Page 3 - Bunul_Econom_1902_02
P. 3

Kr.  2                                              BUNUL  ECONOM                                                     Pag-  3


           conţine  materii  organice,  rămăşiţe  de   câteva  ceaiuri  calde,  se  mâncăm  tot   la  cine  si  se  adreseze.  Notificăm totodată nrii
           animale  sau  vegetale  în  stare  de  putre­  mâncări  uşoare:  puţin  lapte,  câte  un   §§-lor,  ca  s i poată  fiecare  cu  uşuritate  căuta
                                                                                                  legea  sau  ordinaţiunea detailată  în colecţiunea
           ziciune,  pe  care  nu  le  putem  vedea,   ou  fert  moale, supă de puiu  şi  puţin vin.
                                                                                                  legilor  şi  ordinaiiunilor  caii  se  află  în  can-
           ori  nişte  fiinţe  mici,  mici  de  tot, şi încă
                                                                                                  celai iile comunale,  şi stă la disposiţta fiecăruia.
           cele  mai  mici  din  natură,  microbi,  cari
           produc  tot  felul  de  boale  şi  cari  fac        De-ale  băncilor noastre.               La  budgetul  comunal,  dela  expu­
           ca  apa  să  fie  cu  adevărat  stricată.  A-                                          nerea  lui  la  casa  comunală  în  15 zile,  se pot
           ceastâ  apă  dacă  o  bem  ne  produce ur-       „Albina“.  Scrisurile  fonciareaXQ    face  în  scris  observările  dorite.  (1886‘.XXII
           dinare,  lingoare  etc.,  după  felul  micro­  inst  de  credit  „Albina"  din  Sibiiu,  prin   §•  125).  *
           bilor.  Şi  aceasta  este  cu  atât  mai  pri­  un  circular  a!  ministrului  de  comerciu   Arendarea  şi  vânzarea  averilor
           mejdios,  cu  cât  chiar  şi  o  apă  limpede   sunt  primite  drept  cauţiune la întreprin­
                                                                                                  comunale  se  face  cu  preţuri  de.  strigare
           şj  rece  poate  să  fie  în  modul  acesta   derile  statului.                        staverite  pe  basa  concluselor  represântanţe-
           stricată,                                                                              lor , comunale  prin  lîcitaţiuni  publice.  Dease-
                                                            Anuarul  băncilor  române  pe         menea  tot  dâ  representanţa  comunală  se în­
                Une-ori .se  întâmplă  că apa,  cât de
                                                      anul  1902,  redactat  de  Dr.  C.  Diaco-   tăresc- vânzările  şi  arândările,  tot  aceasta în­
           limpede  să  fie,  să  mai  aibe  într’insa                                            cheie  şi  contractele.  Altcum  venzăr le  şi  a-
                                                      novich  a  apărut  în  extensiune  de  44
           alte  animale  mici,  cari odată  înghiţite,                                           rândtrile  nu  au'  valoare.  (Ord.  minist.  nr.
                                                      pagine  8°.  Anuarul  costă  3  'cor.  şi  se
           dau  naştere  la  tot  atâtea  lighioane,                                              126310:1898  şi  a.  1.  1886.XXII  §.  125).
                                                      poate  procura  dela  „Revista  Econo­
           foarte  supărătoare  şi  cari  nefiind  alun­
                                                      mică",  Sibiiu,  str.  Schewiss  Nr.  12.        Contra  dării  de  puşcă  se  poate
           gate  prin  medici  din  corpul  omului,  îi
                                                                                                  recura  în  scris  la  direcţiunea  financiară,  în
           pot  aduce  şi  moartea.                         „Cugiereana“ .institutul  de  cre­    termin  de  8  zile  socotit  dela  ziua  expunerii
                Aşadar  este  bine,  ca  omul  să-şi   dit  şi  de  economii,  şoc.  pe  acţii  din   extrasului la Casa Comunală. (1883 XXIII  §  17).
           aleagă  apa  de  beut  cu  cea  mai  mare   Cugir  (corn.  Hunedoarei)  şi-a  început
           băgare  de  seamă  şi  să  nu  bea  ori-ce   activitatea  sa  în  1  Ianuarie  a. c.  Cu un
           apă  îi  cade  în  mână.                   capital  social  de150.000  cor.  Directorul
                                                      executiv  este  Procopiu  Herlea,  notar
                                                      comunal.                                         O  tortură  (chin)  ne  mai  pomenită pen­
                                                                                                  tru  caii  noştri  este  a  Ie  pnne  iama  zăbala
                Disenteria  (urdinare  cu  sânge)
                                                                                                  de  fer  rece  ca  ghiaţa  în  gură.  Limba  se li­
           este  o  boală  grea.  Se naşte  din  răceală                                          peşte  îndată  de  ferul  îngheţat  şi  nu  este  lu­
           la  pântece,  apă stricată,  fructe necoapte   A dvocatul  poporului.                  cru  uşor  a  o  desprinde  de ea,  ear dacă  suc­
           şi  osteneală  prea  mare  Pentru  a  o de-                                            cede  totdeauna  rămâne  pe  zăbală  câte  o
           lătura  trebue  să  ne  hrănim  bine  şi  în-       '  '   ~   “   ,;Cine  nu  cunoaşte  legile  bucată  de  piele  de  pe  limba  calului.   Pe
           destulitor,  se  nu  durmim  pe  pământul                     Ţrebue  se poartş  urmările"  lângă' durerile  mari,  ce  are calul,  el riu poate
                                                                                                  mânca  cum  se  cade,  se  sfieşte  a  mai  lua
          umed,  fără  adăpost,  să  nu  bem  apă                     -J   '  -   '.J  '   ■   .  :
                                                           Sub  acest  titlu  vom publica  din diferite  zăbala  în  gură  până-ce  nu  se  vindecă rănile
          rece  nici  stricată  şi  să  nu  ne  obosim
                                                      legi  şi  ordinaţiuni  ministeriale  lucruri  tre­  căpătate.  De  aceea  totdeauna  înainte  de  în­
          peste  măsură.  La  începutul  boa lei  este   buincioase poporului  nostru,- r'ca  Si' ştie  de  ce   hămat  vom  îngriji  ca  zăbalele  să  nu  fie  reci
          deajuns  pentru  a  o  combate  să  bem     s i se  ferească  şi  în  cds  de  trebuinţă  undit fi          (Urmarea  pe  pagina  6)


