Page 3 - Bunul_Econom_1901_50
P. 3
Nr. 50 BUN UL ECONOM Pag. 3
se simte mare lipsă de neguţători do „gropat pietrele; trec ani până să poată porumbul, pentru a cumpăra ceapă, us-
vinuri. Din buna recoltă din acest an, „face din acest pământ pietros un pă- turoiu, cartofi, morcovi, etc. produse tot
aproape nimic n’au putut vinde bieţii „mânt bun de hrană, şi când această ale meseriei sale şi care sunt neapărat
viieri). „muncă a fost isprăvită, cu multă trudă de lipsă pentru casa sa, în loc ca aceşti
După şedinţă a urmat în sala „trebue să-’şi care cu spinarea sămânţa bani să-’i întrebuinţeze pentru cumpăra
şcoalei un prânz comun, la care pe „la ogor, căci cu carul sau cu calul nu rea altor lucruri trebuincioase, fie pen
lângă oaspeţi au luat parte şi toţi frun „poate pătrunde până acolo. Acolo toate tru îmbrăcăminte, fie pentru casă, lucruri
taşii comunei. „elementele, ca: bruma, ipundaţii, pră pe care nu le poate avea din meseria
Era deja sară când rând pe rând oas buşiri, etc. sunt duşmani omului şi toate sa de plugar.
peţii se depărtară, ducând în inima lor, „îi tură câte o părticică din produsul Ţăranii noştri, după cum ştiţi, din
de sigur cele mai bune impresii şi „acelui pământ sărac pe care omul nici causă că le lipsesc din casă legumele,
mângâerea că au putut fi presenţi la „nu-’l poate ajuta cu îngrăşăminte. Numai sunt siliţi de multe-ori a mânca mămă
un act, la care prilegiu fraţii economii „spice sărăcăcioase şi răsleţe rămân în ligă goală, cu terciu, ori cu ceva peşte
Acileni şi-au îmbogăţit mintea cu multe „picioare până la seceriş, şi secerişul se sărat şi stricat, sau o altă fiertură fără
practice şi folositoare cunoştinţe, şi au „face când pânea nu e încă uscată, nici un gust şi fără putere de hrană,
văzut cu proprii ochi munca preţioasă „pentru-că vara e scurtă, ear’ grăunţele sau în caşul cel mai bun sunt nevoiţi
ce o desvoaltă, şi folosul ce-1 mare ce-1 „adunate trebue coapte în sobe. Nu a cumpăra cu bani scumpi legumele care
are poporaţiunea noastră de harnică „sunt mori şi grâul trebue măcinat cu le-ar putea avea cu multă uşurinţă în
«Reuniune de agricultură«. „mâna sub pietrile aşezate în tinda colibei". grădinile lor, după cum fac ţăranii altor
Si cu toate acestea, locuitorii aces- neamuri vecine cu noi.
dam.
tor ţări trăiesc mulţumiţi, nu s’au plâns
Este în deobşte cunoscut, că pe
nici odată de miserie; ei s’au plâns şi
cât omul întrebuinţează ca hrană mai
să plâng de pământ şi de elementele
l
Pomăritul şi egumăritul naturei potrivnice muneei lor, pe când multe soiuri de plante, cu atât câştigă
în ţara noastră unde toate ne sunt pre- mai multă putere şi sănătate, căci din
apreţiat în România. fie-care plantă corpul trage tel de fel
tene, unde pământul, apele şi soarele
de sucuri hrănitoare şi întăritoare. Cine,
ne stau în ajutor, unde avem câmpii îm
(Urmare şi fine). afară de ţăranul nostru în mare parte,
belşugate, văi mănoase, ţăranii noştri s’au
nu ştie cât de gustoasă e o zamă în
Eată cum glâsveşte un cercetător plâns şi se plâng de miserie, ear’ mun-
A care s’au fiert morcovi? Morcovul conţine
al Nordului depărtat şi plin de ghiaţăl citorii de nedreptate. In alte ţări mult
zahăr şi alte materii care nu numai că
în privinţa ţăranului din Finlanda: mai rău înzestrate dela natură, atât plu
dau gust mâncării, dar’ priesc mult şi
„Acolo vieaţa e grea şi lupta după garul dela ţară, cât şi muncitorul dela
corpului şi sănătăţii; asemenea cartoful,
„pâne se aseamănă cu o neîntrecută oraş, stau mult mai bine ca la noi şi
mazărea, guliile, sfecla şi în sfîrşit toate
„goană după pradă, căci pământul e nu se plâng nici odată de miserie, pen-
legumele.
