Page 2 - Bunul_Econom_1902_48
P. 2

Pag.  2                                           BU N U L  ECONOM                                                   Nr.  49

        fiecare  pom plantat formează un  ăapital,  care   Anul  1895  a  fost  culmea  acestei  în­  S z a l o n t a ,   porci  foarte  mari,  cari  au  minur
        în  câţiva  ani îş;  aduce singur  procentele sale   deletniciri.                      nat  lumea  la  exposiţia  din  1855  la  Paris  şi
        din  belşug.  Mai  atrage  atenţiunea  economi­  Societăţile  agricole  au  făcut  regulamente   din  1873  la  Viena.  Un  vier  de  această  ra să
       lor asupra  înlesnirii  ce  ofere Reuniunea noas­  basate  pe  principiile  zootechnice  (ştiinţa  creş­  era  lung  de  l'38  m.,  nalt  la  umăr  de  l -15  m.
       tră  la  procurarea  altoilor  de  soiu  bun  şi   terii  animalelor);  au  făcut  comisiuni  de  in­  şi  circonferinţa  pieptului  de  1  39  m.  In  urm*
       ieftine  şi  îi îndeamnă  a  se  face  membrii la  ea.  specţie  pentru  porcii  de  prăsilă;  au  făcut   crisei  dela  1870,  rasa  aceasta  a  fost  înlocuită
             Ambele  prelegeri  au  fost  ascultate  cu   exposiţii  şi  au  publicat  poveţe  în  scris,  au   prin  rase  mai  timpurii,  îndeosebi  prin  Mon-
        multă  atenţiune,  şi  mulţi  din  asistenţi  au   ţinut  conferinţe  etc.,  cu  scop  de-a  învăţa  pe   goliţa.  Acum  se  mai  află  curată  în  turma
        promis  a  se  înscrie  ca  membri  Reuniunii   ţerani  a-’şi  căuta  cât  mai  bine  de  porci.  statului,  la  Kisber.
        economice.                                      Ministrul  agriculturei  a  introdus  în  tur­  M o n g o 1 i ţ a  sau  K o n d o r  e  astăzi
             Dumineca  aceasta,  tot  aceşti  doi  dni   mele  statului  rasele  locale  cele  mai  bune  şi   adevăratul  porc  unguresc.  E  de  loc  din  Sâr­
        se  vor  duce  la  Turdaş  pentru  a  ţinea  ase-*  perfecţionate:  de  acolo  s’au  împărţit,  cu pre­  bi a,  de  unde  fu  adus  pe  la  1833  de  archi-
        menea  prelegeri.                          ţuri  potrivite,  porci  de  prăsilă.  In  1894  s’a   ducele  Iosif,  pe  domeniul  Kis-Jeno.  Ungurii
                                                   făcut  o  lege  de  poliţie  rurală,  o  secţie  tech-   îl  consideră  din  această  pricină  ca  binefăcă­
             Prăsirea porcilor în                  nică  de creştere,  cu  inspecţie  în  fiecare  ţinut.  torul  ţerii.
                                                      •  Legea  reglementează  păşunile  hotărînd   Rasa  aceasta  se  potriveşte  şi  pentru
                                                   numărul  porcilor  potrivit  cu  întinderea;  hotă-   creşterea  extensivă  (în  mare)  şi  pentru  cea
             Ungaria este  în  Europa  ţara  care  creşte
                                                   reste  ce  rase  să  fie  crescute  în  cutare  sau  intensivă  (în  mic).  Sunt  şi  exemplare  mari,
                                                     i
        mai  mulţi  porci.  Mlaştinele  de  pe  laturile
                                                   cutare  ţinut,  câte  scroafe  să  fie  la  un  vier,   dar’  în  general  sunt  mijlocii:  nalţi  de  0 70 m.
        Dunării  şi  cu  deosebire  a  Tisei,  ofere  o  pă­
                                                   cere  certificate  pentru  porcii  de  prăsilă  etc.  până  la  0'75  m.;  lungi  de  l -10  m.  până  la
        şune  bogată  pentru  porci.  Afară  de  consu-
                                                        Inspectorii  technici  arată  poporului  cum   P s#  m.  şi  cu  împrejurul  pieptului  dela  1  m.
       maţiunea  internă,  ei  se  exportează  şi  în  pri
                                                   să  caute  de  porci,  cari  sunt  cei  mai buni  re-   la  T 15  m ;  cântărind  dela  100— 125  k'gr.
