Page 2 - Bunul_Econom_1903_11
P. 2
Pag. 2 _____ _________ BUNUL ECONOM._________ Nr. 11
lioane coroane. Unul cu altul abia se din ţările civilisate, cum stăruesc să men cioase, scot adevărate juvaere din răsboaiele
vine pe un tovarfişcâte 100 coroane. ţină industria Iot, care formează nu numai şi degetele lor măestre. >
mândria naţională, dar chezeşuesc totodată Vă .rugăm prea frumos să stăruiţi, ca
Umăr la umăr însă întovărăşiţli cu
şi bună-starea* *p<|poraţiunei lor. aceste surori ale noastre să-’şi aducă aminte
pricepere, iat|L că dispun peste un
Aşa de exemplu vedem în Belgia, şi de noi şi să ne dăruiască câte un obiect
avut de 40 milioane. Aşa minuni face Francia şi Irlanda înflorind în sînul po cât de mic, dar original, ţăsut sau cusut.
întovărăşirea. porului de sute de ani industria renumitelor Poate fi obiectul: faţă de perină, covor, mă-
De aceea, de câte-ori vă întâlniţi dantele, carip formează adevărat tesaur na săriţă, cătrinţă, desagi, ştergar etc, cu un
ţional. cuvânt ori-ce lucrare aparţinând industriei
3— 4 oameni, socotiţi-vă; cum aţi pu
Statele orientale furnisează- neîntrecu de casă ţărăneşti.
tea face să vă întovărăşiţi, să vă pu
tele covoare, cari prin fermecătoarele lor Obiectele acestea dăruite «Reuniunii
neţi puţinul şi prisosul laolaltă, ca să colori, sunt aşa mult admirate şi plătite cu fem. rom. din comitatul Hunedoarei», vor
puteţi face lucruri mari şi lucruri bune. comori întregi. Străinii, cari călătoresc prin forma proprietatea ei, ear’ numele generoa
Să nu fie sat românesc, fără banca lui, Ardeal, rămân încântaţi de obiectele eşi te selor donatoare, vor fi induse în registrele
fără bolta lui, fără mâgăzinul lui, făcut din răsboiul şi de sub acul femeii române. Reuniunii noastre, drept perpetuă recunoş
Motivele Românelor cu cari împodo tinţă faţă de binefăcătoarele ei.
eu ajutorul întovărăşirii, căci:
besc pânzăturile, covoarele şi îmbrăcămin Vă adresăm acest Apel cu toată căl
Unde-’i unul nu-’i putere tea lor, sunt de o clasicitate şi frumseţă dura inimei şi Vă rugăm prea mult, să bi
La nevoi şi la durere.
neîntrecută. nevoiţi a ne da ascultare, căci în numele
Unde-’s doi puterea creşte
Sărăcia nu sporeşte. Aceste admirabile cusături şi lucrări ţărancei române Vă cerem preţiosul D-V.
textile aplicate pe obiecte folosite de sprijin şi ajutor.
V. C. Osvadă.
lumea cultă, ar produce adevărată furoare
D e v a , Februarie 1903.
în domeniul industriei şi ar asigura prea Elena Fop Hosszu-Longin
DELĂ REUNIUNILE NOASTRE frumoase venite ţărancelor noastre atât de presidentă.
vrednice. Dionisiu Ardelean
APEL. Reuniunea noastră intenţionează a în secretar.
fiinţa un atelier, unde sub conducere sîs-
NB. Donaţiunile marinimoase, Vă ru
timatică şi de specialitate să se realiseze
Onorabila DoamnăI găm a se trimite la adresa Doamnei presi-
o dorinţă şi lipsă de mult simţită.
Reuniunea femeilor române din co Pentru a putea întrupa însă aceasta dente: Elena Pop Hosszu-Longin în Deva.
mitatul Hunedoarei şi-a pus de ţinta stă ideie avem lipsă, de o bogată colecţiune de
ruinţelor sale: sprijinirea şi desvoltarea in mustre, cari avăndu-le la atelier, să putem
dustriei de casă româneşti. confecţiona diferitele lucrări, cari vor fi DIN JLUME
Dela existenţa ei de 16 ani, Reu menite a forma obiect de export.
niunea aceasta lucră mereu întru atingerea Ne adresăm deci cătră toate surorile Permutarea oficerilor ungari
scopului său. noastre române din î paţtie cu ţugarea fer- In regimente ungare. »Egyetertes«
Prin exposiţii, premieri a cercat a binte, să binevoiască a ne da ajutorul lor spune, că se vorbeşte ca sigură permu
pătrunde în mijlocul poporului nostru, pen preţios, pentru-ca să putem realisa o idee, tarea oficerilor supuşi ungari la regi
tru a încuraja femeile române de a păstra care cinste şi foloase mari este chiemată a mentele din Ungaria. Toţi bficerii un
cu scumpătate frumoasa şi preţioasa indus aduce neamului nostru românesc.
