Page 2 - Bunul_Econom_1903_12
P. 2

Pag-  2 _____________________ __________________  B U N U L   E C O N O M           __________ ___________            Nr,  12


        oferi  vitelor  în  zilele  prea  călduroase   formează  singură.  Coaja  şi  frunzele  lui   în  fine  s’ar  lua  o  hotărîre,  care ar  con­
        adăpost  în  contra  arşiţei  soarelui,  în   conţinend  o  amăreală  nu  sunt  atacate   veni  mai  bine  locuitorilor.  O  lege  ge­
        contra  plqflor,  a  grindinei  etc.  Acest  nici  de  vitele  noastre,  nici  de  animale  nerală  în  acest  caş'nu  se  poate  da.
        adăpost  necesar  îl  putem  înfiinţa  mai   sălbatece,  cum  ar  fi  d.  e.  iepurii.  El   Rămâne  ca  chibzuinţă  oamenilor să  ho­
        uşor  şi  mai  ieftin  prin  plantaţiuni  de   se  mulţumeşte  la  rigoare  (necesitate)   tărască  din  cas  în  cas  toate  detaliile.
        pomi  şi  arbori, cari  nu  vor servi  numai   cu  ori-ce  păment,  numai  să  fie  adânc   In  tot  caşul  nucii  se  vor  planta
        vitelor,  dar’  vor  protege  prin  umbra   şi  să  nu  sufere  de umezeală  prea  multă.   pe  păşuni  la  îndepărtări  mai  mari  în­
        lor  şi  iarba  de  sub  ele,  care  în  multe   Nucile  până-ce  nu  sunt  coapte,  nu  se   tre  ei  ca  în  grădina  de  pomi,  la  cel
        părţi  pere peste vară prin arşiţa soarelui.  pot  mânca  crude,  prin  urmare  nu  sunt   puţin  40— 50  metri  unul  de  altul,  alt­
             Vedem  că  plantaţiunile  pe  păşuni   ca  merele,  prunele  şi  perele  expuse  a   cum  prea  multă  păşune  s’ar  detrage
        au  însemnătatea  lor  şi  ni-se  va  pune   fi  furate  de  când  încep  a  se  desvolta,   dela  menirea  ei.  Apoi  mai  trebue  să
        întrebarea,  cu  ce  fel  de  arbori  să  le   până-ce  s’au  copt.  Recolta  se  poate   ştim,  că  nu  vom  planta  toată  păşunea
        înzestrăm?  Răspunsul  va  fi  în  tot  ca­  face  de-odâtă  şi  cu multă  înlesnire,  ear’   de-odată  cu  nuci,  ci  treptat;  în  fiecare
        şul,  că:  arborii  ce  vom  alege  vor  tre­  nucile  înseşi  să  pot  păstra  multă  vreme   an  câte  ceva.   In  primii  ani  va  fi  de
        bui  să  Întrunească  următoarele  condi-   şi  se  pot  transporta  la  îndepărtări  cât   lipsă  a  cumpăra  pomişorii  dela  alţii
        ţiuni:  1)  să  crească  repede;  2)  să  re-   de  mari,  fără  a  fi  expuse  stricăciunii.   străini;  pentru  viitor  însă  se  va  înfiinţa
        ceară  puţină  îngrijire  şi  3) să  ne  aducă   Nucile  totdeauna  au  căutare  şi  se  plă­  o  pepinieră  (şcoală)  de  nuci,  unde  se
        şi  folos,  ca  să  ne  răsplătească  nu  nu­  tesc  destul  de  bine.  In  schimb  ce  chel-   vor  creşte  până-ce  le  vine  rîndul  a-’i
        mai  cheltuelile  de  plantare  şi  îngrijire,   tueli  avem?  Trebue  să  ne  creştem  sau   planta  la  locul  destinat.
        dar’  să  ne  aducă  pe  viitor  şi  un  venit   să  cumpărăm  pomişori  mai  puternici,    Gândeascâ-se  oamenii  binevoitori
       în  fiecare  an.                            s6  le  facem  groapa  pentru  plantat,  să-’i   ai  obştei  la  sfatul  ce-1  dăm,  şi  am  fi
                                                   plantăm  şi  să  ne  îngrijim  de  o  îngră­
             Arborii  de  pădure  nu  îndeplinesc                                             fericiţi  să  aflăm  că  el  a  fost  ascultat
