Page 6 - Bunul_Econom_1901_48
P. 6
Pag. 6. B U N U L E C O N O M Nr. 48
se îndrepteze şi întărească şi mai mult cipală în care era magazina şi lucră- ani. Nainte de a să pune pe luntre Bie
starea financiară a ţării şi toate aşe- toarea, a ars cu totul, numai chiar câ- dermann a încredinţat hotelierului 500
zămintele ei, — înţeleptul Rege nu şi-a te-va zidiri laterale au scăpat. Pagubele franci.
uitat nici de însemnatul aşăzămâht al să urcă la sute de mii si încă si la
i
>
sfintei biserici, care în România a fost mai mult, dacă socotim că muncitorii O floare primejdioasă. Nu e ni
cam lăsat în voia sorţii, încât într’ade- i fabrice! au rămas peste iarnă fără pâne. mic desăvârşit pe pământ. S'a descoperit
văr aici preoţi mea nu e la înălţimea la Să crede că focul s’a iscat din aprin că nici chiar viorelele nu sunt nestrică-
care ar fi de dorit şi la care e în alte dere şi poliţia a pornit cele mai aspre cioase. Caliciul viorelei conţine otravă
ţeri asemenea, şi atingând acest lucru cercetări. şi mirosul ei dulce e primejdios. E do
Regele a zis: vedit, că mirosul viorelelor e stricăcios
»Biserica, întăritoarea celor sufle- Vin ou 2 cr. litrul se capătă vocei omeneşti. Cântăreţul Taure zice
»teşti, semnul păcii şi al liniştitei în Italia, unde bieţii viieri sunt buni că cel mai primejdios inimic al vocei
«cugetări, urmează se ţină un loc de bucuroşi, dacă pot se şi-l vândă cu e vioreaua, al cărei miros e poate mai
„frunte între preocupările (grijile) noastre. preţul acesta, căci nu ştiu ce se facă stricăcios coardelor vocale chiar decât
„Cu toţii trebue să ne silim a ajuta cu el, aşa de mult e anul acesta. 5 nicotinul sau alcoholul. Maria Sasse, ce
« la înălţarea şi înflorirea e i!« miliarde de litre de vin nou sunt anul lebra cântăreaţă franceză ar fi trebuit
De-ar da Dzeu să şi vedem cele acesta în Italia, aşa că ministrul de să cânte odată în cel mai distins salon
mai frumoase roade în această privinţă în răsboiu a hotărît se dee soldaţilor în din Paris. La sosire au primit-o cu
ţară, căci multe s’au înoit s’au modernisat, fiecare zi porţiuni bune de vin. ovaţiuni şi i-s’a predat un splendid bu
s’au ridicat, numai chestia ţărănească şi a chet de viorele Parma. Artista s’a bu
statului preoţesc, prea au zăcut mult curat mult de buchet, îl mirosă cu plă
Tragedie într’o luntre. In a-
în negligare. cere, dar’ după o jumătate oră a văzut
propiere de Locarno, pe lacul Magiore,
de pe o naie au văzut Joi după amiazi că vocea îi e stînsă de tot şi nu era
Convocare. Membrii clubului cum în mijlocul lacului stă o luntre în în stare să mai cânte.
