Page 2 - Bunul_Econom_1901_40

Pag. 2 BUNUL ECONOM
Nădejdile în ridicarea preţurilor au
fost zădarnice mai cu samă din causa
lipsei de organisare a comerciului de
grâne.
Timpul a tost frumos aproape
pretutindenea. Sămănâturile de rapiţă
şi grâu (în Rom.) s’au făcut în cea mai
mare parte. Cucuruzele au fost bune.
Păşune pentru vite este destulă. Viile
în mare parte au fost atâcate de pero-
nosporă.
In Europa peste tot situaţiunea
generală agricolă nu a suferit nici o
schimbare simţitoare în timpul din
urmă. Atacerile de grâu sunt încete
în tîrgurile streine şi cursurile sunt
mai mult în scădere.
A gricultura
SSmSnatul cu mâna în asSmSnare cu cel făcut
cu maşinile
In legătură cu cele-ce am spus,
când a tost vorba despre »câtă sămenţâ
trebue săminată* *, azi ne vom întreţinea
asupra sămănatului însuşi, care de a-
semenea este o lucrare de cea mai
mare însemnătate în plugârie.
Sămănatul se îndeplineşte cu
mâna sau cu maşina. Cel dintâiu, şi
aproape singurul mod de sămănat, cu
care plugarii români se îndeletnicesc,
se face prin împrăştiere, mai rar în asigura roade mai îmbelşugate.
F O I T A
5 .
C Â N T E C E
I.
Singurel, ca un haiduc,
In surghiun ca norul,
Cată mâne se mă duc,
Şi să-mi las odorul.
Vino mai aproape, — zi
Mai cu foc, fârtate!
Mâne plec în fapt de zi
Pe străinătate!..
Zi-mi despre păstorul când
Prăpădise turma
Si se duce — tot cântând —
}
Ca se-’şi piardă urma...
' : , Nr. 40 _
Şi stăruinţele aceste ale omenimei
rînduri şi în cuiburi. Prin împrăştiere
nu au fost zadarnice. Maşinile de să-
se samănă la noi toate spicoasele şi în
mânat născocite până acum au adus
partea cea mai mare cucuruzul, cânepa,
inul, măzărichea, trifoiul, ş. a. In cuiburi' mari îmbunătăţiri în plugărie şi multă
se pun, precum se ştie, în unele locuri înlesnire omului. Nu e îndoială, ele au
cucuruzul, crumpenele, unele păstâioase, să devină cu timp şi mai bune. Şi,
ş. a. La punerea acestora se ţine seamă poate, nu e chiar departe timpul, când
fireşte pe cât se poate, şi de împregiu- şi maşinile de sămănat vor deveni un
rarea ca ele să fie aşezate în rânduri. bun de obşte al tuturor, având putinţa
de a şi-le agonisi sau barem de a le
Cu maşinile se poate semăna nu
întrebuinţa toţi câţi au o brazdă de
numai prin împrăştiere şi în cuiburi, pământ.
ci şi în rînduri. Apoi o parte mare a
Dar’ chiar şi în forma lor de
maşinilor şi îngroapă şi acoper sămânţa
astăzi maşinile de sămânat s’au răspândit
ear după altele trebue dat şi cu grapa
foarte mult. Sunt comune întregi, unde
pentru acoperirea sămânţei.
cucuruzul, napii şi grumpenele se sa­
Ce deosebire este între sămânăatul, mănă şi sapă numai cu maşina. Marii
cu mâna şi între cel cu maşina? proprietari îşi samănă întinsele lor moşii
numai cu maşina; deci şi spicoasele,
Sămănatul cu mâna are o sin­
adecă: grâul, săcara, etc.
gură parte bună, anume: se poate face
fără ajutorul scumpei maşini de sămânat. Proprietarii mijlocii şi cei mici
Părţile lui slabe sunt: ne mistue prea încă fac încercări tot mai dese; fie cu
multă sămânţă, nu se poate face deo­ maşina cutărui mare proprietar, fie cu
potrivă şi merge fără spor; bătând aceea a cutârei reuniuni sau tovărăşii.
vântul, el se poate face numai cu greu, Destul că gheaţa s’a rupt deja, şi ca
ear’ seminţile mărunte nu se pot mâne, ea va porni cu totul de vale.
sămâna de loc. Mai sunt şi alte multe Maşinile de sămănat au început a se
scăderi, ce întimpinăm la sâmănatul introduce, şi în scurt ele vor fi mâna
cu mâna; credem însă, că sunt de a- dreaptă a tuturor plugarilor.
juns şi numai cele pomenite, pentru Sămănatului cu maşina i-se face
a ne convinge, că nu înzadar s’a sbătut azi o singură împotrivire mai serioasă,
şi se sbate mereu lumea ca să născo­ aftume prin seumpetea maşinilor. Dar’
cească chipuri şi feluri nouă de sămânat, sunt şi maşini mai ieftine, şi uşoare.
mai puţin obositoare, mai puţin costi­ Cu aceste, ce e drept, şe poate sămăna
sitoare, şi în acelaşi timp să-’şi poată numai prin împrăştiere, nu şi în rînduri,
ear’ sămânţa nu se îngroapă ci trebue
II. Taina doinei plângătoare
Farmecă pe trecător...
Peste inişti şi grădini — Spune-mi, spune-mi ce te doare,
Pâlc de neguri se ridică... Biet păstor?..
Dusu-mi-s’a în străini
Sfânta rândunică... *
* *
Sboară frunza pân’ la nori...
Astfel cântă călătorul
Ţipă cârduri de cocori:
Rătăcind pe căi uitate,
Bun-rămasL
Când îl năpădeşte dorul
Negri nori s’au înturnat,
Patriei îndepărtate...
Ninge sus, pe culmi cărunte. .
Trec pe vale, la iernat, Când în nopţile senine
Turmele din munte; Plânge, — nu-şi găseşte locul...
Plâng tilinci, tălăngi răspund... Astfel cântă numai cine
Sună buciumul în fund: Şi-a pierdut norocul!
Bun-rămasL
IV.
III.
Noaptea-i rece şi senină, De cântece Parisu-i plin
Creşte luna peste deal Ca marea de sirene
Şi departe ’n văi suspină Şi nu mai pleacă, cei ce vin
Un caval. Pe ţărmul mândrei Sene;