Page 1 - Bunul_Econom_1903_04
P. 1

Anul  IV.                                    Orăştie,  1  Februarie  n.  1903.                                      Nr.  4















                    REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU

        ORGAN  AL:  „Renaianii  Economice din Orăştie"  şi           „Reuniunii  române de  agricultură din comitatul  Sibiinlni".

                    A B O N A M E N T E :                         A P A R E -                               I N S E R Ţ I U N I :
        Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.}                         se  socotesc  după  tarifă,  cu  p re ţu r i  m o d e r a t e
                Pentru  R om â n ia   15  lei  pe  an.  în  flecare  Duminecă.                   Abonamentele  Şl  inserţiunile  se  plătesc  înainte.
           C-TUL  CASEI  DE  PĂSTRARE  POŞTALE  Nr.  10035.                                       C-TUL  CASEI  DE  PĂSTRARE  POŞTALE  Nr.  10025.
                           sa veni m                                  i, ca să nnjiflă la sapă de lemn?





                                                   goald de lemne  de foc.  Lipsesc stânjinii,  care   şi  cruţător.  Unde  este  rodul  muncii  sale  din
            Puterea  unui  popor  nu  consistă  în  nu­  permiteau  mai  nainte  a  se  încălzi  omeneşte   cursul  anului?  Unde  este  recolta  de  pe  pă­
       m itul  sufletelor,  care-'l  compune,  ci  în  bună­  camerele  de  locuit.   Cămara  goală;  ceva   mânturile  sale;  câştigul  pentru  munca  ce  a
       starea  lui.  Un  popor  sărac  este  totdeauna   făină  care  ajunge  pentru  câteva  mămăligi,   făcut  la  alţii?  Unde  sunt  banii  dela  vitele,
       sclavul  altuia  mai  bogat.  El  nu  este  liber   ceva legumă şi încolo nimica  de-ale mâncării.  porcii  şi  galiţele  din  curtea  lui?
       de  voinţa  luţ,  ci  trebue  să  ur­                                                                 Pentru acela  care  este în  con­
       meze  poruncile  primite  dela  cei                                                               tinuă  atingere  cu  ţăranul  nostru,
       mai puternici  şi să  le împlinească,                                                            răspunsul  este  foarte  uşor.  Causa
       chiar  şi  atunci,  când  ele  sunt  în­                                                          este,  în  prima  linie  dările exorbi­
       dreptate în  contra lui.  Bunăstarea                                                             tante  ce  apasă  asupra  poporului
       unui  popor  însă  depinde  dela                                                                 şi  asupra  cărora  am  mai  avut
       cultura,  ce  o  posedă.  In  ziua  de                                                           ocasiune  a  scrie  în  foaia  noastră.
       astăzi  bogăţii  lumeşti  numai  prin                                                                 In  realitate  dările  puse  asu­
       cultură  ţi  ştiinţă  le  poţi dobândi                                                           pra  oamenilor,  sunt  îngrozitor  de
       Şi  dacă  privim  la poporul  nostru                                                             mari.  Economul  nu  mai  este  în
       român  din  patrie,  care  este  acela,                                                          stare  a  le  suporta,  căci  pe  lângă
       care  nu vede  şi  constată cu inima                                                             darea,  propriu  zisă,  îndată-ce  în­
       sângerândă,  că  stăm  rău,  foarte                                                              târzie terminul de plată chiar şi nu­
       rău din toate  punctele de  vedere;»                                                             mai  câteva zile,  i-se  încarcă  dato­
            Noi  Românii  am  fost  opriţi                                                              ria  cu  carnete  de  întârziere  si  alte
                                                                                                                                  1
       de-a  ne  lumina.  A  venit  timpul,                                                             taxe,  şi  vai  de  acela,  care  des­
       ca  lanţurile  robiei  să  fie  rupte  şi                                                        poiat  de  totul  ce  a  avut,  mai ră­