       străine  şi  numai  America  este  în  stare  a-’i
                                                   productori;  cumpără  şi  împart  vieri  de  rasă   Are  cap  bine  făcut,  urechile  atârnă
        tace  serioasă  concurenţă.  Nu  este  deci  mi­
                                                   etc  Acum  câţi-va  ani  se  întrebuinţau  dela   înainte  şi  acopăr  ochii;  e  drept,  dela  şale
       rare,  că  şi  străinii  se  interesează  de  porcii
                                                   1000—2000  de  coroane  pe  an  pentru  cum­  puţin  lăsat;  picioare  scurte  şi  coapsele  lăsate
        Ungariei.  Astfel  Marcel  Vacher  ai  scris  în re­
                                                   părat  vîeri;  secţia  teChnică  împarte  acum   în  jos.  Pielea  e  colorată,  dar’  la  opărit  se
       vista  franceză  «L’Agriculture  nuvelle«  în  nrii
                                                   3 —4000  pe  an,  în  valoare  de  200.000  cor.  descolorează.  Părul  de  pe  coamă  e  gălbiu
       din  1  şi  15  Nov.  a.  c.  un  interesant  articol
       asupra  porcilor  din  Ungaria,  din  care  pentru   Iată  soiurile  indigene  de  porci  ungu­  închis  şi  firele  mătăsoase  şi  creţe;  la  cei  de
       astăzi  extrage  următoarele:               reşti :  B a c o n y ,   rasă,  jumătate sălbatecă,  cor­  rasă  curată  jurul  ochilor  e  negru;  coada  are
             Autorul  arată  că  până  la  1860  Ungaria   cită  cu  mistreţi  şi  acuma  dispărută  aproape   la  vîrf  un  mănunchiu  de  păr  galben  şi  su­
       a  exportat  sumedenie  de  porci  în  Francia   de  tot;  r a s a  ţ e p o a s ă  de  munte,   de  ase­  cită.  Iarna  porcii  Mongoliţa  au  păr  des  creţ,
       şi  Germania,  ear’  de-atunci  concurenţa  ame­  menea  aproape  stinsă,  foarte  sălbatecă  şi   primăvara  însă  năpârlesc  şi  capătă  păr  fin  şi
       ricană  a  început  a-’i  face  pedeci,  exportând   care  atacă  şi  pe  lupi;  r a s a  de  P ol on i a ,   în   mătăsos.
       cărnuri  afumate,  slănină  şi  untură  de  porc.   Ungaria-de-sus,  vestiţi  prin  calitatea  şuncelor   Rasa  se  îmbunătăţeşte  cu  exemplare  de
        In  1895,  din  pricina  sau  sub  pretextul  epi­  sale,  căci  vestitele  şunci  de  Praga  şi  de  Ca-   prăsilă  dela  domeniul  Kis-Jend,  al  archiduce­
        demiilor,  Francia  şi  apoi  Germania,  opriră   şovia  (Kassa)  se  fac  din  porci  de  această   lui  Iosif  şi  dela  turma  statului  dela  Mezohe-
       intrarea  porcilor  din  Ungaria.           rasă.  Din  Ungaria  se trimit  mulţime  de  porci   gyes.  La  Kîs-Jend  porcii  petrec cea  mai  mare
             Iată  o  tabelă  de  creşterea  porcilor  în   din  aceştia  în  Boemia.  Rasa  aceasta  are  ca­  parte  a  anului  în  păduri  sau  pe  păşunile
       Ungaria  dela  1857  până  la  1895:        pul  îngust  şi  lung,  urechile  ascuţite  şi  ple­  umede  şi  tufoase.  E   o  creştere  extensivă,
                                                   cate  înainte,  pelea  de  coloare  deschisă,  cu   care  dă  porci  ce  se  desvoaltă  repede  şi
                  Porci   Pe klm.  Q  La  100 de
                                                   păr  rar  şi  fin.  Sunt  cărnoşi  şi  nalţi  în  pi­  foarte  apăraţi  de  boli.   La  Mezdhegyes  e  o
        1857  . .  3,571.728  . .1 2 -8   . .  .  302
        1870  . .  3,573.689  . .  12-6  . .  .  269  cioare,  dar'  sunt  desvoltaţi  abia  la  2  ani,   creştere  intensivă,  au  grajduri  ttc.  Se  crede
       1884  . .  4,803.639  . .  17-1  . .  ,  339  ceea-ce  face  pe  cultivatori  a-i  coi ci  cu  rase   că  80%   din  porcii  Mongoliţa în  Ungaria sunt
        1895  . .  6,447.143  . .  23-0  . .  .  740  precoce  engleze,  îndeosebi  cu  Berkshire;  rasa  din  aceste  două  stabilimente.


