Page 2 - Bunul_Econom_1902_30
P. 2
Pag. 2 B U N U L E C O N O M . Nr.' 30
metru cub de aer*), se pune peste DIN LUME cutrieră satele, înregimentând aderenţi
pucioasă un păhar de alcool (spirt) şi la mişcarea revoluţionară. Înarmările
apoi, se aprinde alcoolul cu o luminare Cu arme de contrabandă continuă pe
de departe ca să nu ne ardem. Pu Starea paotuloi. Cât de greu o scară întinsă. Situaţia e foarte critică.
nem vasele de păment cu pucioasă la e a se guverna o ţeară, unde în mai Un fost subcolonel bulgar, anume Iancov
o distanţă destul de mare dela pământ multe chestii trebue să ai şi învoirea a pătruns în fruntea' unei bande în Ma
şi le punem pe o piatră, ear’ nu pe unei a doua, cum e de exemplu Austria cedonia, şi de acolo scrie, că toţi Bul
lemn său scândură, căci se poate ca şi Ungaria, cari au şi afaceri comune, garii maced. sunt pregătiţi de răscoală.
aceasta să se aprindă dela pucioasa se poate vedea foarte clar din în
din vas, care arzând poate să se scurgă cheierea pactului economic ce există — Românii din Bulgaria.
peste margine. între aceste douâ state, cari se trâ- Ţinându-să zilele aceste Sobrania, un
Vasul cu pucioasă este necesar gâneazâ acum de ani de zile, fără a deputat bulgar a făcut o importantă
a se pune destul de sus dela pământ, se fi ajuns la un resultat definitiv. întrebare în chestia Românilor din Bul
fiind-că fumul de pucioasă este mai Chiar zilele din urmă prim-ministrii garia. A cerut anume, ca guvernul să-’i
greu decât aerul şi formează imediat în austriac şi ungar au făcut dese alergări răspundă că: ce măsuri a luat contra
partea de jos a pivniţei un strat gros unul la altul pentru o definitivă hotărîre, Românilor din satele de pe malul
care împedecă arderea. dar’ înzadar. Ca persoane singuratice Dunării şi mai ales de prin împregiurimile
Toate deschizăturile pivniţei, tre- şi dacă tocmai se apropie oare-cum de oraşului Turtucaia, căci acolo, zice
buesc astupate, crepâturile uşilor um resultat, adela nu e primit de maioritatea deputatul, Românii lucrează la asimilarea
plute cu hârtie, şi nu trebue să intrăm guvernului, aşa că chestia se agravează (romanisarea) locuitorilor bulgari. Stărue
în pivniţă timp de 24 ore. Putem face din ce în ce şi ca să nu isbucnească mai departe pe lângă guvern ca să
de ex, operaţiunea Sâmbătă sara şi crisa în sînul guvernului, e sîlit Maiestatea bulgariseze pe Românii din Dobrogea
nu intrăm in pivniţă decât Luni Sa împăratul a decide cu votul Seu. şi Bulgaria. In urma acesteia mai
dimineaţa. Intr’o astfel de stare se află guvernul mulţi deputaţi au decis formarea unei
nostru şi cel austriac şi în timpul de ligi pentru combaterea Românilor de
E necesar să ştim, că vaporii de
faţă. Cauşa acestei stări e, că Maghiarii pe malurile Dunării.
pucioasă provoacă rugina ferului şi
ar dori «teritor vamal deosebit» şi dacă
este prin urmare bine a văpsi sau a
aceasta nu, apoi cel puţin cumpăna să — Din Franoia. In Francia,
da cu lac cercurile butoaelor. aşa zisa ţeară a libertăţii, e mare agitaţia.
apese mai greu în partea austriacă.
Operaţiunea afumatului trebue re Aceasta în urma aducerii unei legi,
Aceasta însă, după-cum scriu chiar care a decis închiderea şcoalelor con-
petată destul de des mai cu samă în
foile maghiare, rftt se va întâmpla, ci gregaţionaliste, în număr de 2500 cu
timpul verei, când mucigaiul se înmul
vor primi pactul cedând ministerul 15.000 copii şi 5000 învăţători şi în
ţeşte foarte uşor.
ungar unele pretenţii. văţătoare.