„tare şi soarele scump. Departe în tru-cd se folosesc de toate mijloacele şi
„fundul unei păduri, ţăranul abea poate produsele terii lor! Câtă sumedenie de bani nu ies
„desţeleni un petec de pământ, după Nu-’şi poate cineva închipui ca un din ţara noastră numai pentru legu
„ce-a scos rădăcinile arborilor si a des- locuitor dela ţară să-’şi vânză grâul şi mele ce le cumpărăm dela grădinarii
văzut nici odată cum fug urşii albi ? răspuns Ema goni sania pe lângă coas împrejur şi dădu de o colibă. Se în
Nici-odatâ n’aşi fi avut sensaţia fricei ta muntelui depărtându-se de tova vârti împrejuru-i şi nemeri intrarea.
îngrozitoare ca acum. Gândeam: dacă răşii lor. Aduse cânii cu sania acolo şi dând jos
bestia se repede la noi ? Suntem pe Ema, întrară. Scăpără să vadă de
Vântul a început deja să urle. Un
pierduţi. ‘ nu e nimenea. Era pustie! Urme de
muget asemănător unei turme de tauri
Aldjax arătând puşca. grăsime de focă arsă şi câte-va ciolane
răniţi răsună în depărtare şi pare că
— Tu ştii că sunt un vânător mărturisiau că de curând a fost pără
se apropie din ce în ce. Un val de
încercat şi nu mi-e frică. îmi pare reu sită. Coliba era de ghiaţă şi de zăpadă,
zăpadă trecu pe la spatele lor împede-
că ursul a fugit, altfel aş fi avut o un adăpost cam rar în părţile locului.
cându-le vederea. Nu se mai zărea de
blană de admirat. Dar’ să ne întoarcem. Deshămară cânii, cari obosiţi şi flă
cât foarte puţin. Atunci Ema opri sania
Inoptează şi firigul creşte, creşte mereu. mânzi mozoliră puţin ciolanele înghe
şi să uită în urmă, dar muntele de ză
— Nu! Aurora boreală! Aurora! padă se spulberase. Pe deasupra lor ţate şi apoi se ghemuiră într’un colţ se
Unul din oamenii lor se apropie zburau valuri de zăpadă şi uraganul se încălzească.
de sanie, zicând: urla înfiorător în pustia nemărginită de Aldjax aşeză sania la întrare, ca
— La noapte vom avea furtună îngheţ. Bezmetici de cele-ce se desfă să nu poată pătrunde nimeni înlăuntru,
să ne oprim aci până va trece. şurau înaintea lor, neştiind încotro apoi aprinzându-şi luleaua se întinse
In adevăr un munte de zăpadă merg, nici ce va fi cu dînşii, înaintau lângă Ema cercând să doarmă. Puşca
era în faţa lor având la poale un fel în neştire orbiţi de viscolul ce cădea era lângă dînsul. V
de scobitură destul de încăpătoare. cu furie. Deodată cânii se opriră. Uraganul uriaş urla îngrozitor în
Acolo ei ar fi putut înfrunta uşor lupta Un urlet de bucurie le eşi din gâtlej. această pustie de îngheţ spulberând cu
cu apropiata furtună. Drept ori ce | Aldjax ându-se jos pipăi cu puşcau şurinţă n ameţii şi clădind cu o iuţeală