orăşenesc români sunt învitaţi pe Luni flăcări; ea a şi ars aproape până la faţa
în 9 a l. c. la 5 ore p. m. la o şe apei. In luntre au găsit trei cadavre: Tun nou. Din Londra se tele-
dinţă îh casina română din loc pentru al unui bărbat, unei femei şi a lunei fe grafează: după informaţiile lui »Globe«;
de a se face raport asupra resultatului tiţe. Lângă cadavre zăceau două revol un inginer englez a inventat o nouă
cu încheerea pactului celor trei cluburi. vere, din cari toate şease gloanţele erau formă de tun, cu care dinfr’o depăr
puşcate. Toate semnele dovedeau că tare de şese mii metri chiar aşa re
Arderea unei mari fabrici. bărbatul a împuşcat întâi fetiţa, apoi pede şi sigur se poate trage, ca şi ci
Una dihtre cele mai mari întreprinderi femeia; aprinzând la urmă luntrea şi-a tunul Maxim. Specialiştii cred, că s<
industriale a capitalei »Elso Magyar tras un glonţ în cap. Cadavrele au fost vor ajunge cu tunul acesta aşa succese
Gazdasâgi Gep gyăr« (fabrica de ma duse la Locarno. S ’a aflat că bărbatul că tunurile de acum vor deveni de pri
şini economice) aşa zicând cu totul a e Biedermann, archivarul orăşenesc din sos. Tunul nou e de cinci centimeti
prăpădit-o focul Vinerea trecută seara, Winterthurm, care locuia într’un hotel calibru şi umplătura-i e foarte lungt
arzând mai multe ciasuri. Zidirea prin din Locarno cu soţia şi o fetiţă de trei
mereu ocupat cu pădurea; căci furnisa un sunet asămânător cu lovirea oaselor de locul unde era George. Acesta alia
lemne la diferite autorităţi. unui schelet. Urme de sănii erau dea- mai sufla. Trupul îi tremura. Ochi un-
George rătăci prin lume aşa fără lungul pădurei. El stătu multă vreme flaţi erau injectaţi de sânge. Se ridică
căpătâiu. Trăind ca vai de el, ne a- uitându-se cu nesaţ la pământul lui, în picioare, dădu ţăpoiul după <ap să-i
vend unde se oploşi, se întoarse în sa peste care zăpada îşi întinsese marama facă vânt şi aşteptă. Marin s’apopia în
tul lui pe înoptate. Ajunse în dreptul albă, nedeosebindu-1 de al lui Marin. cet. Scoase o hârtie din chimii însem
casei; dar gardul ce-1 despărţia de Ma Sgomot răsună şi îndemnuri la boi se nând sthjenii măsuraţi. Puse ţdula îna
rin era scos. Un gard nou împrejmuia aud. Un şir de sănii se îndreaptă spre poi. Se plecă să-şi ia prăjina cu care
ambele proprietăţi întruna singură. Câ pădure. George se furişă strîngând ţă măsura; dar în clipa aceea George îl
nele lui îi sări înainte gudurându-se de poiul în mână. Se pitulă după nişte isbi cu ţăpoiul în cap cu atâa putere,
bucurie. El trecu prin fundul grădinei lemne. încât c&u peste dînsul. Marii îşi perdu
şi furişându-se lângă stogurile , cu fân, Cunoscu săniile lui Marin; îl văzu cunoştiiţa şi în ultima agoiie înfipse
îşi făcu un culcuş până la ziuă. Când şi pe dînsul venind în urmă mânile n gâtul lui George strîngân-
se îngână ziua cu noaptea eşi din fen Un gând năprasnic îi tulbură min du 1 cu cea din urmă desntdejde.
luând un ţăpoiu ce-1 găsise alături şi tea şi sângele i-se urcă la cap în va Inprejur zăpada era înroşită de
se îndrumă spre pădure să-şi mai vadă luri ferbinţi. Vinele îi clocoteau de mâ sânge ichegat; ear pădirea veştedă
ogorul iui, pământul lui. Boabe mari de nie. Săniile trecură pe lângă el îndrep- si usctă îsi lovia ramuule la bătaia,
» ’■
lacremi îi Curgeau de-alungul obrazului. tându-se spre nişte stîngini făcuţi şi în vântuli scoţând o armoiie dureroasă,
Isi sterse ochii cu mâneca sumanului si semnaţi. asămăătoare cu lorirea oaselor unui
J
»
»
furişându-se din sat eşi la câmp. Marin cu o prăjină în mână, mă schele
Pădurea uscată şi veştejită îşi lo- sura stînjenii se vadă dacă-s bine aşe ■ {»At R-R- ) S/riru S. Hasnaş.
via ramurile la bătaia vântului scoţând zate lemnele. S ’apropia din ce în ce
