnic în sat... Ce te dela pivniţă scârţâind binişor, Vasile... da să ne mai spui, mamă
liţi aşa piciule ? Vezi’ţi de treabă, ştiam că e totdeauna încuiată., Dumitră.
e asculţi tu la vorbele noastre?... în sara aceea n’am mai aşteptat — Las’ că vă spui, n’veţi
>ara, după-ce se culcau toţi, eu pe Ion, m’am dus să mă culc, şi grija... noapte uşurică...
nă duceam binişor în pridvorul toată noaptea m’am gândit la
lin spatele casei şi stăm acolo la «ciohodar» şi n’am închis ochii II.
ereastră, până când zăream pe până în ziuă, de frică...
on; el sărea gardul şi venea Scărmănăm lână la popa
A doua zi i-am spus boeru-
iptil prin fundul grădinii, ca să Vasile. Afară a început să bureze.
lui că au stafie casele, şi boerul
iu-’l simtă cânii. Intr’osară, şedeam In dae e colb şi miroasă a cio­
a dat din cap ş’a zis că ştie...
i fereastră şi îl aşteptam. Era ban. Un purcel coviţăe în tindă,
— Şi oare dela ce să se
mă, şi umbra casei se întindea şi dă mereu cu rîtu în uşă.
tragă asta, mamă Dumitră?
a de aici până în poartă; cum — Auzi, mă Tărăboanţă, te
— Apoi, mă băeţi, când se
tam aşa, odată mi s’a părut c’am chiamă frăţine-tău.
ridica o casă mare înainte vreme,
uzit ceva scârţâind, m’am uitat Ba pe tine...
se lua umbra unui om şi se pu­
i cumpăna fântânii, crezând că Părintele, cu poalele anteriu­
nea în zid, ca să fie casa trainică...
oate bate vântul; da unde se lui în brâu, se duce să-’l găsească;
— Cum i-se lua umbra?
omeneşte ? nici frunza nu să purcelul se pune de price. Părin­
lăţea, — şi atunci mi-am adus — Ia bine, venea un om tele se supără. «Huidea», şi îi dă
minte că sub pridvor, chiar sub bună-oară de se uita cum se un picior în pântece, s’aude un
)cul unde stăm eu, era pivniţa... clădeşte, şi atunci un meşter se guiţat ascuţit, şi fetele se uită Ia
lai ştii? zic, poate umblă cineva dedea binişor pe la spatele lui Tărăboanţă.
i pivniţă; şi dau eu să mă uit şi-’i măsura cu sfoara cât i-se Mama preoteasa a dat spuza
a cam cu frică... Doamne, uite lungea umbra pe pământ, şi-’i la o parte, şi pe vatra dogorită a
arcă’l văd... un «ciohodar» nalt, tăia lungimea ş’o culca în zid... turnat-o jumătate de căuş de pă-
îipos, eşia din umbra casei, şi Ei şi? puşoiu. Ne face cocoşi; grăunţele
nde păşea falnic... — Şi omul acela până în- pocnesc şi sar înflorite, albe. Băeţii