Se ţin dese întruniri de protestare
— Earăşi Macedonia. In Mace contra guvernului şi se fac manifestaţi uni,
cari să termină cu încăierări şi arestări.
donia, aceasta ţeară a revoluţionarilor,
Mulţi dintre manifestanţii creştini ' au
*) Ca se aflăm câţi metri cubi are o încăpere după-cum se depeşează din Salonic,
înmulţim numărul metrilor a lungimei cu numărul fost condamnaţi la pedepse de 50 lei
agitaţia printre poporaţiunea bulgărească
metrilor din lăţime şi cu metri înălţimei. Produsul până la 3 luni temniţă.
va fi volumul exprimat în metri cubi. creşte de nou. Representanţii comitetelor
des şi de_ multe-ori picioarele li-se afundau tare în lemnul roşu, — Va să zică ne despărţim I oftă ea,
putred, al câte unui trunchiu bătrân, care sămena a burete şi
— Pentru puţină vreme! N’auzi prigonitorii în vale? Nu
care se făcea praf.
avem vreme de pierdut!
Deodată se pomeniră cu un trosnet, o cutremurătură şi o
Şi o îmbrăţişă vreme de o clipă, pe urmă împrăştiarâ caii
horcăială în faţă, şi din pădurea cea deasă se repezi un zimbru cu
gonindu-’i cum putură. Rareş plecă după-ce se mai uită odată la
coarnele plecate în jos tocmai spre calul pe care călerea Doamna,
şi care se ridicase în două picioare şi apoi căzuse pe spate cu tinăra-’i soţie, pe care o lăsa în pustietatea aceea. Ea se uită după
el cum se ducea înainte, şi se gândi că n’ar, fi putut sta cu el,
frageda-’i povară. Se pregătea să se repează dobitocul a doua-
căci ’i-ar fi primejduit vieaţa. Oftă adânc şi se uită aşa de mult
oară asupra Elenei; dar’ Rareş dintr’o săritură fii în faţa lui, şi
după el, încât Ştefăniţă fii nevoit să-’i aducă aminte că trebue să
cu o putere uriaşe puse mâna pe coarnele pline de sânge şi le
se gândească şi Ia dânsa.
sud de rupse ceafa monstrului. Pe urmă scoase pe Elena de sub cal.
— Poţi să umbli? o întrebă el blând, ca-şi-cum nu se în In locul unde a căzut zimbrul, se afla o stâncă lată şi grozav
tâmplase nimic. Ea se acăţa de el. de mare, căreia îi zice «Piatra zimbrului», în amintirea lui Rareş şi
a faptei sale îndrăsneţe.
. — Până la capătul lumei! zise ea. Dar’ obrajii îi erau foarte
galbini. Elena începu a se îndrepta înspre cele două stânci ce semănau
— Dacă e aşa, să gonim încolo caii, căci pe aci mai mult a turle. Suişul era ostenitor, şi Doamna, căreia îi plăceau mult
ne împiedecă; şi ca se amăgim şi ca să rătăcim pe cei cari ne florile, nu luă în seamă în ziua aceea dulcele miros al mulţime! de
prigonesc, trebue să ne despărţim. Eu trebue să mă duc la Ciceu, flori. In sfîrşit se răzimă sfîrşită de osteneală de Un Copac, şi
şi am să apuc, măcar că e drumul lung, peste Gura-Humora spre punându-’şi mâna pe inimă, ascultă ţipetele, plângerile, cari nu se
Dorna şi de acolo peste Căliman. Tu, Ştefăniţă, ai şă duci pe mai deosebeau bine în vale.
Doamna la peşteră şi să rămâi acolo să-’i ţii de urît, până-ce voiu — Ştefăniţă, zise ea, jură-mi că n’ai să mă laşi să cad vie
veni eu. Nu poţi merge până Ia capătul lumei, zise el Doamnei, in mâna păgânilor! Mai bine paloşul tău să-’mi spintece peptul
luând-o de gât. decât mâna necredinciosului să-’mi atingă umărul,