                   F O I T A                       observe  multă  vreme1  obiceiurile  şi  firea,  să-i   omul  pe  lângă câsă,  toate sunt  erbivore,  afară
                               9
                                                   ispitească  felul  traiului,  ca  să  poată  judeca   de  câne  (şi  de  pisică,  dar  eâ  e  foarte  de
                                                   limpede  cum  să-l  prindă,  cum  să-l  ţie  pe   curând  domesticită).  Cânele  e  singura  fiară
                ^Popoarele  nomade                 lângă  locuinţă,  cum  să-l  dreseze  şi  câte  al­  pe  care  omul  şi-a  îmblânzit-o  cu  totul.  Cum

          şi  animalele  lor  domestice.           tele.  Ce  priveşte  calul  bunâ-oară,  e  uşor  de   a  ajuns  omul  să  ia  lupul  şi  atâta  sâ-1  înveţe
                                                   înţeles,  că  omul  vezându-1  aşa  de  sprinten,   şi  să-l  dreseze  până  să-l  facă  duşmanul  firi
                      (Urmare  şi  fine).          o  fi  gândit  la  ajutorul  ce-ar  avea  dacă  ar   sale,  ca  în  loc  să  sfâşie  oile,  să  le  apere?
                                                   putea  stăpâni  acest  animal  şi,  călare  pe  el   îmblânzirea  cânelui  a  fost  negreşit  cea  mai
             Trebue  să  ne  închipuim  o  vreme  de
                                                   ar  putea  alerga  dintr’un  loc  într’altul  cu  aşa   grea  şi  mai  inteligentă  operă  a  omului  în  ce
       tot  îndelungată,  de  când  au  început  oamenii
        a  îmblânzi  animalele,  până-ce  le-au  făcut  să   iuţime.  Trăind  numai  cu  carne,  a  vezut  că   priveşte  îmblânzirea  animalelor.
       fie  cum  sunt  astăzi.  Pentru-că  de-adreptul   poate  cea  mai  hrănitoare  carne  o  are  boul   Oamenii  au  prins  mai  întâiu  animalele
        blânde  şi  împrierenite  cu  el,  n’a  găsit  omul   dintre  câte  animale  a  ucis  el,  şi  a  venit  pe   mai  mici,  pe  cari  le  puteau  prinde  mai  uşor
        nici  un  animal,  şi  nici  nu  e  de  gândit  că   gândul  să  prindă  mai  mulţi  boi,  ca  să  aibă   şi  erau  şi  blânde  de  felul  lor  (animale  erbi­
                                                   totdeauna  la  îndemână,  când  o  avea  nevoe
        poate  Dumnezeu  însuşi  i-ar  fi  dat  omului                                         vore,  poate  cel  d ntâiu  a  fost  oaia),  şi  apoi
                                                   de  hrană,  şi  să  nu  alerge  într’un  noroc
        cânele  ori  calul  aşa  cum  sunt aceste  animale                                     cunoscând  folosul  ce-1  avta  dela  ele,  se  va
                                                   vânând  prin  păduri.  Şi  aşa,  prinzâdu-i  şi
       astăzi,  ca  să  se  folosească  de  ele.  Nu,  oa­                                     fi  gândit  să  prindă  şi  animale  mai  mari.
        menii  au  trebuit  să  stârnească  mult,  până   ţinându-i  închişi,  cu  timpul  i-a  îmblânzit  din   După-cum  le  pomeneşte  biblia,  se  vede
       să  aibă  aceste  animale.                  generaţie  în  generaţie.  Nici  vorbă  însă  pe   că  animalele  au  fost  îmblânzite  pe  rînd,
                                                   atunci,  să  se  gândească  oamenii,  că  boul  e
             Oamenii,  trăind  prin  peşteri,  cu  arme                                        mai  întâiu  oaja  (Avei  era  cioban  de  oi), apoi
                                                   bun  să  are  pământul,  căci  de  cultivarea  pă­
       slabe  de  piatră,  au  fosţ  în  nesfârşită  luptă                                     boul,  apoi  capra,  în  urmă  măgarul.  Târziu
       cu  animalele  ce-1  încunjurau.  Şi  a  trebuit  să   mântului  nici  nu  visau  oamenii.  de  tot,  după  acestea  toate,  a  fost  îmblânzit
       treacă  multă  vreme,  până  ce-au  ajuns  ei  să   Aceste  sunt  lucruri  uşoare  de  priceput.   calul  şi  apoi  cămila.  Despre  câne  nu  pome­
       priceapă  de  ce  folos  le-ar  fi  animalul  cutare   Dar  cum  a  ajuns  omul  să  îmblâzească,  de   neşte  biblia,  şi  se  poate  că  pe  vremea  lui
       şi  cutare  din  jurul  lor.  A  trebuit  Intâiu  sâ-i  pildă,  cânele?  Dintre  câte  animale  creşte  Moise,  Iudeii  nu  cunoşteau  cânele,  deşi  se
   1   2   3   4   5   6   7