Page 3 - Bunul_Econom_1901_48
P. 3

Nr.  48_________________________________           BUNUL     ECONOM_______         _________________________          Pag-  3

             Paele  sunt  mai  greu  de  mistuit   negreşit  să  se  ţină  samă  de  toate  cele  bue  să  fie  nici   prea   tinere,  nici
        decât   fânul,   şi  acesta  mai  greu  de   amintite  aici;  -trăgând  astfel  folos  mai  prea  bătrâne,  ci  în  puterea  vieţii.  Cu
        mistuit  decât  grăunţele.                 mare  chiar  şi  din  nutreţurile  slabe cari,   cele  prea  tinere  trebue  mult  cheltuit
             Fenul  cosit în  floare  este  mai uşor   merunţite  şi  amestecate  cu  alte  nu­  până  la  timpul  împreunării;  ear’  cele
        de  mistuit  decât cel  cosit  într’un  târziu,  treţuri  mai  bune,  pot  să  aducă  un   prea   bătrâne  dau  viţei   slabi,   cari
        când  florile  s’au  scuturat.             serviciu  însemnat  în  economie.           rar  ajung  cu  părinţii  lor.
             Fenul  prea  păios,    tăindu-se  cu                           Dela  brazdă.           Ori  cât  de  bun  ar  fi  soiul  unor
        maşina,  se mistue mai uşor decât  dându-                                              animale  de  prăsilă,  dacă  ele  nu  sunt
        se  întreg,  şi  astfel  animalul  profită  mai                                        şi  sănătoase,  dejaba  e  truda  noastră;
                                                         Î n g r i j i r e a  V i t e l o r
        mult  din  el.  De  asemenea  mai  bine                                                pentru-că  multe  boale  trec  dela  părinţi
        profită animalele  şi  din paie,  dacă aceste      Modul  de  sporite  al  vitelor.    la  fii.
        se  merunţesc  şi  apoi  se  amestecă  cu                   (Urmare).                       De  mare  însemnătate  este  şi  îm-
        napi  mărunţiţi  şi  ei  sau  cu  alte  plante                                         pregiurarea,  ca  animalele  de  împreunat
                                                        înmulţirea  sau  sporirea  animalelor
        rădecinoase,  ori  cu  fân  tocat                                                      să  aibă  aceeaşi  mărime,  sau,  cel  puţin,
                                                   domestice  se  face  deci  mai  cu  samă
             Şi  apoi,  cine  nu  ştie,  că  şi  făina   în  două  feluri.  Anume:  1.  prin  selec-   să  nu  fie  mare  deosebire  între  ele,
        să  leagă  mai  bine  decât  grăunţele?    ţiuiie  sau  alegere,  împărechind  un  taur   adecă  între  taur  şi  vacă.  Nu  arare-ori,
        Aceste  uneori  ies  întregi  din  stomacul   si  o  vacă  sură,  sau  un  taur  si  o  vacă   dintr’o  împărechiare  de  animale  prea
        animalului;  ear’  cu  chipul  acesta  ani­  roşie,  ori  apoi  un  taur  negru  cu  o   deosebite  în  privinţa  mărimei,  se  for­
        malul  nu  trage  nici  un  folos  din  gră­  vacă  neagră,  etc.,  adecă  animale  djn   mează  viţei  urîţi               .
        unţe  şi  stăpânul  sigur  se  păgubeşte.  aceeaşi  rasă,  şi  cu  chipul  acesta  stăruind   2.     Al  doilea  mod  de  sporire  al
             Unele  animale  mistue  mai  uşor     pentru  păstrarea  rasei  cutare,  fără  de-a   animalelor  se  face  prin  aşa  numita  îftr
        un  fel  de  nutreţuri,  altele  alt  fel.  Boii,   avea  în  vedere  un  profit  oare-care.   crucisare,  sau  corcire,  împărechindu-se,
        bivolii,  vacile,  bivoliţele  şi  oile  mistue   Singur  această  ţintă  însă  numai  puţini   s.  p.,  un  taur  de  rasa  roşie  cu  o  vacă
        mai  cu  înlesnire  paiele,  decât,  s.  p.,   o  urmăresc.  Cei  mai  mulţi,  şi  îndeosebi   sură  sau  albă.  Animalele  prăsite  prin
        caii,  cari  în  acelaşi  timp  mistue  mai   micii  plugari,  prin  aşa  numita  selecţiune   încrucişare  le  numim  corcituri,  şi  ele
        uşor  luţerna  şi  trifoiul.               a  vitelor,  ar  trebui  să  stărue  a  ajunge   sunt  animale  cu  sânge  amestecat.  Prin
                                                                                               încrucişare  rasele  de  vite  să  îmbunătă­
             Mistuirea  mai  bună  sau  mai  slabă   la  cel  mai  mare  profit  dela  animale.
                                                                                               ţesc  foarte  mult.
        atârnă  şi  dela  versta  animalelor.  Ani­  Spre  acest  sfîrşit,  plugarii  din  alte  ţări
        malele în  versta  cea  mai  fragedă  trăesc  aleg  de  prăsilă  animale  lăptoase,  căr­   încrucişarea  se  face  dacă  voim  să
        numai  cu  lapte.  Mai  târziu  stomacul   noase^  etc.,  pentru  a  prăsi  soiuri  tot   schimbăm  rasa  vitelor  noastre  cu  o
        (rînza)  se  întăreşte  şi  devine  în  stare   mai  bune  şi  mai  de  preţ.   Şi  aşa  ar   altă  rasă  mai  bună  şi  când  voim  să
        a  mistui  şi  iarbă,  grăunţe,  tărîţe,  făină,  trebui  să  facă  şi  plugarii  noştri.  prăsim  vite  bine  căutate  în  comerciu
        otavă, fen, napi ş. a. In floarea vieţii  anima­  Când  cu  alegerea  vitelor  de  prâ-   (negoţ).
        lele  mistue  mai  bine  decât  mai  târziu,   silă  trebue  se  se  ţină  samă  de  vîrsta,   Pentru  schimbarea  rasei  vitelor,
        spre  bătrâneţe,  când  li-se  slăbesc  şi   de  mărimea  şi  sănătatea  lor,  totodată   încrucişarea  este  calea  cea mai  potrivită.
        dinţii  şi  stomacul.                      grijindu-le  cât  mai  bine.                Ea  ne  scapă  de  perderi  şi  cheltueli
             Intr’o  economie  înţeleaptă  trebue       Animalele  alese  de  prăsilă  nu  tre-  mari,  la  cari  se  expun  toţi  cei-ce  fac


