Page 4 - Bunul_Econom_1902_30

Pag. 4 BUNUL ECONOM
Sisteme de irigaţiuni.
t (Reproducerea interzisă.)
(Urmare şi fine).
Pe coama spinărilor şi pe partea de deasupra a tera­
selor se conduc canale de distribuire, care pleacă din
canalul principal de alimentaţiune, eăr’ în partea de jos a
teraselor respective a spinărilor se conduc canalele de
scurgere.
Gând ne folosim de terase ne putem folosi în cele
mai multe caşuri de apa strânsă în canalele de scurgere
pentru a uda terasa următoare, făcând astfel o mare
economie în apă.
înclinarea ce trebue să aibă atât terasele cât şi spi­ la şute de fiorini pe an.
nările, este minimum (cel puţin) 2% şi maximul (cel
mult) 6%.
Irigaţiuni prin infiltraţiuni.
Acest metod se foloseşte acolo unde nu este permis
ca apa să curgă sau să stea pe suprafaţa pământului.
Locul de irigat se provede cu şenţuleţe, în care se con­ supraveghiere a econoamei şi nu este permis a se lăsa
duce apa, din care pătrunde în pământ udând rădăcinele
plantelor. Acest metod îl putem folosi şi la arături, de
ex. la porumb (cucuruz), apoi în grădinarii şi în pometuri.
In acest caz din urmă din canalul de distribuire
principal conducem apa în gropile ce am săpat lângă
fiecare pom. - >
De acest metod de irigaţiune se folosesc de regulă
şi Sârbii şi Bulgarii grădinari cari se ocupă la noi cu
creşterea legumelor. Afară de aceste sisteme mai există
şi alte moduri de irigaţiune, însă de o importanţă mai
inferioară.
Timpul irigaţiunei.
Când ne folosim de irigaţiuni ptin inundaţiune, vom
inunda locul de cositură cel puţin de 2 ori pe an şi
anume primăvara foarte de timpuriu şi apoi toamna târ­
ziu. Producţiunea cositurilor se va mări mult şi în cele
mai multe caşuri vom dobândi şi o a doua recoltă, dacă
vom iriga 5— 6 zile după prima recoltă. Durata inun-
daţiunei este diferită, ea poate să ţie o săptămână până
la trei săptămâni. Imediat ce vom observa că apa ca­
pătă pe suprafaţă o coloare ruginie şi îndată ce se ivesc
beşici de aer ce vin din afunzime, apa trebue scursă, căci
avem semne că planta a început să putrezească. La
irigaţiuni prin udare vom uda cositurile mai des tot la
două săptămâni şi anume o î/2-—1 zi. Bine înţeles, această
lucrare vom executa-o în cele şase luni mai călduroase
ale anului.
Nr. 30
Paserile de casă/
(G-aliţele, ho&rele.)
Creşterea pasărilor de casă se ţine mai mult de
economiile proprietarilor mici şi stă de regulă sub con­
ducerea femeii economului. Foloasele ce avem dela ele
nu sunt neînsemnate, mai ales că întreţinerea lor costă
foarte puţin, ştiind că le putem hrăni cu tot felul de
rămăşiţe dela masa noastră, dela grajd, arie, şură, grădină
şi aşa mai departe, ear’ o mare parte din* hrana lor o
caută ele singure, ca vermişori, diferite insecte etc. In o
economie bine îngrijită paserile de casă nu pot lipsi,
căci ele ne dau pentru trebuinţele casei ouă, pene şi in
parte carnea necesară casei, pentru care dacă le-am
cumpăra, ar trebui să dăm mulţi bani, cari se pot urca şi
Dar’ nu trebue să ţinem paseri numai pentru trebuinţele
noastre, ci şi din punctul de vedere a dobândi câştig din
ele prin vânzarea lor şi a produselor lor. Aceasta mai
ales când ne aflăm în apropierea oraşelor, unde totdeauna
găsim cumpărători. Osteneala crescătoarei de pasări tot­
deauna se va răsplăti, printr’un câştig destul de în­
semnat.
Nici un ram al economiei nu recere atât de puţină
grije şi osteneală ca creşterea şi îngrijirea pasărilor de
casă. Cu toate aceste ele trebue să fie sub aproape
în nădejdea servitorilor, că şi aci, ca în toate, «ochiul stăpâ­
nului îngraşe vita».
Vom vorbi aci despre toate felurile de pasări, cari
se ţin prin curţile noastre, însă nu numai cu soiurile aflătoare
ţa noi, ci vom recomanda şi alte streine, cari s’ar putea
introduce cu mult folos. Vom mai da sfaturi cum trebue
crescute şi îngrijite şi în ce mod putem dobândi cel mai
mare câştig dela ele.
I. Găinile.
Dintre pasările noastre de casă găina este cea mai
comună şi o găsim aproape pe toată suprafaţa pământului,
atât în părţile reci, nordice, cât şi în cele călduroase, la
equator. O putem vedea în jurul colibei seracului cât şi
lângă palatul celui mai bogat om. Puţina osteneală şi
cheltueală ce avem cu ele ni-se răsplăteşte în belşug prin
fecunditatea (spornicia) ouăle, penele şi carnea ei.
Rassele (soiurile) găinilor.
Găinile se presupune că îşi au originea lor în India-
Ostică (Asia) de unde s’au răspândit din timpuri imemorabile
peste tot pământul, afară de America, unde au fost in­
troduse abia prin secolul XVI. Fiind ele aşa de răspândite
este natural că s’au formât şi o mulţime de rasse.
Dintre rassele indigene (adecă din ţeara noastră)
notăm:
1. Găina comună. Coloarea penelor foarte variată;
tot asemenea şi forma corpului ei. Ele sunt bine dedate
cu clima noastră şi sunt bune ouătoare, ouând 120— 170