Page 3 - Bunul_Econom_1901_31
P. 3
Nr. 31 ____________ : ■■■■,,_______ BUNUL ECONOM -___________ Pag. 3
me certe deloc pentru-că fac aceea ce niturile» dlui Bercian nu mă vor dis- ria acestuia a aflat homarul J. Lang
I. P. S. Sa condamnă în un preot co gusta de această ocupaţiune. Chiar şi despre asigurare. I-a plăcut şi a zis că
leg ca n a făcut! dl protopop al Orăştiei, V. Domşa, e va face şi el pentru ai sei copii. Fri-
3. Chiar nainte de a pleca la Si- «agent»; deosebirea între mine şi d-sa seurul mi-a spus ocasional dorinţa lui
biiu, pe când eram numai «popă», nu e numai aceea, că eu îndemn pe oa Lang. Intâlnindu-1 mi-a declarat şi el
şi «agent», am dorit să ştiu părerea meni a cruţa, ear d-sa îndrumă pe cine că vrea. Văzând că omul vrea să facă
unui bărbat, pe a cărui vederi aseme îi cere ajutorul de agent, la zălogirea un lucru bun pentru familia sa, Tam
nea pun pond însemnat, a dlui Dr. I. moşiilor la bancă, căci representă o căutat după astea acasă o singură, dată,
Mihu. I-am spus că voiu se iau o a- mare bancă de împrumut. Pentru d-sa şi a făcut asigurarea. Era treaz şi el
gentură: însă n’au activiştii nici o vorbă con şi nevasta. Eu nu ştiam că omul e be
— Foarte bine fa c i — mi-a zis: trară. Nici nu s’ar cădea. ţiv. Când a sosit timpul, nu şi-a scos
Poţi avea venit frumos şi serveşti idei 7. Agentura în sine e un lucru contractul. L ’am retrimis deci băncii.
salutare. — Şi dl Dr. Mihu e aseme nereproşabil. De n’ar fi aşa nu ar primi Eu neadevăruri nu i-am spus,
nea omul, care nu va îndemna pe un d. e. «Albina», bancă de credit, agen ceea-ce nici el însuşi nu afirmă: pre
preot a se ocupa cu ceva nedemn de tura unei bănci de asigurare «Equitable». cum i-am spus condiţiunile aşa au ve
el. E şi membru al Consistoriului.
nit în contract. Că apoi el nu s’a ţi
4. Dacă asigurările ar fi o ocupa- Etc. Aş mai putea cita frumoase nut de declaraţia făcută şi nu şi-a scos
ţiune incompatibilă pentru preoţi, atunci pilde, cari toate arată, că părerile ca contractul şi banca a încercat incassa-
cum crede redactorul «Activităţii», că petelor luminate, se deosebesc mult de rea ratei prime cu legea, e treaba lui
d. e. dl Zaharie Boiţi, asesor consisto părerile îngâmfatului redactor al «Acti şi necazul lui pentru neţinerea cuvân
rial în Sibiiu şi dl prof. seminarial Dem. vităţii», în judecarea că e demn ori nu tului. Ca eu să-i fi spus că numai de
Comşa, ar sta membri în direcţiunea a fi «agent» şi a servi băncile de asi vrea îl scoate, de nu, nu, — e absur
băncii de asigurare dela Sibiiu? Mie gurare. De aceea fie numai liniştit, că ditate.
să-mi deroage a face asigurări, ear su denunţarea sa asupra mea, va fi pri Chiar priit aceea mi-am câştigat
periorilor mei a sta în direcţia băncii mită la locurile competente cu cuvenita eu încredere f i pot face m ai uşor asi
de asigurare, nu? compătimire faţă de starea creerului
bietului ei autor. g u rări că spun partidei condiţiile acu
6 Eu ştiu că cel puţin jumătate rat, neexagerate, sincere, şi nici unuia
din colegii mei preoţi, sunt totodată Cu aceeaşi compătimire va primi nu i-s’a întâmplat să se vadă înşelat în
agenţi, mai mari ori mai mici, la una şi cetitorul serios din publicul mare, spusele mele, cum se întâmplă cu agenţi
ori altă bancă de asigurare, şi încă nu sufulcârile acestui «redactor», şi limba- străini.