       cu  ele  lumina  culturii  şi  ştiinţei                                                          mâne  dator  timp  mai  îndelungat.
       a  putut străbate  şi la  noi.  O ploaie                                                         El  este  ruinat  pe  mai  mulţi  ani,
       de  raze  de  speranţă  pentru  vii­                                                             dacă  nu  pentru  totdeauna.
       tor,  ne-a  cutropit  sufletul.  Ne-am                                                               Executorul  este  fără  milă  si
                                                                                                                                      >
       pus  pe  muncă  să  aducem  la                                                                   nu  poartă  socoteală,  dacă  ţeranul
       loc,  ceea-ce  secole  întregi  ne-a                                                             cu copii şi femeea lui au  ce  mânca
       fost  răpit.  Puţina  inteligenţă  ce                                                            pe  ziua  de  mâne  sau  nu.  Puţin îi
       am  avut  la  început  prin  bărbaţii                                                            pasă lui,  dacă  ţeranul ui  i-se  vinde
      ei,  gata  a  jertfi  totul  pentru  bi­                                                          cu  doba  tot  ce  are,  şi  dacă  în
       nele  poporului,  din  care  a  eşit,  a                                                         urmă  este  silit  a  lua  toiagul  cer-
      pus  ştiinţa  lor în  serviciul lui.  S’a                                                         şitorului  sau  al  emigrantului.  Şi
      organisat  mai  întâiu  biserica  şi                                                              cum  ar  şi  putea  fi  altfel?
       şcoala  şi  apoi  a  început  să  pună         ALEXANDRU  IOAN  CUZA                                 Anul acesta,  ca  şi  mulţi alţii,
      basa  clădirii  casei  noastre  econo­                                                            a  fost  foarte  nepriincios  ţeranu-
                                                                 (Vezi:  „Foiţa").
      mice.  Poporul  profitând  de  toate                                                             lui  nostru.  Iarna  din  anul  trecut
      acestea,  a  luat  un  avânt  îmbucurător,  care   Prin podul  casei  suflă  viatul  în  voia  lui;  nu   i-a  nimicit toate poamele,  care în  multe  loca­
      însă,  durere,  nu  a  durat  multă  vreme.  are  să  se  împedece  în  vre-o  slănină  sau   lităţi  sunt  un  isvor  însemnat  de  câştig  pen­
           Te  cuprinde  o  jale  nemărginită,  când   carne  de  porc,  cum  era  odinioară.  Hamba­  tru  el.  Recolta  câmpurilor  a  fost  în  general
      astăzi  în  partea  cea  mare,  nu  vezi  în  popo­  rele  de  bucate  sunt  goale.   Grajdurile,  dacă   cam slabă.  Inse  ce folos  şi de  puţinul  cules ?
      rul  nostru  decât  feţe  îngândurate,  pe  care   nu  sunt  deasemenea  goale,  adăpostesc  ceva   Economul  a  fost  silit  a  vinde  grânele  încă.
      se  reoglindeşte,  de  multe  ori,  desnădejdea   vite  slabe, pipernicite,  ca  vai  de  ele,  sgribu-   crude,  pe  un  preţ  de  nimica,  pentru  a  plăti
      pentru  ziua  de  mâne.  Este  miseria,  este  să­  lind  de  frig  şi  mugind  după  nutreţ,  care  e   dările,  cari  nu  sufere  amânare.  De  aceea
      răcia,  care  şi-au  făcut  sălaş  în  casa  şi  cur­  pe  sfîrşite,  şi  iarna  nu  a ajuns  nici  la  jumă­  găsim  la  mulţi  ţerani  hambarele  goale  şi  nu
      tea  lui.  Astăzi  intrând  la  cei  mai  mulţi  din   tatea  ei.  Curtea  pustie;  nu  vezi  nici un  pur­  au  nici  slm enţa.trebuincioasă  pentru  primă­
      plugarii  noştri,  vei  fi  primit  în o  odae,  unde   cel  ori  vre-o  galiţă.  Iată  tabloul  care  îl  în­  vara viitoare.  Ba  sunt ţinuturi,  cum  este d.  e.
      toată  familia  stă  îngrămădită  în  jurul  vetrei,   tâlnim  aproape  Ia  fiecare  ţeran.  Maramurăşul, unde populaţiunea  este  amenin­
      pe care  ard numai nişte  surcele, căci  curtea e  Noi  ştim  pe  Românul  nostru  muncitor  ţată  chiar  cu foametea.  Ştim  cu  toţii  că mo-
                         >         ’                       1    r                      '          v      y v *     T
               Domnii  abonenţi  sunt  rugaţi  a  ne  trimite  preţul  abonamentului
   1   2   3   4   5   6