Page 4 - Bunul_Econom_1901_42
P. 4
Pag- 4_________________________________ B U N UL EC ON OM_________ •__________ Nr. 42
gaiiţe, porumbi, ş. a, amestecat cu La facerea gropilor trebue încun- copii se înţelege numai decât aruncă
cenuşe şi var, cum şi cu excremente giurată cu deosebire vătămarea rădă vina asupra dascălului. „Avem dascăl
omeneşti şi celelalte materii .aruncate cinilor mai groase, cari îşi vin mai rău, că pruncu nostru nu face nici un
din casă şi bucătărie. Materiile aceste anevoie în fire decât cele subţiri. Gro spor“! aşa zic atunci părinţii.
se adună şi mestecă la olaltă în o pile se fac unele de altele în depărtare Datorinţa învăţătorului e: In tim
groapă anume spre acest sfîrşit. Ele de un metru. pul prescris de mai marii şcolilor,, să
se udă din când în când cu ud animalic Gunoirea în apropierea trunchiului fie în şcoală, Să explice elevilor lucruri
şi se lasă se putrezească împreună ajută numai pomilor tineri, ale căror frumoase, pe cari le află şi scrise în
barem timp de 3 luni. De sine se rădăcini subţiri nu s’au extins în mare cartea lor, dar’ ca să înveţe mai uşor,
pricepe, că udul trebuincios este a se depărtare; pentru pomii bătrâni însă învăţătorul le explică, apoi rînd pe
aduna şi el în o groapă zidită în apro acest mod de gunoire nu e de nici o rînd ascultă si întreabă Deci învăţăto-
pierea grajdului, sau în cutare bute treabă. rul are numai: 1) să explice, 2) să în
sau alt vas. trebe, 3) să se îngrijască de rînduială
IiiVeţămeijt. în şcoală, şi de purtarea bună a ele
Acest ud este un îngrăşement pre
ţios şi pentru alte plante. Ocupaţiunea copiilor afară de vilor în şcoală.
Afară de şcoală învăţătorul nu
Timpul cel mai potrivit pentru scoală.
9 mai e responzabil ce fac elevii.
îngrăşarea pomilor cu compost este — In atenţiunea mamelor.—
In timpul libăr dară, cine le poartă
toamna si iarna, anume din Octomvrie
Fie din causa ocupaţiunilor, fie de grije? Din o sută poate un copil
până în Martie.
din nebăgare de samă, dar’ am avut să fie dăruit dela natură cu îndemnul
Ear’ îngrăşarea pomilor cu ud ocasiune a mă convinge, că unele ma spre bine, şi cu tragere de inimă spre
animalic se face primăvara, din Martie me socot, că dacă şi-au trimis copiii cei frumos, ceialalţi toţi au înclinare
până în Iunie. Pentru-ca udul se fie la şcoală, toată grija lor a încetat, şi la nebunii şi lucruri rele, ba e destul
şi mai nutritor, se amestecă în el var, din minutul acela numai dascălii au să se fie unul rău în şcoală, şi acela duce
cCnuşe, ghips şi făină de oase. se ocupe cu ei. Nu mai ţin cont când pe toţi cei-ce nu sunt controlaţi când
Compostul trebue pus în gropi vin dela şcoală, când trebue se se ducă, trebue să fie acasă.
adânci, cam de 40— 50 cm., adecă când e timpul să fie copiii în şcoală De aceea este o datorinţă a ma
de o lopată şi jumătate; potrivind ca şi când acasă ? melor, ca se se îngrijască de copii, că
gropile aceste să fie făcute, nu în ne Chiar şi copilul cel mai bun, când aceia îndatâ-ce vin dela şcoală, să nu
mijlocită apropiere de trunchiul pomului, e lăsat aşa în ştirea dascălului şi a stee pe uliţă cu copii răi, ci să vină
ci acolo unde se sfirşesc capetele cren lui Dumnezeu, devine uliţarnic, leneş, la timp acasă, unde după-ce s’a jucat
gilor, adecă, cum am zice, sub streşina şi fără nici o rînduială, ş’apoi cu un sau a odihnit, să iee cartea la mână,
pomului; pentru-că rădăcinile încă se copil, care e lăsat în voia lui, năcazul şi să înveţe lecţia primită în şcoală.
întind atât de departe în laturi ca şi învăţătorilor e înzecit, ba une-ori pe Am spus mai sus, că învăţătorul
coroana, ear’ gunoiul trebue să fie lângă cea mai măre bunăvoinţă nu numai explică şi întreabă, aşadar’ ele
chiar la capetul rădăcinilor subţiri, adecă poate arăta cu el nici un spor. Acum vul ca să ştie răspunde trebue să-’şi
a musteţelor. cine e de vină? Părinţii astorfel de înveţe lecţia acasă, căci învăţătorul nu
F O I T A secuţiunilor (goanelor), îndeosebi ale gătit’o; şi Ană, dacă poţi, ajută lemeii
celor din urmă. Ana îşi gândea, cum bolnave, şi fâ-’i patul!«
A voi şi a putea. ar răbda foame, închisoare şi ori-ce «Vai, marnă,* zise Ana, «nu pot
chin pentru credinţa sa. Densa a ajuns să merg la doamna O’Hara, pentru-câ
— Din nemţeşte —
atâta de departe în istoria suferinţelor casa-’i este atât de murdară şi greţoasă«.
ce şi-le zugrăvise în minte, că în sfîrşit »Densa e o femee bătrână, şi de
,,Vai“, oftă în sine Ana Markham, e dusă la moarte, şi că pe ucizătorii
când a închis cartea, ce cetise — isto tot singură», răspunse mamă-sa măi
săi voia să-’i ierte la cea din urmă mult sau mai puţin supărată, »densa
ria unei misiuni în Madagascar — „cum
răsuflare, ;— când mamă-sa o strigă
aşi fi dorit din toată inima să pot nu e acum în stare să se ajute sin
din odaea vecină. gură şi e datorinţa vecinilor săi a o
face şi eu ceva pentru Christos“, şi
Privirea cea încântătoare a perit ajuta şi îngriji, până se va reînsânătoşa.»
apoi Ana s’a adâncit în gânduri. Ea
într’o clipă din faţa Anei, şi a devenit »Densa ar fi putut să meargă în
îşi zugrăvi în minte, cum ar învăţa pe
posomorită. «Vai, sufletul meu«, zise spital, unde ar fi îngrijit’o surorile de
păgânii din India, sau în cutare sta
ea în sine, «nici o clipă nu pot fi caritate (călugăriţele).
ţiune îndepărtată din Africa, unde încă
singură.«
n’a răsunat cUventul evangheliei. Ea «Precum tu bine ştii, ea nu voeşte
îşi închipuea, cum, aproape fără nici o Aruncă apoi cartea şi se duse la să meargă, şi ea ştie pentru-ce nu
mamă-sa.
părere de rău, îşi ia rămas bun dela ţi ■ - merge, şi crezi tu, că surorile de ca
pretenile sale, pentru a îndura toate «Ce pofteşti ?« zise ea cu o voce ritate ar îngriji-o mai cu plăcere, decum
ostenelele unei vieţi în scopul întoarcerii nu prea cuviincioasă. ai îngriji-o tu?«
păgânilor la creştinism, îşi închipuea »Aşi dori, să mergi pe dată la «Eu nu mă duc,« zise Ana foarte
cum ar răbda primejdiile înfricoşatelor doamna O’Hara de peste drum, să-’i mâhnită.
friguri, ale fearălor sălbatice şi ale per- duci amiaza, care Catarina tocmai i-a «Mătuşe, mă duc eu«, zise dom-