s’a aflat for administrativ, ba nici om giul seu care miroasă a crâşmă.
cu mintea sănătoasă, care să-i osân * Că între 40— 50 de persoane asi
dească pentru aceasta. Ba ştiu mai mulţi Asupra cazului special scormonit gurate într’un an, dai şi de un nenorocit
protopresbiteri, mai bine dotaţi ca un de destructivii noştri activişti, numai ca Lang, cu care ai şi neplăceri, -— asta
biet preot, cari sunt agenţi la bănci de câteva cuvinte: Un friseur vecin cu încă nu e nimic deosebit, e lucru ome
asigurare. Eu în societatea acestora mă mine a făcut la mine două asigurări nesc, şi numai nişte oameni lipsiţi de
simt si ca «agent» foarte bine si «căz- pentru cei doi copii ai sei. In frise- ori-ce seriositate, pot face din ea cas
o sdruncinare a sincerei mele credinţi. sele;... atunci peste toată fiinţa ta plu însă îi plăcea să mă chinuiască, fără să
Nu, eu o voiam pură, frumoasă, cu teşte bunătatea, din inima-ţi fericită se simtă nici o remuşcare.
minte; fericindu-mă cu privirea ei în înalţă ca un sfânt parfum încrederea, „Me cunoşteau vecinii toţi",
cântătoare, ear’ eu supus măririi şi pu şi pieptul ţi-se umflă de viaţă: ai vrea mă arătau copiii şi bătrânii cu degetul,
terii ei, s’o iubesc tot maî mult până- să trăeşti, clipele fericite, ai dori în veci fetele făceau aluzii răutăcioase în gura
ce în inima ei însăşi va pătrunde pa să le reţii, pentru-ca în împetrirea ce mare când mă vedeau, în ochii lor des-
siunea mea mistuitoare. lor din juru-ţi fericirea ta să dăinuiască luşam îndurerat bucuria că mă perd
O, timiditatea mea, marea şi ne sub raza fermecătoare a ochilor iubi din pricina unei semene a lor...
lipsita mea timiditate!... De sigur unora tei! Ear’ când ochii ei caută posomoriţi A, e lesne pentru cei care îşi ni
le va milă de mine, alţii mă vor lua sub sprîncene, când copila se joacă meresc în gloata de fecioare pe cea
în batjocură. Mi-aduc aminte de vor perversă rîzăndu-şi de inima ta, unde-i care singură merită iubirea; e lesne
bele vechiului meu prieten Mitran: — In atunci puterea, care să te smulgă din pentru cei ta r i să iubească: ei pleacă
inima, cuprinsă de dragoste e ca un durerea, pe care privirile ei ca nişte amărîţi, ear’ nu învinşi, când cea pe
flux şi un reflux mării. Când ochii iu săgeţi ţi-o pricinuesc! Câtă tirânie e în care o iubesc e întinată la inimă... Dar’
bitei numai la tine caută dornici; când privirea ei!... eu, eu, biet şi timid ce sunt, n’am fost
vorbele ei, spuse în treacăt par’că, dar’ în stare să fug; din contră, la picioa
Oh, cât de sălbateci sunt ochii
spun cev a, când o vezi că umblă de rele ei am căzut, i-am cerut iertare că
negri!...
colo dincolo cu neastâmpăr şi ar vrea, o iubesc, rugându-o din tot sufletul să
ar dori ceva, pe care de la ţin e îl Eram bolnav de felul meu, slăbă fie bună, să m’asculte. Omoară-mă, dar’
ceră, atunci ca şi marea în flux curajul nog, darmi-te atunci când un ceas nu privirea mea din urmă sub ochii ei
tău creşte, inima-ţi tremură de fiori mai puteam sta liniştit, dacă n’o zăream; strălucitori să se risipească, în licărirea
plăcuţi, ochii ţi-se umplu de lacrimi ve slăbisem de mă puteam abia mişca, ei din urmă pe ea s’o zăresc !
