Page 4 - Bunul_Econom_1901_31
P. 4
Pag. 4 BUNUL ECO N OM Nr. 31
de „sensaţie“ în o gazetă, cercând se printre tot felul de oameni şi mă «ji ea pământul pentru planta ce are să-’i
te discrediteze sau discuragieze. dovesc», adecă cumpăr şi vând!.. Şi urmeze.
Zice isteţul căznaci Bercian, că iară n’ar fi bine. Bun aşi fi numai când 6. Lupta cu pricepere şi necur
mie agentura îmi aduce, pe lângă, fru aş sta amorţit şi sărăcind zi de zi, ca mată în contra duşmanilor neîmpăcaţi
moase venite, si neplăceri/ Hei, cât aş să ajungă lumea a zice: săracul! e popă, ai plantelor folositoare.
vrea şi eu se am o ocupaţiune, care n’are venit de-ajuns, rabdă foame! Intre cauzele, cari sunt deadrep-
se-’mi aducă câteva sute de floreni la Atunci poate aş fi »băiat bun«. tul atârnătoare dela puterea lui D-zeu
an — fă ră nici o neplăcere! Dar aşa Dar’ eu cât voiu putea voiu munci numărăm:
o ocupaţie e doară cea a d-lui Bercian ? zicând şi fraţilor şi colegilor mei: pe 1. Pământul bun din fire.
Da, de neplăceri mai dai câte-odată, muncă cu toţii, cu cinste şi omenie, 2. Aerul.
mai ales când te pogori şi la clasele pe toate terenele, ca să prindem şi 3. Lumina şi căldura soarelui.
mai sărace, la popor, cu propagarea niţică putere materială, căci prin aceea 4. Ploaea, rouă, bruma, zăpada şi
unui lucru nou, chiar cât de bun. ne întărim şi în independenţa noastră gerul.
Incheiu reasumând: Eu văd în stâ morală! 5. Vânturile.
rnirea pentru asigurări o lucrare eco Şi acum să aruncăm o privire asu
nomică de bine pentru public, ba şi pra căuşelor înşirate, încercând să ne
pentru cei-ce muncesc pe terenul lor şi A g r i c u l t u r a dăm pe rînd seama despre însemnă
de aceea voiu munci conştienţios şi tatea lor în plugârie.
cinstit mai departe pe acest teren, Dela ce atârnă roada câmpurilor noastre? Nu e îndoială, că roada peste tot
îndemnând chiar şi pe alţi fraţi preoţi Sunt nenumărate cauzele (pricinile), este atârnătoare, cum am mai zis,
a face asemenea, căci câteva zeci ori dela cari atârnă roada câmpurilor dela puterea lui D zeu şi dela isteţia
sute de florini remuneraţie pentru os noastre. Unele din aceste cauze ' stau şi hărnicia omului.
