Page 2 - Bunul_Econom_1901_43
P. 2
/
Pag. 2 BU NUL ECO N OM Nr. 43
firi omeneşti, şi el, dus de uşurătatea Eată, în schiţare, ce scriu foile pentru ţară, poate pentru toţi, dar pen
nepăţitei minţi şi de soţi răi, un ne despre pertractarea procesului nenoro tru mine foarte mic. A ştiut se-şi dre
mernic s’a format. citului fiiu al generalului Candiano- seze cânii, dar n’a ştiut se-şi crească
Cuvintele tristului erou rostite Popescu: copiii“.
asupra părintelui seu, se fie un me
înaintea curţii cu juraţii din Bucu Din mica copilărie deprins cu li
mento pentru fiecare părinte, că ori-cât
reşti s’a început la 10 (23) Oct. jude bertatea cea mai mare, s’a şi folosit de
şi-ar iubi copilul, se nu lase toate în
carea procesului lui Alexandru Can- aceasta pentru a da drum tuturor pa
voia lui, căci sufletul lui tînăr are lipsă
dianu-Popescu, care a ucis pe femeea timilor rele, pe cari o creştere aspră si
de s'prigirt, cum are frageda altoaie raţională ştie să le restrîngâ între mar
lipsă de spriginul unui păruşel, ca se Iulia Jarca, şi al soţului lui, tînărul ginile sale.
nu o îndoaie capriţiile timpului. Când va Vladoianu.
fi apoi destul de vîrtoasă se va putea Amândoi aceşti tînări erau elevi Tinărul Alexandru, deşi foarte in
împotrivi acelora şi ele nu o vor mai în liceu la un internat din Bucureşti. teligent, n’a avut stare nici într’o şcoală.
strica, dar’ până e plăpândă, gingaşă, Din numitul internat eşiau însă, când Avut-a şi profesori acasă, trimisu-l-au şi
să-’i porţi grija, să-’i dai proptea. Li le plăcea, ziua şi noaptea, şi umblau în străinătate, dusu-l’au şi la şcoala mi
bertatea e bună, dar’ e şi primejdioasă după plăcerile lor, cari nu erau de loc litară, nicăiri n’a vrut să stea la muncă
pentru cel. necopt pentru libertate. nişte plăceri nevinovate, ci plăceri serioasă. La etatea de 20 de ani abia
Precum ea poate ferici pe cel vrednic oprite, nepotrivite pentru etatea lor, avea 4 clase de gimnasiu.
de ea, aşa poate neferici pe cel necopt căci Candianu-Popescu abia era de 20 Eată unele amănunte dela pertrac
pentru ea. Căci mai multe şi mai lune de ani, ear Vladoian încă nu era de 15. tarea însăşi:
coase sunt căile ducătoare la râu, ca Cu toate etatea tinără, Candianu- La deschiderea şedinţei preşedin
cele la bine, — de aceea, părinţilor, Popesco a trăit o viaţă întreagă de a- tele tribunalului întreabă pe Candianu:
grijiţi de buna creştere a fiilor voştri, venturi, care a pricinuit multe lacrimi întrebare: La ce vîrstâ ai început
căci vai de sufletele părinţilor asupra mamei sale şi multe supărări tatălui şcoala?
cărora fiii aruncă ponosul, că: tata nu seu, generalul Candianu-Popescu, vitea Răspuns: Cam la 5 sau 6 ani.
m’a ştiut creste, de aceea sunt neferi- zul maior, care în ziua de 11 Sept. n. I. Acasă sau în particular?
cit. Eată un atare tată nobil, muri de 1877 cu batalionul 2 de vânători a fă R. Acasă şi dedeam examen de
dureri pentru un atare fiiu al seu! Ear’ cut minuni de eroism la Griviţa! particular.
singura cale înţeleaptă care va mâptui La procesul pare a durat 4 zile şi I. Care erau petrecerile d-tale când
pe fiiu şi va ferici şi pe părinte, este: s’a desfăşurat un tablou de tot trist, erai copil ?
