Page 2 - Bunul_Econom_1901_47
P. 2
Fag- 2 BUNUL ECONOM Nr. 47
ucruri, pentru-că privesc de-adreptul tre,"să. ne plătim darea, pentru a ne din Braşov şi din împrejurime. Cu deo
şi pe fiecare fiiu al poporului nostru. feri de biciul execuţiilor, şi să cercăm sebire preoţimea şi învăţătorimea din
Stăm în faţa unor timpuri şi mai grele a ne mări venitele prin economie mai comunele rurale a fost bine represen-
da Cele de azi, timpuri prin cari numai raţională, mai înţeleaptă ca în trecui, tată, dovadă, că preoţii şi învăţătorii
cu primejdii se va putea trece. Primej în toţi ramii economici. noştri simt trebuinţa unei reuniuni ca
dia cea mai mare o vedem noi în cea proiectată, şi totodată dovadă, că
faptul, că ministrul are de gând, set preoţii şi învăţătorii noştri urmăresc cu
scoaţă dările de pe oameni, ca ne-altă- Reuninne agricolă la Braşov. zel şi însufleţire ori-şi-ce întreprindere
dată! In budget anume, unde e vorbă menită a ridica poporul de sub condu
de carnetele de întârziere după dări, Conducătorii despărţământului Bra cerea lor.
ministrul a luat la venite cu 50.000 cor. şov al „AsociaţiuniP, cel mai activ şi întrunii ea s’a deschis la orele 11
mai puţin ca în anul de faţă, ceea-ce de frumoase resultate arătător despăr şi câteva minute de directorul despârţ.
înseamnă, că nu va mai suferi întâr ţământ, încă nainte cu vre-un an si-au braşovean al „Asociaţiunii“, profesorul
zierile plăţilor de dări, ci le scoate cu pus de gând să pornească lucrările de A. Bârseanu, care accentuă în cuvântul
toată puterea, şi scoţându-le aşa, nu lipsă pentru înfiinţarea şi în comitatul seu de deschidere însemnătatea înfiin
vor mai veni atâtea carnete de în Braşovului a unei Reuniuni agricole, ţării unei reuniuni agricole în ţinutul
târziere. după modelul celei dela Sibiiu şi a Braşovului şi aduce ca pildă viuă re-
Noi în lucrul acesta vedem o pri sultatele binefăcătoare ale unei aseme
noastre.
mejdie destul de mare pentru cei mai nea însoţiri: Reuniunea română din co
In săptămâna trecută s’a făcut în
mulţi din oamenii noştri! Căci cei mai mitatul Sibiiului, care condusă cu zel
tâiul pas pentru realisarea acestui lucru
mulţi sunt lăsâtori de pe o zi pe alta, şi pricepere a revărsat mult bine asu
şi nu-’şi plătesc darea, ştiind că tot vor lăudabil, căruia din inimă îi dorim să pra Românimei din acel comitat.
fie încoronat de cel mai strălucit
mai fi aşteptaţi. Vine executorul şi-’i După vorbirea de deschidere urmă
succes!
