Page 2 - Bunul_Econom_1902_47

Pag. 2 BUNUL ECONOM Nr. 47

cretat prin legi ocrotirea lor şi .opreşte a le Sa, după numita foaie, sufere de i schi as, declară că se va retrage din Dietă, deoare-ce
omori şi a distruge cuiburile lor. Ba ce este care de rîndul acesta s’a declarat în grad n’a găsit acolo teren prielnic pentru activi­
mai mult, s’au Introdus anume în ţeri, unde mai mare. — «Ftig. Magyarorszâg. zice, că tate. Nu se face adecă nimic serios acolo, ci
lipseau, astfel de paseri, ca să se înmulţească profesorul Neusser ar fi constatat, că Mai. se îmblătesc paie, se cultivă frasa sforăitoare
acolo, ca sft culeagă insectele şi larvele lor, Sa sufere de rinichi. Contrar acestor ştiri, o şi patriotismul fals şi gol.
care făceau culturile imposibile. Ca exemplu telegramă oficioasă spune, că starea sănătăţii Cuvinte atât de aspre, zise la adresa
avem Australia, care era foarte săracă în di­ Monarchului merge spre bine. Dietei de un membru al Dietei, de mult nu
ferite soiuri de păsărele şi a Introdus chiar s’au cetit. De aceea manifestul lui Soltâsz
Dela currte. M. S. Regele României a
vrăbii din Europa, fiindcă acolo lipseau cu în cercurile maghiare şi face oare-care sen-
binevoit a răspunde următoarele la urările
desăvîrşire, o pasere care la noi nu are mare saţie.
consiliului comunal al Capitalei cu priltgml
valoare, căci avem altele mai bune distrugă­
celei de a 33-a aniversări a căsătoriei Ma­
toare de insecte ca ele. Misoarea oficerilor în reservă.
Dacă legile ţerii noastre şi bunul simţ iestăţilor* Lor. f
al agricultorului opresc distrugerea paserilor «Cu vie bucurie am primit călduroa­ »FiiggetIen Magyarorszâg« e informat,
folositoare nouă, cu atât mai mult ni-se im­ sele urări ce d-voastre Ne exprimaţi pentru că în sinul oficerilor în reservă ma­
pune a îngriji de micii noştri pretini în curs aniversarea căsătoriei Noastre. Regina si Eu ghiari s’a pornit o »serioasă« mişcare.
de iarnă, când pământul este acoperit cu ză­ mulţămim din tot sufletul consiliului comunal Vor depune rangul de oficer în reservă,
padă şi căutarea hranei lor este îngreunată al iubitei Noastre Capitalei pentru aceasta fiindcă nu pot tolera să fie expuşi unui
afară din cale. Păsărelele rămase la noi iarna dovadă a credinţei ce vă grăbiţi a Ne reînoi regulament disciplinar, care pretinde
să hrănesc şi cu grăunţe, căci insectele le cu prilej iul acestei z le pe care a săbătorit-o
lipsesc. De aceea în timp de iarnă grea ne de 33 de ani, înconjurat de dragostea scum­ respect faţă de »urgisitul« «G otter-
vom îngriji şi de ele. In grădina noastră sau pului Nostru popor.* Carol. halte«. Numita foaie adaugă, că 400
în alt loc potrivit le vom face un adăpost oficeri în reservă s’au alăturat acestei
Scandal în parlamentul Spaniei. Şe­
din mărăcini, care are de scop a servi, pe mişcări. — La ştirea aceasta «Alkot-
de-oparte, ca loc de ascunzătoaie contra pi­ dinţa de eri a camerei a fost foarte vifo­ mâny« observă următoarele: «înregis­
sicilor şi altor animale răpitoare, ear’ pe de roasă. Oposiţiâ a provocat un scandal, încât
prim-minisţrul Sagasta a fost silit să pără­ trăm ştirea cu mare reservă şi suntem
altă parte va ţinea locul curăţit de zăpadă.
sească sala. Presidentul n’a fost în stare să foarte curioşi a şti pe acei oficeri, cari
Pe acesta presărăm tot felul de codină şi
restabilească ordinea, şi între neîncetatele în urma afacerii Nessi vor renunţa la
fărîmituri rămase dela masa noastră. Dacă
strigăte de «Jos guvernul* a disolvat şedinţa.
acest loc totuşi se va înzăpădi, îl vom mă­ rang. Domnii oficeri ştiu prea bine, că
tura totdeauna curat. Micii noştri amici ne cel-ce renunţă la#rang, devine soldat
Regele Alexandru la momentul lui
vor răsplăti însutit jertfa noastră, curăţindu- de rînd şi numai când e permutat la
Milan. Când a murit ex-regele Milan, fiiul
ne grădinile de ouă de insecte, care ar fi seu Alexandru, regele Sârbiei, n’a fost de alt regiment, îl numesc din graţie ser­
distrus o mulţime de poame şi alte produse
faţă la înmormântare. După-cum se scrie gent. Ear’ dacă în urma afacerii Nessi
ale câmpului nostru. îngrijiţi deci iarna de
acum s’a decis, că împreună cu soţia lui şi-ar depune cineva sabia de oficer, nu
păsărele.
Maşina Draga va merge la sfinţirea capelei,
există colonel, care să numească ser­
care s’a ridicat prin Impăratul-Rege Maies­
DINJLUME tatea Sa Francisc Iosif I. Sfinţirea capelei gent pe soldatul de rînd transferat. Şi
se va face în ziua aniversară a înmor­ fiind-că e mai bine să fii locotenent, de­
Starea sănătăţii Mai. Sale Monarchu- mântării. cât viteaz de rînd, suntem curioşi, câţi
lui. »Berliner Tagblatt* primeşte din Viena oficeri vor renunţa la rangul lor în
ştirea, că boala Monarchului nostru e de ca­ Un bărbat sincer. Deputatul Soltâsz
urma afacerii Nessi ?«
racter mai serios, decum se spune în ştirile Nagy Kâlmân, ales la Miskolcz, unde fusese
liniştitoare, ce se dau publicului. Maiestatea primar, fiind vorba să’l aleagă earăşi primar,