creşterea în frică de D-zeu şi cu păzi- interesant nu numai pentru criminalişti R. Cânii, armele, vânătorile, ex-
rea poruncilor lui, creşterea religioasă medici şi sociologi, cât mai ales pentru cursiunile.
morală, singura din care es caractere părinţi şi pedagQgi: Ii. Când erai la Sinaia nu-ţi făceai
nobile, stimate, şi folositoare societăţii «De ce ai ajuns aşa?» îl întrebă o plăcere a te juca1 cu praştia.
peste tot. Un tîner cu frica lui D-zeu preşedintele pe Candianu. R. Da.
nu lunecă aşa uşor pe căile pezişe ale „Pentru-că n’am avut frică de pă I. In ce scop dedeai cu praştia?
păcatului. rinţi. Tatăl meu a jost foarte mare R. Pentru-ca să mă perfecţionez.
făcute de rîs în istorioara aceasta. Altă rizase, dar în marele răsboiu din 1877 ippp“ se persiflează sfătoşeniile unor
dată ne arată câte un tip de om o- al Românilor cu Turcii, batjocurile foi profesori slabi, cari se avântă şi ei la
braznic şi fără D-zeu, care rupe şi sparge lor ungureşti asupra Românilor, au tre scris de opuri literare, ba chiar de cri
tot în jur de sine pentru a ajunge el zit în el inima de Român, care se sim- tică şi istorie a literaturii, pe când ei
mai presus de alţii! Schiţa te umple ţia rănită prin acele batjocuri, şi într’o înşişi sunt nişte zăpăciţi, cari află frum-
de scârbă faţă de nemernicul parvenit zi, ne-mai putând suferi, el pleacă la seţi tocmai în cei mai slabi, mai co
şi îţi revoltă sufletul contra lui, — prin România şi întră în armata română, să muni scriitori ai cutărui timp.
ce fireşte te şi îndreaptă a nu luneca lupte pentru neam, de-acolo scrie o e- „ Un signal de focu e o hazlie is
pe acelaşi drum necinstit al aceluia! pistolă interesantă fostului seu jude torie de suferinţe naţionale şi o lecţie
Scurt: Cetind această carte, toate Burza, — apoi se prăpăde pe-acolo. pentru universitari cari nu fac isprăvuri.
bunele simţăminte ce ai în suflet, ţi-le Judele Burza, azi pensionist în Braşov, vNiţă SfredeP e scârbosul tip al
simţi întărite, încuragiate, nobilitate, şi în fiecare an în 30 August, ziua asal unui om din părinţi săraci, care prin
dispreţul faţă de oamenii răi, ticăloşi, tului dela Griviţa, merge cu familia la intrigă, prin minciună, prin obrăznicie,
obraznici, ti-1 simţi mărit, si te simţi si biserică şi serveşte un parastas pentru se urcă în societate pe o treaptă ne
mai gata a lupta în viaţă pentru tri sufletul Românului redeşteptat din moar meritată, dispreţuindu-şi apoi părinţii şi
umful binelui, contra răului şi a obrăz tea sa naţională în care căzuse, şi care pe binefăcătorii sei. Schiţa e o aspră
niciei! în urmă a murit ca erou pentru gloria critică a tinerimii lipsite de ideal, aler
Să arătăm, pe scurt, despre ce e neamului din care se născuse! — E o gătoare numai după bani şi după pu
vorba în singuraticele bucăţi: ' istorioară duioasă şi frumos scrisă. O tere. Dupâ-ce-1 descrie bine pe dl Dr.
In „Sermauul Fekete Ioska", prima J pildă pentru noi să pomenim memoria Sfredel, şi arată cum a ajuns mare şi
bucată în volum, e arătat un Român i celor-ce pentru neam s’au jertfit sau se tare în oraşul seu, şi după-ce spune că:
căzut prin şcoală şi miseria vieţii, în o | jertfesc. «De iubit nu-1 iubeşte nimeni, dar de
slujbuliţă ungurească, unde se maghia- In piesa: ,,Dintr'o carte din anul emut se tem toţi de el, graţia lui e