teneala uneori foarte puţină, nu vor în puterea omului, altele în puterea lui Cel mai bun păm ent din fire, dacă
strica nimerui. A munci în acest sens D-zeu. nu pune şi omul mâna la îngrijirea lui,
însamnâ a servi idei bune, şi persiflă Intre cele dintâi vom număra ur puţin folos aduce. E drept, că locurile
rile nebleznice alui Stan şi Bercianu, mătoarele: din vatra rîurilor produc şi de sine;
să nu discuragieze pe nimenea, căci 1. Ingrăşarea pământului. dar’ ce? Iarbă pentru hrana animalelor
asta încă numai în Camceatca noastră 2. Lucrarea cât mai potrivită a în parte burueni, tufişuri şi arbori. Dar’
ţi-se mai poate întâmpla, şi anume în pămentului, ţinând samă de legile fi colinele şi dealurile ? Deasemenea ier
provincia «Colţul uliţei Beriului», casă reşti. si întrebuinţând cele mai bune buri, însă mai puţin îmbelşugate, bu
j ) >
»
fii tu batjocorit pentru-că lucrezi, şi unelte. rueni, tufişuri şi arbori. Munţii dease
anume la lucru bun! 3. Oameni harnici şi pricepuţi, menea produc şi ei ierburi, burueni,
De n’aş face asigurări, d-le din cum şi animale puternice. tufişuri şi cu deosebire arbori. Sunt de
colţ, m’aş ocupa cu alte ramuri econo 4. Sămânţă aevea bună. tot puţine locurile de pe faţa pămân
mice, aş cumpăra şi creşte vite, aş 5. Ţinerea unui rînd firesc în tului, unde să nu se facă nimic. Numai
»speeula« cum se zice, cu vite. Atunci cultivarea plantelor unele după altele, cât pentru trebuinţele neapărate ale
iară m’ai batjocori că stau prin târguri ca planta premergătoare să direagă şi omului, cu deosebire pentru hrana lui,
Sărmana mea dragoste!... Ea nici măcar, să-i pot spune o cât de mică să-’mi pieptul! Cu vocea ta desmear-
respectată n’a putut să fie. Orfan de parte din suferinţa şi patima mea, dă-mă, cu buzele tale îmbată-mă, dra
tată şi de mamă, fără rude, fără un aceasta am crezut că n’am dreptul să-i goste vecinică prorociţi-mi, voi, ferme
sprijin pe lume, necăjit de toate şi în cer .. Şi-’mi era aşa de groază, gândin- cători ochi negri!...
totdeauna, inima mea căuta pe alta că du-mă că nu va vrea! Şi, când, după o zi de acestea
reia se i-se destăinuiască... Gândurile Ar fi fost aşa de uşor!... Casa ei bune, mă duceam acasă târziu, în blân-
mele obosite căutau puterea vieţii în- era chiar alăturea de mica grădinuţâ deţa nopţii, chiar chinul era balsam pen
soţindu-se cu gândurile unei femei. Far publică a orăşului, unde stăteam eu de tru inima-mi rănită.
mecul iubirii împărtăşite făcea se răsară obiceiu. Seara, când nimeni nu mai era Odată...
speranţe în viitorul nelămurit, ştergând nici în grădinuţă, nici pe stradă, când Se făcea că era primăvară, primă
tristeţa trecutului nenorocit. ea ştia bine că o aştept, stătea la fe vara vieţii şi dragostei mele. Eram
Dar’ n’avui parte! reastră singură şi cetea, ori lucra..., într’o grădină mare, cu alee frumoase,
Când i-am dat întâia scrisoare, am se juca zglobie cu părinţii, umplându-mi cu copaci înfloriţi... în închipuire o
socotit că ameţesc. Nu-i ceream se mă inima de-o stranie mulţumire. văd încă.
iubească, nu-i ceream nimic, ci o ru Nu mi-a răspuns nici un rînd. Dar’ Par’că nimic nu-mi turburase inima
gam se sufere să-i admir ochii negri, stând la fereastră şi cetind, în ferme şi mintea; eram sănătos şi o veselie
iuţi, ferbinţi, plini de un farmec dure cata ei privire ce arunca spre mine neînfrânată tresărea în pieptul meu. Mă
ros. Căci în casă la ea nu puteam se îmi părea că surprind fiorul tainic al plimbam aşa în neştire pe-o alee, aco
me duc, părinţii ei aveau foarte puţine dragostei. Ce fericire mă cuprindea în perită peste tot de crengile stufoase,
legături în oraş şi pe cei care veneau momentele acelea!... O, blândă tovără aplecate, ale unor copaci' bătrâni... La
la ei nu-i cunoşteam... Ear' a-i cere o şie a singurătăţii mele, apropie-te de capătul dragei alei, iat-o, ea, frumoasa
întâlnire, scurtă,... de un sfert de ceas inima mea şi cu mânuţa ta albă apa- mea iubită! Cu ochii ei negri, zimbi-