Page 4 - Bunul_Econom_1902_42
P. 4
P»g- 4. B U N U L E C O N O M Nr. 42
lui Maiu, apoi în Iulie şi în Septemvrie. La culegerea şi
păstrarea penelor vom observa următoarele: penele dobân
IV. GÂSCĂ dite dela gâşte vii îşi păstrează elasticitatea, moliciunea şi
afânarea şi un veac de om, pe când cele dela gâşte moarte
nu, de aceea acestea şi sunt mai ieftine ca cele dintâi şi
totdeauna când tăiem vre-o gâscă o jumulim de pene
(Urmare.)
(R*produo»r«a intarnaft). până-ce este încă caldă; penele albe sunt preferate celor
de alte colori; acele provenite dela gâşte slabe sunt mai
Ingr&şarea g&ştelor.
fine decât dela cele îngrăşate,. prin urmare mai scumpe
nu vom jumuli nici când gâştele până-ce penele lor nu
Cea mai bună mâncare pentru îngrăşatul gâştelor este
sunt pe deplin desvoltate, adecă' când ele nu mai sunt
cucuruzul (porumbul), care, pentru a fi mai uşor de mis
sângeroase la basa ţevei lor, altcum se strică uşor şi dau
tuit, se moaie mai întâiu în apă sau lapte. In lipsa de
o marfă mai ieftină; penele culese le vom usca mai Întâiu
cucuruz se mai poate folosi şi făina de orz şi hrişcă şi
bine, apoi le vom păstra până la întrebuinţare într’un loc
cartofi ferţij deasemenea muiate în apă sau lapte. îndopa
bine aerisit şi pe deplin uscat, altcum mucezesc, se fac
tul încă se practică şi chiar şi pe la noi, folosind în acest
bulgări şi se strică. Nu vom amesteca nici-odată toate pe
scop cu deosebire cucuruzul muiat. Gâştele ce se îndoapă
nele laolaltă, ci le vom sorta după soiuri, cum am arătat
se ţin închise într’un loc strimt şi mai întunecos. Apă de
mai sus.
beut nu este permis a le lipsi nici când, nici aşternutul
Jumulitul de pene a gâştelor se va face totdeauna
de pae, care se schimbă cât de des spre întreţinerea cu
pe un timp liniştit şi călduros, altfel se îmbolnăvesc uşor.
răţeniei.
Deasemenea- trebue să le hrănim pe acest timp mai bine
In Pomerania îngrăşarea gâştelor se face de regulă
ca de obiceiu, altcum slăbesc prea tare şi penele nu cresc
prin Octomvrie. Gâştele sunt închise în coteţe strîmte şi
de grabă la loc.
li-se dă de mâncare în curs de câteva săptămâni atâta
ovăs cât pot consuma. In Francia de Sud gâştele se în
Boatele.
doapă de două-ori pe zi cu cucuruz muiat în apă. In 3— 4
săptămâni ele consumă fiecare câte 30 litri boabe. Gâştele Gâştele, putem zice, că sufer puţin de boale, deşi ele
acestea se ţin într’un coteţ mai larg spre a putea face încă sunt bântuite aproape de toate boalele, de care sunt
mişcare şi aşternutul de paie li-se schimbă tot a doua zi. atinse şi găinile. Aci nu vom avea de adaugat, decât că
Prin alte localităţi gâştele pentru îngrăşat se nutresc mai atât căuşele care le produc, precum şi modul de tratare
întâiu câtăva vreme cu ovăs, apoi sunt îndopate cu gă pentru vindecarea lor sunt tot aceleaşi ca şi la celelalte
luşte de făină necernută şi cu mazăre. paseri de casă.
Pentru a dobândi ficaţi mari dela gâşte, ele se în
doapă cu găluşte din făină de cucuruz, la care se adaugă
ceva antimoniu (germ. Spiessglanz), piper şi alte materii,
care provoacă sete. In apa de beut, care se reînoeşte de
trei-ori pe zi, se pune cărbuni de lemne şi năsip. Aci fie Y. RATA
care gâscă se separă de cealaltă în câte o despărţitură a t
ooteţului în aşa mod, ca ele să nu se poată mişca. Aceste
cutii vor fi ceva ridicate deja păment şi provezute pe po Raţa îşi are originea dela raţele noastre sălbatice, cu
deala de jos în partea dindărăt cu câte o deschizătură, care se şi împărechează. Ea a fost domesticită de timpuri
ca excrementele lor să poată cădea afară, ear în partea imemorabile. Ea deasemenea este o pasere foarte preţioasă
dinainte a lor se va afla vasul cu apa de beut. pentru noi, dând o carne destul de bună, deşi nu aşa
Comerciu însemnat se face cu ficaţi de gâscă prepa gustoasă ca a gâştei. Penele lor, de care le jumulim de
raţi ca pastete, cu deosebire în Francia. Localităţi cu re doue-ori pe an, încă se folosesc ca cele ale gâştelor. Fulgii
nume în această privinţă sunt Strassburg, Colman şi Tou- de raţă încă sunt mult mai fine, prin urmare mai preţi
lousa. Vestiţi mai sunt pepţii afumaţi de gâscă şi anume oase ca ale gâştelor. întreţinerea raţelor costă foarte puţin,
cei de Pomerania, Westfalia şi Alsacia, toate în Germania. mai ales vara, însă numai acolo unde avem ape şi bălţi
la disposiţie, în care îşi caută singure mâncarea în cea
Penele de gâscă.
mai mare parte. Ele preferă apele stătătoare celor curgă
Noi deosebim trei soiuri de pene la gâscă: fulgi sau toare. Greutatea unei raţe este 3— 4 1/* chilograme, ale
răţoiului 4— 5 chlg. Pentru 8— 10 raţe ajunge un răţoiu.
puf de pe pântece, şi pept, apoi pene groase cu toc sau
ţeavă din vîrfurile aripilor şi în fine pene cu ţeavă mai Pentru prăsire nu le vom ţinea mai mult decât 3— 4 ani.
mică pe Testul corpului. O gâscă tăiată ne dă cam 140 Rasse.
grame pene cu toc şi 35 grame fulgi sau puf. Cu toate
Avem o mulţime de rasse de raţe, dintre care me
acestea noi putem dobândi dela o gâscă viie, bine hră
rită a fi amintite: Raţele de Rouen, cele de Aylesburg cu
nită, pe fiecare an şi câte 400 grame, ceea-ce ne dă un
penele albe de tot şi ciocul roşu, cele de Penking, rassa
venit destul de frumos. Noi adecă le jupulim de pene, de
noastră comună, etc.
regulă de trei-ori pe an şi de regulă numai de fulgi şi de
(Va urma).
penele cu toc mai mărunte. Aceasta o facem la începutul