F O I Ţ A
Doamna i-a pătruns cuvântul, Ah, de-ar fi un zid de-aramă
Până ’n suflet i-a pătruns. Intre dînşii, până ’n nori —
El tăcea, ea n’a răspuns. Şi prin plâns adeseori
G . C o ş b u c . Noapte e, şi bate vântul, Ii părea, că ei o chiamă
Zi prin noapte, cu vr’o doi Să-’i împace! Ea, dar’ cum?
Tari să baţi cu ei pământul, Pe ea cine-o bagă ’n seamă?
Qcicfiiţa iui Ştefan.
PJeacă Ştefan la răsboi. Prutul să-l opreşti din drum!

oamna lângă Ştefan vine, Dintr’acelaş cias Voichiţâ Şi ’ntr’o zi, sătui de sânge,
Blândă ’n vorbe şi ’n purtat: Nu s’a mai oprit din plâns, Iată-'i, Moldovenii vin.
«Doamne, ear’ eşti supăraţi* Brâu pe trup ea n’a mai strîns, Sufletul, de milă plin,
— «Sunt, Voichiţâ, pentru tinel* Nu şi-a mai gătit cosiţa. Al Voichiţei, cum se frânge:
Zăpăcită Doamna sta In genunchi, c’un dor păgân Pentru soţul ei dorit
Şi ’nflorită de ruşine: Ea sărută iconiţa Rîde veselă, şi plânge,
»Ce-am făcut, Măria-Ta?* Maicii-Domnului, din sin. Pentr’un tată biruit.

«Tu?.. Nimici* Şi Vodă strînge Unu-i soţ, ear’ âltu-i tată, Ea cu paşi grăbiţi porneşte
Mâna Doamnei, gânditor. Pentru care se ruga? Să-şi cuprindă soţu ’n prag;
»Şerpii-’şi au culcuşul lor... Zile ’ntregi ea se lupta Ochii-i stinşi s'aprind de drag.
Ahl Voichiţo, cum aş plânge I De fiori cutremurată; Ştefan însă ocoleşte
Rău ca Radu nimeni nu-’i: Când avea pe soţ în gând Ochii Doamnei, e pripit,
Uite ’n pumni aşa aş frânge Ea se pomenea d’odată Ear’ Voichiţâ nu ’ndrăsneşte
Gât de lup cum e al Iui!« Pe părinte blăstămând. Nici să-i zică «bun sosit*.