gari din garnisioanele austriace, vor fi
trie de casă, moştenită dela străbunele lor. E acum timpul, când Româncele noas
Vedem neamurile cele mai distinse tre dela ţarăj ca tot atâtea albine sîrguin- readuşi, în masă, în Ungaria, locul lor
Ionel însă fiu mai asculta pe nime, ci opri, puse buciumul la gură, şi-’l fâcu de
F O I T 9 A
se înturnă spre m,unte cu f?ţa palidă şi cu răsună departe cu duioşiâ şi cu durere.
buzele strins“. El trecu pe lângă Ileana şi-i Atunci cânele său c 1 mai credincios veni
C armen Sylva
Leu numai un semn cu mâna. alergând cu iuţeala. El lătra, sărea împrejurul
— »Nu o fă!» strigă ea rîzendu dim lui, trâgându-’l de cămaşă spre vale, astfel
VÎRFUL CU DOR preună cu celelalte fete. Peleşul par’câ răsună: încât Ionel nu ştia cum să scape de dânsul.
• Nu o fă! Nu O fă!» Insă Ionel nu-‘l auzia, In fine îl întiri cu ocări, cu petri şi cu la-
(Urmare). ci se sui sus la munte, pe când soarele era crămile în ochi. Astfel depărta Ionel pe cel
Flăcăii şi fetele să strînsese împrejurul (a mează-zi, se sui la stînâ trecănd prin po din urmă amic al seu. El sta acum singur
Ilenei şi a lui Ionel şi ascultau. «Fă-o I» «Nu ienile cele lucii, păşind prin făgetul cel um în pustietatea cea mare a muntelui. Doi vul
o fâ I» strigau unii după alţii. bros şi pe sub brazii cei uriaşi, pe care şese turi plutiau la picioarele lui. De altfel dom
Atunci eşi din mulţime un cioban bă oameni nu-i pot încinge jur-împrejur. Oile nia linişte. '
trân, cu pletele de argint, cu sprîncenele tu- erau strînse la stână, ear’ cânii îi eş ră îna Ionel se întinse pe earba cea scurtă şi
foase, şi puse mâna pe umărul lui Ionel. inte cu un lătrat amical. Le trecu cu mâna suspină atât de tare pâr’câ i-ar fi sărit inima
«Lasă fetele», zise el cu asprime. «Ele-ţi peste părul cel stufos şi chiemă la dânsul din loc, până-ce adormi de dor şi de durere.
«vor rumpe inima şi după aceea vor rîde de pe mioriţa» — Brr, Brr, oiţă Brrl» Ea veni Când se trezi, norii ’i-se învârteau împre
«tine. Nu ştii tu, că ciobanul, care-şi pără- îndată cu mieluşelul ei şi Ionel îi băgă în jurul capului şi se aprop ară tot mai mult
«seşte oile, trebue să moară?» El se în lână garoafa, ce o furase dt la Ileana. El rugă — mai întâi cu mare iuţeală! pe urmă să
toarse spre Ileana şi o ameninţă cu pumnul: pe ceialalţi ciobani, să ia cu dânşii şi oile aşezară pe dânsul ca o negură deasă şi în
»Şi tu crezi, că pentru că eşti frumoasă, poţi lui, şi le zise, că va veni mai târziu, căci a tunecată şt steteră nemişcaţi de nu se putea
«face tot şi că mândria ta nu va mai fi pe- făcut un jurământ şi trebue sâ-’l ţie. Mirare vedea la un pas. De odată norii îşi luară
«depsită : dar’ ţi-o zic eu, răul ce-'l faci, ţie cuprinse pe toţi. »Şi dacă nu voi mai veni«, forme diftrite. Se părea, că sunt nişte fiinţe
«însăţi ţi-1 faci 1» încheiă el, «spuneţi că dorul m’a chemat la fenieeşti de o frumşeţe rară, cu vestminte
Ileana surise: «El n’are decât să nu se nuntă»- El luă în mâni buciumul şi se albe şi strălucite are ca omătul, ce se ţin
>ducă: eu n’am nevoie de dânsul». Intor- sui tot mai sus, până-ce ajunse în vîrful mun de mână, plutind în aer şi legănându-se îm
cându-se în altă parte, ea aleargă în mănăs telui, de unde .putea privi până la Dunăre, prejurul lui Ionel. El îşi frecă ochii, căci
tire la izvor, ca se bea apă. şi peste Dunăre pânâ’n Balcani. Acolo se credea, că tot visează. Atunci auzi doina lor.