                Dumnezeu  a  îngrijit  de  copiii  văduvei    A  me'e  lacrimi  âii  pieat   1           Cându-i  re’ritoarce  ’napoi
          mai  bine  decum  putea  să  îngrijească  dînsa     In  apă  curgătoare,                       Vino  cară  pe  la  noi,
          singură,  că  a  tremis  pe  drumul  acela  pe      Şi ’ndată ’n valuri ş’a schimbat           Câ  m’oi  face-un  fulg  de  nea
          unde  se  afla  bordeiul  văduvei  pe  un  bogo-    Adânca  ei  vuitoare.                      Şi  m’oi  pnne  ’n  calea  ta.
          tan  mare,  dar’  fără  copii ;  şi  îi  s’a  stricat  o
                                                              A  me'e  lacrimi  se  strecor              Să  mă  duci,  unde  te  duci,
          roată  dela  trăsură  chiar  în  dreptul  bordeiu­
                                                              Pe  marmoră  ’ngheţâtă,                    Să  m*alin  pe  braţe  dulci....
          lui,  şi  până  ce  măestrii  să  i-o  dreagă,  întră
                                                              Şi  marmora  pe  urma  lor                 Vântule  din  calea  ta
          el  în  bordeiu  să  se  mai  adăpostească  de
                                                              E  şi  scobită  ’n*dăţă.                   Du-mă  deci  nu  mă  uita.
          criveţ  şi  văzând  pe  femeie  moartă,  a  luat
          copiii  cu  dînsul  şi  i-a  duş  acasă.                                                            ’  .            Tr.  H,  Pop.
                                                              A  mele  lacrimi  c ’un  suspin
               Femeia  lui  i-a  primit  cu  mare  bucurie,
                                                              Pornesc,  scumpă  copilă,
          le-a  făcut  la  toţi  zestre  câte  o  moşie mare,
                                                              Şi  fac  un rîu pe dalbu-ţi  sin                 '■ G  1 u  m  e.      -  ■
           bani  şi  câte  a  şeasa  parte  din  întreg  avu­
                                                              Dar  vai!.,  tu  nu.  ai  milă.
          tul  lor.                                                                                    —   Vai  bărbate,  ear  vii  dela  cârcimă!
                                                                                                 îi  zicea  o  femeie  bărbatului  seu,  care  era
               Căci  aşa  îngrijeşte  Dumnezeu  de  toată
          suflarea  de  pe  pământ  şi  înpotriva  cuvântu­                                       un  beţiv.
                                                                       e a t u l e !                   —  Apoi  da, răspunse bărbatul,  că doar
          lui  lui  Să  nu  se  pună  nimenea.
                                            X . B .                                               nu  pot  sta  tot  acolo.  *
                                                                                                                -
                                                              Vântule!  unde  te  duci?
                                                              Peste  văi  şi  peste  lunci,            Petrică  (plângând):  Dragă  mamiţico,
                                                              Ca  şi  gândul  unde  sbori?       îmi  pare  rău  de  tot  că  am  furat  mere  din
                   sfi  melc  lacrimi.
                                                              Cu  troienii  călători.            grădina  vecinului.
                                                                                                       Mama:  Ei  vezi...  va  să  zică  conştiinţa
                  A  mele  lacrimi  au  căzut                Vântule  tu  ’n  al  tău  sbor      te  chinueştel
                  Pe-o  floare  din  grădină                 îmi  aduci  un  tainic  dor,              Petrică:  Nu,  mâmiţied:,.  mă  chinueşte...
                  Şi  frunzele  ei  s’au  perdut             Spune-mi  cine  ţi-l’a  dat,        burticică!                       '  .
                  La  veşteda-i  tulpină.                     De-mi  faci  traiul  supărat?
   1   2   3   4   5   6   7   8