Page 2 - Bunul_Econom_1901_39
P. 2
Pag. 2____________. BUNUL ECONOM Nr. 39
„învăţatul cât trăeşte tot învaţă". Acest sura trebuincioasă de materii nutritoare, cucuruzului, pe la mijlocul lui Octomvrie
proverb ar trebui întors în aşa fel: trebue deci să se usuce. şi mai târziu.
economul bun până, la moarte trebue Atunci economul nepriceput începe Vorbind despre pregătirea locului
să tot înveţe. a se tângui contra timpului etc. pe pentru sămănat, despre sămânţă şi
Noi, cari dorini o înaintare spre când în adevăr el însuşi este causa despre însuşi sămănatul nu am între-
bine cât mai îngrabă a economilor nerăsăririi holdei sale. lăsat a spune cele mai de căpetenie
noştri, în fiecare număr al foii aces cerinţe pentru pregătirea locului, adu
(Va urma).
teia am dat fel de fel de învăţături narea sîmburilor de poame şi sămâ-
pentru purtarea unei economii înţelepte narea lor.
şi de astă-dată scopul acestor şire e. A g r i c u l t u r a
Privitor la cules de asemenea
îmbogăţirea minţii cu noue cunoştinţe.
am stăruit mai înadins acum de curând,
I. Lucrări economice de toamnă.
Vom scrie mai întâiu despre ale- anume: despre culesul cucuruzului, sco
Ca şi primăvara şi vara plugaru sul crumpenelor şi al napilor, despre
gered bunei seminţe.
are de a săvîrşi şi în timpul toamnei culesul viilor, ş. a. Cu o cale am ară
Săvîrşeşte un lucru foarte greşit
sumedenie de lucrări, unele mai în tat şi cum sunt de a se păstra : cucu
acel econom, care îşi vinde „fruntea
semnate decât altele. ruzul, napii, crumpenele, ş a.
grâului" său, numai pentru aceea, fiind
Intre aceste lucrări cele mai de Venim acum la lucrările privitoare
că să plăteşte mai scump cu vr-o câţi-va
căpetenie sunt: sămănatul, culesul, ara la aratul şi săpatul de toamnă, lucrări
cruceri, ear’ la sămănat întrebuinţează
tul şi săpatul. prea puţin luate în samă de plugarii
grăunţele de-a doua şi a treia mână;
pentru-că, aceea-ce asttel câştigă eco Toamna se samănă spicoasele aşa noştri.
nomul în tîrg, perde înzecit în rodul numite de toamnă. Despre lucrările Este ştiut, că primăvara pământul
anului viitor, curat: scump la tărîţe şi privitoare la pregătirea pământului, trebue să fie arat pentru-ca să putem
eftin la făină. Pentru-ce? despre sămânţă şi sămănat am avut sămăna ovăsul, cucuruzul, măzărichea
Pentru-că, precum bine ştim, din prilej să întreţinem pe cetitorii acestei şi alte primăvăratice. Da asemenea tre
grăunţul de grâu sămănat să naşte ră foi în mai mulţi numeri eşiţi în săptă bue săpate grădinile pentru-ca se pu
dăcina şi colţişorul roditor. Rădăcina mânile de curând trecute. Şi cei-ce tem pune feluritele legume, pomi şi
pătrunde în jos, ear’ colţişorul în sus. vor fi ţinut sau vor ţinea samă de flori.
Şi aceea trebue să ştim, că planta să- acele sfaturi, scoase din păţanie şi des Peste vară trebue ogorît şi întors
mănată să nutreşte din grăunţe, până coperirile multor bărbaţi, ce se îndelet locul pentru sămănăturile de toamnă.
atunci, până ce află in el materie nicesc cu ştiinţa plugăriei aevea înţe Si aceste lucrări se si săvîrşesc cu
nutritoare; dacă acum noi sămănăm lepte, bine le va prinde. Astă-dată nu multă sîrguinţă de partea cea mai
grăunţe mici, e de sine înţeles, că în mai stăruim asupra lucrărilor din vorbă, mare a plugarilor noştri.
acestea mai puţină fiind materia nu cu toate-că ar mai fi multe de zis, şi Tot aşa se face şi cu săpatul de
tritoare, seacă iute, astfel că rădăcina cu toate-că în mare parte a ţării abia vara: al cucuruzului, crumpenelor, na
plantei născute slabă, neputincioasă acum se fac sămănăturile, ear’ în altele pilor, legumilor, viilor, ş. a.
fiind, nu-’şi poate suge din pământ mă- se vor putea face numai după culesul Singur aratul şi săpatul de toamna
F O I Ţ Ă Nu-i cântec, veselie nu-i — Da ce-i în casa asta mare,
Şi fremeatul nu-i dulce George ?
Căci toate văd şi toate ştiu, Aici e un otel; dă, un fel de han
SfSrşital verii Că vara li-se duce.
unde vin boerii...
Maria Cioban. — Da mama cum a murit, Irino ?...
Atât de tainic ş’obosit Ei sărmana, când m’am dus într’o
Pământu ’ntreg se pare
zi la ea cu tuşa Ruxanda, am găsit-o
Ca un moşneag îmbătrânit
Ce multe zile n’are. I N D U R A R E ţapănă de frig şi până a doua zi a
murit.
— NUVELĂ —
— Da casa noastră cum a rămas ?
Pădurea ’ncepe-a se roşi
(Urmare) E încuiată şi acu. Nu-i nimeni
Icî-colea se răreşte
Şi deja câte-o frunză vezi S’a măritat Gherghina lui moş în ea.
Prin aer că pluteşte. Ştefan, ştii, George. Am fost şi eu la Şerban şi cu ceialalţi ţărani intrau
nuntă; era aşa de frumos! pe poarta unei case, unde ştiau că
Rozoru-i galben, codrul mut, — Si cu cine Irino? locueşte un advocat; ear’ George şi
Şi lemnul ars de soare Cu Radu, cel dela Pleşa, ştii.... Irina se lăsau în vale, spre port.
Numai la umbră şi pe iaz
— Ei da! Ştiu. Irina rămasă uimită de tot ce vedea.
Mai vezi câte-o cicoare. j
— Când eram la nuntă, eu mă Povestirea mamei sale asupra Galaţului
gândeam la tine, George. îi revenea, din când în când în minte.
In cârduri rândunele vin
Se măsură ’n sburare, — Apoi, eacă Irino, un an trecut Cu gura căscată şi cu ochii pe vapoare,
Apoi terminul hotărit aproape. Mai am doi, oi scăpa, şi Irina ţinea încleştat pe George de mână,
Pun zilei de plecare. ‘ atunci.... scoţând exclamaţii de mirare. De un