       mulţimea  care  stătea  la  uşe,  pătrunseră     Pe  drum  George  zise  lui  Marin:    vorbind  singur.  O  bucurie  drăcească  îi
       în  camera  de chibzuire.  George era slab,      —  Acuma  să-mi  dai  banii.  Mâne    cuprinse  şi  şopti:  o  să  meargă  bine!
       gălbejit  şi  mirosia  a  ţuică;  Marin  era   e  zi  de  tîrg,  aş  merge  să-mi  cumpăr   Semne  bune!  Apoi  întră  în  casă.
       scurt,  gros,  roşu  la  faţă  şi  cu  o  înfăţi­  boii  şi  carul.                          Nici  vorbă  că  George  nu  s’a  mai
       şare  smerită  de  cotoiu  călugărit,  uitân-    ■—  Nici  vorbă.  Vrei  un  pol ?     dus  a  doua  zi  la tîrg,  dar  tehiu  de cap
       du-se  pe  furiş  cu  ochii  lacomi.             Şi  George  întinse  mâna  luând hâr­  pe  la  prânz  se  duse  la  Marin.  Nevasta
             —;  Voiţi  se  vă  autentific  actul ăsta   tia  dela  Marin.                    acestuia  îi  eşi  în  prag.
       de  împrumut?  zise  judecătorul,                —   Tine  minte  cât  mi-ai  dat,  zise
                                                                                                   —   Sărut  mâna,  naşe,  zise George.
            — Da, răspunseră amândoi oamenii.      George.
                                                                                                   —  Noroc,  fine.
            —   Ai  primit  banii?  întrebă  jude­      —  Un  pol
                                                                                                   —  Dar  unde-i  naşu?
       cătorul  pe  George.                             Ajunseră  în  faţa  crâşmei.
                                                                                                   —  S’a  dus  la  pădure,
            —   Am  primit,  răspunse  dînsul  ui-      —   Hai  să  faci  cinste,  că  ai  luat
                                                                                                   —-  Vine  de  grabă?
       tându-se  la  Marin.                        banii,  zise  Marin.
                                                                                                   —   Acuşica.
            —  D-ta  i-ai  numărat  banii ?             —  Hai!
                                                                                                   Şi  George  plecă  la  crâşmă.  Mai
            —  Da,  răspunse  Marin  cu  sigu­          Intrară.  începură  cu  ţuică  fiartă  şi
                                                                                              avea  doi  franci  în  chimir.   Voia  se-’şi
       ranţă.                                      isprăviră  cu  vin.  George  eşi  din crâşmă
           i
            —   Şase  sute  de  lei ?              pe  înoptate  umblând  pe  două  cărări.   mai  treacă  omul  vremea  până  va  veni
                                                                                              Marin  dela  pădure.
            —   Da,  şase  sute  de  lei.          Era  beat  mort.  Marin  eşi  în  urma  lui
            —   Bine!  să  veniţi  mâne  să  luaţi  şi  trecând  prin  grădină  ajunse  acasă,     Ceru  o  jumătate  litru  de  ţuică  şi
       actul.                                      vecin  cu  George.  Aci  se  aşeza  în  do­  bea  făurindu-şi  fel  şi  fel  de  planuri
            Şi  amândoi  eşiră,  ploconindu-se.    sul  porţii  şi  aştepta  să  treacă  George,   când  va  avea  boii  şi  carul.
            In  urma  lor  intrară  alţii.       | care  venia  încet  pe  drum  sughiţind  şi     Cu  jumătate,  cu  jumătate,  beuse
   1   2   3   4   5   6   7   8