Page 2 - Bunul_Econom_1901_37
P. 2
Pag- 2 B U N U L ECONOM Nr. 37
Trecem prin timpuri serioase, foarte sunt multe altele, cari se impun cu ab credinţei, ce vesteşte resvrăţirea contra
serioase. Ori de privim starea clerului solută şi categorică imperiositate. bisericii şi lăpădarea de cuvântul etern
şi starea bisericii noastre în general; Sunt săraci preoţii noştri, e ade al adevărului dumnezeesc.
ori de ne aruncăm privirea asupra si vărat, dar’ au fost cândva şi mai să Şi în mijlocul atâtor nenorociri,
tuaţiei peste tot a poporului nostru în raci, mult mai săraci, şi totuşi de dra atâtor nâpâstuiri, preotul trebue să fie
această ţară, în lupta ce decurge între gul îmbunătăţirii lor, nici când n’au sentinela neadormită a poporului. In
popoare şi partide, luptă ce acuşi are abzis de a-şi împlini chemarea lor, în potopul acesta de miserii preotul tre
se se mai înflăcăreze încă; ori, în fine, aşa lei, ca poporul întreg cu dragoste bue să fie părinte, părinte bun, apără
dacă ne îndreptăm privirea şi mai de şi alipire flască să-i cheme părinţi; în tor, vindecător, alinător.
parte peste frontierele ţerii, sau peste aşa fel ca istoria întreagă a neamului *
marginile înguste ale presentului, şi din nostru să întraurească pe paginile sale
faptele şi simptoamele suprinzătoare ce cuvântul, ce exprimă adevărul despre Nu-i mirare, dar’ e extrem de trist,
se ivesc pe terenul politicei mari, cău rolul preotului român: strălucitorul „pă că ici-colo preoţii îşi mai uitau de che
marea şi datoria lor. Aleşuirile sunt
tăm a întrezări viitorul; în tot caşul rinte".
nenumărate şi duşmanii, ce caută să
trebue să ne convingem de seriositatea Laudă Domnului Dumnezeu, că şi
înghită poporul sunt mii. Dar’ totuşi
gravă a timpurilor ce străbatem. Şi astăzi preoţimea noastră este la înălţi
nu-i iertat, nu-i permis, ca preotul să-şi .
ori din care punct de vedere am con mea chemării sale, şi aduce şi astăzi,
templa situaţia, în mare sau în mic, a ca şi în trecut, toate jertfele de muncă uite datorinţele sale superioare. Cu pro
pria sa zolire, cu paguba intereselor
poporului nostru, trebue se recunoaştem, şi abnegaţiune, ca să rămână şi să fie
şi toţi recunosc, marea importanţă ce ce a mai fost în decursul veacurilor: sale personale, în dispreţul tuturor is
o are preotul român în mijlocul popo părintele poporului. pitirilor amăgitoare, cu pericolul însuşi
rului nostru, şi influinţa hotârîtoare ce Părintele acelor sărmani şi amărîţi al vieţii sale, preotul trebue să stee Ia
el o poate exercita, în o parte ori alta, ţărani români, cari susţin, ca peatra din postul seu de pază lângă poporul seu
spre bine ori spre rău, asupra sorţii temelie, neamul nostru românesc şi bi credincios. Părintele trebue sâ fie de
noastre ca popor. serica noastră. Părintele acelor milioane pază lângă fiii seţ. E legea firei, şi e
porunca lui Dumnezeu!
Ştim şi 0 simţim cu profundă du de oprimaţi, oropsiţi şi împilaţi* cari cu
Unde nu e aşa, acolo duşmanii
rere, cât de grea şi miseră este starea jertfe de sudori şi de sânge susţin ţara
materială a preoţilor români, şi cu deo şi domnia stăpânitorilor. Părintele ace ajung de asupra. Acolo poporul se în
sebire a preoţilor bisericii noastre. în lor masse de popor, cari pe lângă sar străinează de preot, biserica să dărîmă,
ţelegem deci pentru-ce astăzi cu deo cinile grozave, ce li-se impun de sus, neamul pierde. Şi acolo vina preotului
sebire preoţimea se preocupă de ches mai supoartă încă atâtea alte miserii, nu rămâne nepedepsită de însuşi prea
tiunea îmbunătăţirii stării sale materiale. cari nasc din ignoranţă, şi vieţuesc din dreptul Judecător.
Noi înşine cu toată inima şi din toate întunerec şi patimi. Preoţi români, Părinţii poporului,
puterile noastre vrem să contribuim şi S ’a năpustit asupra poporului nos nu uitaţi cu nici un preţ, cu absolut
se conlucrăm spre acest scop îndreptă- tru in unele părţi puhoiul jidovismului, nici un preţ, de poporul vostru!
ţiţ şi bun. Dar’ să nu uităm, nici unii, care poartă cu sine viţiile beţiei, şi toate Timpurile sunt grele, ispitirile mari
nici alţii, că chestiunea stării materiale mijloacele de corupţiune şi stoarcere, şi număroase. Fiţi tari, cu spirit neîn
nu e prima problemă a noastră. Că ce îi sunt proprii. S’a năpustit străinis frânt, părinţi adevăraţi, cu cuvântul şi
mai pe sus de chestiunea aceasta, ce mul, cu toate momelele, ce au de scop cu fapta!
se impune de altfel cu necesitate, mai desnaţionalisarea. S’a năpustit ciuma ne Câtă vreme preoţimea va sta în
F O I T A Le punea din nou într’o traistă, învă-
9 IN D U R A R E
lite cu alte lucruri, lua traista în mână,
— NUVELĂ —
iN A L B U M. ca şi cum ar fi gata de plecare şi ră-
zimată când de marginea patului, când
(Urmare)
Pe „ieri" in faptul serii Dar’ din toate feţele acelea, una, de usciorul uşei, rămânea aşa uitată,
îngroapă-1 pe vecie; dusă pe gânduri privind cu ochii umezi
aceea a Irinei, era chiar strălucitoare
Ce ţi-a lăsat în suflet, spre zarea dealului din faţa casei.
de bucurie. Irina alerga într’una de acasă
Nimic să nu se ştie.
dela ei la moş Sandu şi ear’ acasă, um Din când în când, faţa i-se înse
Pe „azi” de-’ţi este bine bla mereu în lada ei de zestre, scoţând nina ca la amintirea unei poveşti fru
De „mâne" nu ’ntreba, când o basma, când o pestelcă fru moase, ear’ în colţul gurii arzătoare se
Ci foloseşte ceasul moasă, când un şireagde mărgele, ear’ accentuau din ce în ce mai tare două
Spre fericirea ta, gropiţi drăgălaşe, premergătoare unui
când rămânea singură în casă, şi-le
potrivea în faţa oglingeoarei din părete. zimbet uşor şi visător.
Ear’ „mâne" de se schimbă
— Gând m’o vedea George, ce-o Aşa o găsi mama Zoiţa, când în
Şi ţi-ar aduce reu,
Te luptă cu dreptate să zică, să întreba ea, înecându-se de tră fără veste, în casă. Rămase şi ea
Şi crede ’n Dumnezeu! bucurie. Oare să mă cunoască? Trebue uimită şi îndrăgostită de chipul neobici
să fie frumos George în haine de soldat! nuit de senin şi de îngeresc al fetei ei.
Câmpeni, 22 August iq o i. JHaria Cioban.
Şi ear’ îşi scotea şiragul de măr — Da tu Irino ce faci aici?... Sandu
gele dela gât şi pestelca cea frumoasă. întreabă de tine.
