Page 12 - Bunul_Econom_1901_27
P. 12
Pag. 4, SPICUIRI LITERARE Nr. 27.
s’aţin să le prindă în gură. Părin $ — De, capra dracului, unde î D-tâ, coană preoteasă? Una î:
tele e trudit, se duce dincolo să ) te bagi ? > Dumitra săraca! Eu, nu că me
se culce, bucuria noastră că scă ) —- O fi cel împeliţat... j laud, de când eram ca fetele astea...
păm de el, că tare îi ursuz. Preo J frângeam omu în două.
< Şi ear’ ne facem cruce — şi
teasa a umplut sîta de flori. în J Fără se vrem, ne uităm toţi
l Cât ai clipi s’a şi vârât în pă-
cepem toţi o ronţăi. | la mânile puternice ale mamei
< mânt. Când să intrăm în sat nu-
—■ Şi l’ai văzut mamă Dumitră ? | Dumitrii, care făcură un gest uriaş.
( mai eacă, la poarta ţătnii, un
— Văzut, zeu... [ ca şi cnm ar fi rupt în adevăr
( moţan; da ce ochi 1 Uite par’că
— Ira, ia nu mai vorbiţi de un orm Ce curioasă lumină i-s’a-
( ffii-se pUn cârcei pe la încheeturi
necuratul... cruce de aur în casa prindea în ochi, când vorbea de
< când mi-aduc aminte. Dă Radu
asta! tinereţele ei 1 Şi ce plăcere avea
— Da nu-’ţ mai face spaimă s de colo cică: «dec, că ăsta n’o
( mai fi dracu, — e moţanu Ma- ea să ne spue tot lucruri pră
coană preoteasă, ce o se caute
i randei, îl cunosc doar’ », şi n’are păstioase...
dracul în «casa popii ?»... Ia şezi ---- Hei, ce credeţi? să vreau
J de luCru? jap o iuşcă peste coada
colea şi ascultă. Ne întoarcem în- eu, m’aş face ear’ tînără, cum
i botanului, ş’odatâ a sbucnit o
tr’o sară dela adunat, uite ţiu am tost...
S pară, da ce pară ? Ca dintr’o gură
minte ca acum .. era aşa într’amurg, — Cum asta, mamă Dumitră i
! de Cuptor, şi până să ne facem
da se vedea drumul bine, ştiţi — Ia bine. Aghiuţă atâta
! noi ctuce, ne şi pomenim gră
cum e vara, se lasă noaptea târziu; aşteaptă, să-’i vând sufletul, şi
madă în şanţ...
noi, fetele, şedeam în car, flăcăii să-’mi dea pe «Spiriduş...» să fac
veneau pe jps; unul mâna boii, — Fie, dădicâ Radule, că ce oiu vrea eu; da pe urmă.
altul cânta din fluer; în urma ne-o făcuşi. Iacă ne ajung şi cei cum m’ar mai juca pe ceea lume!.
noastră venea mulţi: se auzeau din urmă. Iacă, vezi? Scărmânară şi bieţi
chiote, rîsete. băeţii plesneau din —- Cum dracu ne vîrîşi caru bâeţi. Acum să-’i mai învăţăm
bice, de clocotea valea. Zău, când în şanţ, fermecatule ? doar’ a toarce... Apoi cu noapte
mă gândesc: parcă era altă lume Când le-am spus, au început bună, coană preoteasă!.,.
pe atunci, şi lucrurile erau mai şi ei a se minuna şi a-şi face Afară e întuneric beznă, stă
frumoase şi oamenii mai veseli... cruce. tuse ploaia, dar’ nici o stea nu
Cum stăm noi şi ascultam aşa, — Să ştiţi, mă, că asta nu-’i se zărea pe cer.
odată auzim pe Radu, răstindu-se a bine, — zice moş Niţă a Safti. — Uite aşa îi în iad, me
la boi: «Ho, boală», — drept în băeţi ?
Şi adevărat că n’a fost a
mijlocul drumului era o căpiţă Se auzeau de ceea parte
bine, par’că a spus într’un ceas
de fân, cânii lătrând, fetele se ţineau de
rău. In iarnă, aşa pe după B obo
— Oare cine o fi lăsat-o mână şi mergeau grămadă, ca oile
tează, se întoarcea Radu dela
aici ?... pe lângă noi. Năzdrăvăniile auzite
terg, şi înoptase, — în dreptul
Şi Radu apucă funia din ori noaptea ne înfiora aşa cu mu
Ghicanilor ci-că i-a eşit un bivol
coarnele boilor, şi cârmeşte hăis ţenia ei? Lâ toţi ne perise glasul
înainte, l’a luat în coarne, şi l’a
pe lângă şanţ; da căpiţa, ţop In momentul acesta îm:
buchisit, până l’a făcut una cu
înaintea lui. reconstitui figura mamei Dumitrii
— Uite me, asta-'i cu drâcu... pământul. A doua zi l’au găsit, număr în gând anii de când a
da nu se mai cunoştea, om a
Şi doar’ numai cât ne-am murit, şi mi-se pare că de atunc
tost ? ce-a fost ? Au săpat o groapă
făcut cruce, şi pe loc a perit. âm trăit o mulţime de vieţi, ş
în marginea drumului, şi l’au în
— Da taci, soro, că ţi s’d că din toată lumea aceea ei
gropat acolo, fără popă, fără
fi părut. singur am rămas.
— Stai se vezi, — mai nimic, şi au înfipt o cruce de
Ce frumos mirosa iarba dir
mergem noi aşa, ca o svârlitură lemn acolo, care a rămas şi azi şâs şi ce dulce răsuna clopotu
de băţ, şi ce să ne pomenim? de-’i zice la «crucea Radului»,
dela biserica satului nostru!
O capră neagră — eşită ca din —- Mări, că multe ai 'mai j
A. Vlahuţă.
pământ — behăia şi se da pe fost ştiind tu... J
lângă b o i.. 1 — D ’apoi cum te chiteşti !
Edate şi redactate de IO AN M OŢ A . Minerva« institut tipografic în Orăştie1