Page 3 - Bunul_Econom_1901_49
P. 3

Nr.  49           _______ ,____________•           BUNUL  ECONOM                                                     Pag.  3

         este  şi  cultura  legumelor,  o  ramură  a   samene  legumele  de  care  are  trebuinţă
         agriculturii  nu  mai  puţin  însemnată,    vara  ca  şi  iarna,    precum  şi  flori                VlIERIT
         asupra  cărea  ţin  a  vă  atrage  serioasa   frumoase.
                                                                                                        Producţiunea  noastră  de  vin.
         D-vastră  atenţiune  şi  a  vă  în vi ta  se     DarV după  cum  am  spus  în  mai
                                                                                                              (Urmare  şi  fine).
         luaţi  din  timp  măsurile  potrivite,  ca  la   multe  rînduri,  ţăranul  nostru  e  nepă­
                                                                                                     In  ce  priveşte  preţul  vinului,  acesta
         primăvară  se  se  poată  cultiva  în  gră­  sător  faţă  de  el însuşi,  faţă  de  traiul său.
                                                                                                s’a  ridicat  în  total  mai  tare  în  1885»
         dinile  şcolare,  şi  diferite  legume.     El  nu  este  încă  pătruns  nici  de  foloa­
                                                                                                când  întreaga    roadă  din  Ungaria  a
                                                     sele  materiale  a  unor  asemenea  înde­
               Cultura  legumelor  este  o  cestiune                                            fost  preţuită  cu  50,997.000  floreni.  Cel
                                                     letniciri,  nici  de  gustul  şi  plăcerea  ce
         de  vieaţă  pentru  ţara  noastră,  căci                                               mai  mic  preţ  l’a  avut  roada  din  1892,
                                                     o  are  omul  harnic  şi  bunul  gospodar
         printr’însa  se  poate  păstra  în  mânile                                             numai  de  15,246.000  floreni,  ear’  cea
                                                     când  îşi  vede  ocolul  locuinţei  sale  cu­
         Românilor  o  bună  parte  din  bogăţia                                                din  1899  a  fost  preţuită  cu  30,500.000
                                                     rat,  împodobit  cu  o  mică  grădină  de
         naţională.  La  noi  în  ţară  până  acum
                                                     flori,  de  pomi  roditori  şi  de  legume,   fi.  Preţul  vinului  peste  tot  în  anii  dela
         s’a  arătat  o  prea  mare  nepăsare  faţă                                              1861  încoace  a  fost  foarte  deosebit.
                                                     unde  la  umbra  răcoroasă  a  pomilor  şi
         de  cultura  legumelor,  ba  ea  a  fost                                                Peste  tot  dela  uri  timp  încoace  preţul
                                                     plăcutul  miros  al  florilor,  se  desfâtează
         socotită  chiar  de  înjositoare  de  cătră
                                                     şi  se  bucură  de  frumuseţile  naturii,  în   vinului  se  ridică:  în  1895  venitul  brut
         ţăranii  noştri.  (întocmai  ca  pe  la  noi
                                                     zilele  de  sărbătoare  şi  în  timpul  de   la  un  hectar  a  fost  de  157'92  fl.,  care
         cei  de  dincoace  de  Carpaţi!)                                                        e  preţul  cel  mai  mare,  ce  vinul  l’a
                                                     odihnă.
               M’am  gândit  şi  la  această  îmbu­                                              avut  în  timp  de  40  de  ani;  în  1899
                                                          Ştim  cu  toţii,  dl'e  agent,  că  încă
         nătăţire  şi  am  făcut  tot  ce  am  putut                                            venitul  la  hectar  a  fost  de  142'00  fl.,
                                                     din  timpurile  cele  mai  vechi,  atât  Grecii
         pentru    răspândirea    acestei   culturi.                                            ear’  cel  mai  mic,  numai  59T 3  fl.  la
                                                     cât  şi  Romanii,   strămoşii  noştri,  se
         Atunci  însă  nu aveam grădin ile  şcolare,                                            hectar,  a  fost  în  1880.
                                                     întreceau  în  a-’şi  înfrumseţa  grădinile
         care  sunt  cel  mai  bun  mijloc  pentru                                                    Din  datele  de  mai  sus  se  vede
                                                     din  prejurul  locuinţelor,  dându-le  dife­
         lăţirea  îndeletnicirilor  de  acest  fel  prin­                                        apriat,  că  preţul  vinului  peste  tot  se
                                                     rite  forme  artistice  şi  plantându-le  cu
         tre  populaţiunea    rurală,  de  oare-ce                                              ridică;  dar’  totuşi  împregiurările  pentru
                                                     tot  felul  de  arbori,  flori  şi  legume;  aşa
         copiii  sătenilor  învaţă  de  mici  a  se                                             valorisarea  viilor  sunt  rele, şi  în  această
                                                     că  odată  cu  înaintarea  omenirei  în
         deprinde  cu  asemenea  lucrări  de  gră-                                              privinţă  ar  trebui  să  se  pornească  mai
                                                     cultură  şi  ştiinţă,  a  înaintat  şi  grădi­
         dinărie.                                                                               înadins  o  lucrare.
                                                     năritul,  care  se  ţine  alături  cu  desvol-
              M’am  gândit,  zic,  a  introduce  şi   tarea  simţului  de  bine  şi  de  frumos.     Să  vedem  ce-a  făcut  Francia  în
         această  cultură,  pentru-că  am  observat   Este  de  netăgăduit  asemenea,  că  pros-   împregiurări  grele  pentru  valorisarea
         că  ţăranii  noştri  se  ocupă  prea  puţin   perarea,  înaintarea  unei  ţeri  nu  atârnă   vinului!  \     . •
         de  dînsa,  deşi  este  de  cea  mai  mare   numai  dela  bogăţia  sa;  naturală,  ci  şi   S’a  cerut  din  toate  părţile  schim­
         însemnătate,  mai  ales  pentru  hrana  lor.   dela  munca  oamenilor  care  o  locuesc.   barea  legii  cu  privire  la  darea  pe  beu-
         Aproape  fiecare  locuitor  dela  ţară  are   Ţâri  sărace  ca  O landa  şi  altele,  prin   turi,  scărirea  taxelor  de  transport,  atât
         împrejurul  casei  câte  un  petec  de  pă­  mujica  locuitorilor  lor,  au  ajuns  la  o   pentru  vin  cât  şi  pentru  vase,  pedep­
         mânt  liber,  care  în  loc  să  fie  lăsat   stare  de  înflorire  vrednică  de  pismuit.  sirea  falsificătorilor  de  vin  şi  în  intere­
         pradă    buruienilor   nefolositoare,  sau                                             sul  consumului  (pentru  trecerea  beu-
                                                                                    (Va  urma.)
         chiar  altor  plante  vătămătoare,  ar  putea                                          turii)  ostaşilor  să  se  dee  vin.
         fi  prefăcut  în   grădiniţă,  în  care  să                                                 In  Francia  darea  pe  vin  s’a  scă-