cuprinde vitele, dar’ nu se sparie, căci o interesantă desbatere, la care luară
ştie că de va duce 2— 3 fi. din res „Gazeta" scrie despre întrunirea de parte d-nii: losif Maximilian, paroch în
consfătuire, următoarele:
tanţă, îl mai amână. Acum însă minis Braşovul-vechiu, Ioan Broşu, capelan în
trul e hotărît a scoate cu asprime dă Prin întrunirea ţinută Vineri, în Dîrstele-Braşovului, Nicolae Bogdan, pro
rile restante, căci altfel n’are de unde 9 Noemvrie v. a. c., într’una din sălile fesor, George Ludu, capelan în Prejmer,
coperi cheltuelile mărite, — ţi de aceea gimnasiului român din loc, s’a făcut un Ioan Lengeru, advocat şi Anania Bol-
atragem luarea aminte a poporului pas însemnat spre realisarea ideii de dor, învăţător în Codlea. Resultatul
nostru asupra acestei primejdii, îndem a se înfiinţa o reuniune agricolă româ desbaterii acesteia fu: constatarea una
nând pe mic şi mare a-şi plăti restan nească pe teritoriul comitatului Braşov. nimă, că în ţinutul Braşovului este cu
ţele de dare, ca nu cumva pentru ace La întrunirea aceasta, convocată de co putinţă şi totodată de cea mai mare
lea, se li-să golească curtea de vite ori mitetul despărţământului I. al „Asocia- trebuinţă înfiinţarea unei reuniuni agri
se li-se liciteze chiar moşioara, rămâ ţiunii“ în urma conclusului dela aduna cole româneşti, la care toţi cei de faţă
nând săraci de tot! Singura scăpare e : rea generală din 13 Maiu v. a. c., a luat se declară cu însufleţire gata a lua parte
se cruţăm cât putem, în ale casei noas parte un număr însemnat de ' fruntaşi şi a-’şi da tot spriginul lor. Mai departe
Răsboaie sângeroase mâhnise în din creştet până la tălpi; căci drumu
F O I T Ă
9
treg imperiul In canalurile rîurilor unde rile nu erau sigure, şi avea de trecut
se scald paserile dând din aripi, sân singurătatea multor munţi, a multor pă
gele cursese; pe plantaţiunile de ceaiu duri adânci, unde jaguarul şi tâlharii
Este o poveste minunată, mai mi arse, nu mai era decât cenuşe neagră. domneau ca stăpâni. Fără a pune la
Wang află, într’o zi, prin rapoar socoteală Spiritele-Rele, cari noaptea,
nunată decât toate şi cu toate acestea
tele intendenţilor sei, că moşiile ce le sub forma mincinoasă a frumoasei nimfe
foarte adevărată, povestea chinezului
Wang-Tsay, care trăia în timpul de poseda şi le cultiva şi care se aflau în cu ochii verzi, se ridicau de-alungul
demult, mult înainte de dinastia iluştri tr’o provincie depărtată, fuseseră deva drumurilor spre a ocoli călătorul cu jo
lor Tchang, pe când ţara Cerească era state în modul de mai sus; o parte curile lor, spre a-1 atrage în prăpăstiile
încă locuită de Semizei şi Genii. Bă din servitorii sei se revoltaseră, mulţi unde ele se-i mânânce creerii.
fugiseră, ear restul nu mai asculta de De altfel Wang era un om îndrăs-
trânele povestesc fetelor, când în ano
timpul culesului ceaiului, furcăriile se ţin cât cu nepăsare şi munciau prost; scurt, neţ, hrănit în studiul filosofilor şi care
presenţa sa era necesară spre a în nu se temea nici de D-zeu nici de dia
la lumina nebuloasă a lampioanelor
multicolore, sub înalţii bambuşi, unde drepta lucrurile. Spinările aveau nevoe volul. De ar fi întâlnit în calea sa pe
de a simţi băţul stăpânului. Kone'i, piticul diform cu limba de foc,
adierea vântului de seară trece cu un
El desprinse dar armura sa de întortocheat ca o coardă de viţă, care
misterios fâşiit de frunze.
bronz, îşi puse cascul turtit cu masca la amurgul serii rînjeşte pe morminte
Atunci, o tăcere mare se tace
înfricoşată, îmbrăcă tunica de zale, îşi şi se leagănă în chiparoşi, ar fi zis, aţi-
printre limbuţii rîzetori şi nu se mai
luă sabia, arbaleta (arc cu pat şi ţeavă) nându-i calea: «H o! opreşte; nu trece,
aude decât vocea stacată a priveghi-
şi lancea şi părăsindu-şi mama mult iu babacule!»
toarei cântând gloria stelelor sau cân
bită cu care locuia în Peking, plecă la Astfel trecând într’o seară o pă-
tecul monoton al brotăceilor.
drum pe fidelul seu cal, armat astfel I dure mare de brazi, unde Stâncile răs_
*
