Page 4 - Bunul_Econom_1901_37
P. 4
P*g- 4 B U N U L E CONOM ______________ Nr. 37
Au întocmit uscâtori anume, ori tru-câ pe la mijlocul lui Iulie cea mai din coşniţă sunt o pedecă însemnată
şi-au schimbat unica cameră de locuit mare parte a florilor şi-a trăit traiul; la uciderea stupilor în August.
în • uscătoare, producând căldură înte
astfel că albinele nu mai găsesc hrană Cu coşniţele mobile treaba stă
40— 50 grade. Cucuruzul ţinut o zi şi de tot altfel. Din ele se poate scoate
cu belşug ca mai înainte. De aici ur
o noapte în o astfel de căldură, şi pus mierea de prisos ori-când, şi nu avem
mează şi că ele încep a-’şi omorî trân
apoi în coşer, nu se mai strică, de ar trebuinţă să ucidem albinle. Din aceste
torii.
fi fost chiar în lapte. coşniţe alegem, şi scoatem ce voim,
Cu chipul acesta se pot usca unul Un lucru înse îl fac albinele în din cele imobile sau luăm totul, sau
după altul mai multe rînduri de cucu mod strălucitor şi după mijlocul lui nimic.
ruz, mântuindu-1 de stricăciune şi oame Iulie. Anume: matca oue în toată pu
nii de boale şi pagube. terea, aşa că, cercetând în coşniţâ,
P O MĂRI T
Cucuruzul cu totul în lapte, fiind găsim faguri plini de oue şi pui. Mare
puţin, se dă îngrabă vitelor şi porcilor; sumedenie de pui se găseşte şi în
Când şi cum e de a se sămâna
fiind însă mult şi greu din samă afară August; numai în Septemvrie puii se
sâmburii de poame ?
de uscat, el se poate pune la înăcrit mai împuţinează, ear’ în Octomvrie
şi întrebuinţa ca nutreţ pentru vite în matca încetează cu totul de a oua, Am arătat în alt număr al foii
timpul iernei. pentru-ca să înceapă de nou în Februarie. noastre trebuinţa de a ne agonisi sâmburi
Cucuruzul mucezit se înegreşte şi de poame şi timpul când trebue ago
Cine ar încerca se ucidă stupii
se strică cu totul, ne mai fiind de nici nisiţi, adecă atunci, când poamele sunt
în August, mi ar găsi, poate, miere
o treabă nici pentru om nici pentru deplin coapte.
mai multă ca în Septemvrie, pentru-câ
animale. Am arătat cu acel prilej, că pă
atâta cu cât să-’şi nutrească puii, albi
Mâncând mămăligă sau mălaiu din mântul trebue săpat chiar şi până lâ
nele găsesc — pe timp priincios — şi
cucuruz încins, oamenii se bolnăvesc, adâncime de un metru, cum se face
în Septemvrie, şi din ce au înmagazinat
cum am zis mai sus, de pelagră, care nu prea risipesc până-ce mai au mod la sădirea viţei de viie, şi că e lege, ca
pricinueşte moartea după suferinţe în de a aduna de pe afară. Dar’ ucizând înainte de a fi săpat pământul să se
delungate şi crâncene. stupii în August, am da de mare su îngraşe cu mult gunoiu putred.
R o m u l S im u medenie de pui. Şi cu ei s’ar face o Din sâmburi ajunşi la coacere,
murdărie nespusă, şi mierea neacope plini şi sănătoşi, sămănaţi într’un pământ
S t u p ă r i t rită din preajma puilor nu se poate adânc săpat şi bine gunoit, au să iese
scoate curată în lipsa maşinei de extras. pomi trainici, cari să desvoaltă îngrabă
Pentru-ce mai cu samă se ucid Dacă puii i-am pisa împreună cu mie şi vor răsplăti cu belşug ostenelele ce-
stupii; în Septemvrie ? rea — cum nu rar s’a întâmplat şi se lor-ce-i cultivă.
De pe la mijlocul lui Iulie (pe la întâmplă — am agonisi o miere ne Gunoitul, săpatul, împărţirea stra
Sân-Petru) stupilor le trece pofta de curată şi nesănătoasă. Dacă fagurii cu turilor şi greblatul lor trebue făcute
roit; dar’ totodată nu mai prea clădesc pui i-am lăsa mai multe zile în aer, cât mai neîntârziat, acum în Septemvrie,
nici faguri, şi nici în adunarea de miere ei s’ar încinge; dadă i-am ferbe împreună ca rînd pe rînd să putem sămăna sâm
nu mai fac cine ştie ce spor. Şi e cu fagurii ni-am înmulţi lucrul, fără burii.
firesc lucru Se se întâmple astfel. Pen- nici un folos, şi astfel mulţimea puilor Lungimea straturilor se face după
dau de-a tumba, ... de unde! ... se asculta cu gura căscată povestirea narea, întrebă pe Irina dacă şi-a făcut
vezi par’că-i iadu acolo!... măsei. cruce asţâ-sară.
— Da în lăuntru ce era, mamă? — Da de ce mânca acela luminări — Da, mi-am făcut, mamă, răs
— Da mai ştiu eu ce era! Că de seu, mamă ? pundea Irina înăbuşit,
n’am mai vrut se întru; îmi era frică. — De! dracu să-l ştie de ce Inzadar Irina încercă să adoarmă.
Tata, D-zeu să-’l ierte, mi-a tot zis se mânca; ia o spurcăciune de om ! Toate cele povestite de mama
întru cu el, da eu n’am vrut. O întrat Toată povestirea asta buimăci aşa Zoiţa să desfăşurau în mintea ei cu o
singur şi eu am rămas afară cu fratele de tare pe Irina şi pe mama Zoiţa, putere ameţitoare. Din întunerecul
meu, cu moşu-tău Sandu. Şi ce se vezi că amândouă trăseriră, ca de spaimă, nopţii, par’că năvăleau asupra ei toate
fă Irino! Când o eşit din comedia ceea, când simţiră că un om era lângă ele, tablourile povestite: acolo înlăuntru... în
era galben la faţă ca ceara; iacă îmi fără să bage de seamă cum a întrat pararama ceea, erau oameni morţi ca
aduc aminte ca acu; par’câ-1 văd; de- în ogradă. Era Moş Sandu, care venise deceară,... şi omu acela negru, cu ochii
abia putea se răsbată afară, âşa de să le anunţe că totul era gata de ple holbaţi, cu belciug în n as... şi mânca
multă lume era ! Şi ne spunea c’a văzut care. luminări de său şi găini vii cu pene
acolo nişte oameni morţi, ca de ceară — Mâne dimineaţă, când o cânta cu tot... şi aceia cu chitii în cap...
şi un om viu şi negru cu peru mare, cocoşu, să fii gata de plecare, Irino. bat toba şi să strâmbă la oameni pare
cu ochii holbaţi şi cu un belciug de Sandu se dăpărtâ spre poartă, iar că-s nişte draci . . . . . . . Irina
nas şi care mânca luminări de seu şi Irinei par’că îi era frică să între în adormi aşa, cuprinsă de o fierbinţeală
A
găini vii cu sânge şi cu pene cu to t!... casă. Ii umbla mereu prin gând poves copleşitoare . . . . . . . . ... . .
dracu g ol!... tirea măsei. • 4 * • * • I » • • • • • •
Irina încremenită pe colţu prispei, Când mama Zoiţa stângea lumi- * * *