         priţioa.şă,  dar  aşa  a  fost  ca  fată,  mări­  oficer  se  uită  la  ea  pe  furiş.  Privirile   ai  putut  tu  fi  orbit  de  frumseţa  feţei,
         tată  va  fi  mâi  serioasă.                lor  se  întâlnesc.  Ea  suride...         până  când  inima  ei  e  goală,  ba  urîtă!
              Aşa  crede  el.                             Ceremonia  e  la  fine.  Urmează  fe­  Aceasta  va  creşte  copilaşii  tăi  în  frica

              Ea  se  mărită  după  el  numai  ca să   licitările.   Cuvinte  seci  pline  de  forme   lui  Dumnezeu?  Aceasta  te  va  mângâia
                                                                                                în  momentele  grele  ce  soartea-ţi  va tri­
         aibă  cui  porunci  şi  pentru-că  el  fiind   şi  strîngeri  răci  de  mână  urmează  una
         avut,  îi  va  putea  pune  la  disposiţie pa­  după  alta.  Mama  miresei,  o  damă  ele­  mite?  Nu!  Nici-odată!»  şi  cugetându-se
                                                                                                astfel,  şiroaie  de  lacrimi  îi  curg  din
         rale  cât  de  multe  pentru  toalete  şi  -  gantă,  voeşte  să  leşine  de  durerea  des­
                                                                                                ochi.
         mese  de  gală.  Va  trăi  tot  din  veselie   părţirii.  Toţi  o  compătimesc  văzându-i
                                                                                                                    *
         în  veselie,  din  Ospăţ  în  ospăţ  şi  astfel   durerea  ce  arată,  până  când  inima  ei
         nu  va  avea  mult  timp  ca  să  se  plicti­  se  leagănă  de  fericire,  că  a  ajuns  soa­  Imbulzala  începe  din  nou.  Nu  în
         sească  în  societatea  bărbatului  ei.     cră.  Mireasa  rîde,  glumeşte,  aruncând   măsură  aşa  mare  ca  mai  nainte,  dar
              Aşa  cugeta  ea.                       priviri  seducătoare  în  dreapta  şi  în   destul  de  plin  de  lume  e  pe  tot  locul.
              Şi  fiecare  în  gândul  seu  fericit.  stânga.                                   Fuga,  strigătele  şi  sbenguirile  mai  mul­
              Preotul  ţine  o  vorbire  ocasională       Mirele  e  beat  de  fericire  şi  orb de   tor  copii  vestesc  de  nou  sosirea.
         plină  de  cuvinte  frumoase,  apoi  se  în­  iubire.  Numai  tata  lui,  un  bărbat  că­   Mireasa  e  înaltă,  sveltă  şi  drăgă­
         cepe  partea  solemnă.                      runt,  plânge  dureros  zicând  în  gândul   laşe.  Nu  are  trăsurile  feţei acelea a unei

              La întrebarea :  «O  iubeşti?»  el răs­  lui:  «Sărmanul  meu  băiat!  Cum  ai  că­  frumseţi  de  madonă,  dar  privirea  ei ex­
         punde  tare  şi  cu fruntea  senină!  «Da!»  zut  în  cursă!  Tu  om  cuminte  şi  cu  ju­  primă  un  spirit  superior  şi  o  bunătate
              Ea  încă  e  întrebată.  Răspunde mi­  decată,  cum  ai  putut  să  te  legi  pe  vi­  cerească.  Haina  albă,  simplă,  voalul  şi
         rosind  buchetul  şi  şoptind:  «D-a!»  Un  eaţă  cu  această femeie  uşuratică?!  Cum  cununa  de  myrt,  îr  dau  înfăţişarea unui
   1   2   3   4   5   6   7   8