                                                   ditură  destul  de  solidă,  ca  să  nu  fie   în  cât  mai  multe  comune.
       toate  din  aceste  condiţiuni  şi  cu  deose­
                                                   ruptă  de  vite  şi  de  oameni  răufăcători.
       bire  nu  sunt  în  stare  a  ne  da  un  ve­
       nit  perpetuu  (necontenit)  anual.  Aceste      Ni-se  mai  pune  întrebarea,  cine             DIN  LAJME
       condiţiuni  le  întrunesc  numai  pomii  ro­  va  executa  aceste  lucrări  şi  a  cui  va
       ditori.  Şi  dintre  aceştia  numai  n u c u l  fi  roada  nucilor?  Răspunsul  nu  este    întărirea  e p i s c o p u l u i   din
       ar  fi  singurul,  care  se  potriveşte  cu   atât  de  greu  de  dat,  pe  cât  s’ar  părea.  Arad.  Să  scrie  din  Budapesta,  că  în
       deosebire  bine  pentru  a  fi  plantat  pe   Pentru  păşunile  particulare  se  va  în­  şedinţa  din  urmă  a  consiliului  de  mi­
       păşuni.  Iată  părţile  lui  bune:  nucul   griji  proprietarul  lor,  ear’  de  cele  co­  niştri,  s’a  hotărît  cu  unanimitate,  să
                                                                                              propună  Maiestăţii  Sale  întărirea  P.  C
       creşte  repede,  aşa  încât  el  cu  6  ani   munale,  după  o  înţelegere  prealabilă  a
                                                                                              Sale  Ignatie  Papp.   Ministrul  de  culte
       cel  mult începe  a  da  deja  roade;  trun­  obştei,  poate  fi  obligat  fiecare  locuitor
                                                                                              va  înainta  încă  săptămâna  aceasta  da­
       chiul  lui  viguros  poartă  o  coroană  fru­  ca  proporţionat  cu  dreptul  de  a  ţinea   tele  de  întărire  Maiestăţii  Sale.
       moasă,  deasă  şi  pentru  a cărei  formare   pe  păşune  un  număr  oare-care  de  vite
       nu  este  de  lipsă  a  face  în  fiecare  pri­  să-’şi  planteze şi  să  beneficieze  de  roada   Mari demonstraţiuni  şi lnptâ
       măvară  curâţituri  şi  tăeri,  ca  la  meri   unui  anumit  număr  de  nuci.  Sau  veni­  de  stradă  în  Budapesta.  Vineri
       şi  peri  de  exemplu.   Coroana  lui  se   tul  să  rămână  în  folosul  comunei,  sau  voind  tinerimea  universitară  maghiară


                                                   a  durerii,  ce  te  cuprinde  reamintindu-’ţi  jert­  liau  unele  peste  altele  şi  rîdeau  şi  jucau  Ia
                   F  O   I  Ţ   A
                                                   fele  ce  a  adus  Mântuitorul  nostru  pentru noi.   picioarele  lunei.  Altele  păşiau  pline  de  ma­
                                                   Desenatorul  ilustraţiunei  ce  dăm  în  numărul   iestate  cu  o  coadă  lungă,  pe  care  o  trăgeau
                Călugări  la  toacă.               de  faţă,  a ştiut  cu  măestrie să reproducă cum   peste  toate  vîrfurile  munţilor,  cât  e  Buceciul
                    (Vezi  ilustraţiunea).         călugării  noştri  chiar  şi  când  chiamă  pe   de  lung.  Cozile  erau  purtate  de  multe  stele
                                                   evlavioşi  la  serviciul  divin  prin  toacă,  sunt   mici,  toate  în  vestminte  sbălucitoare,  cu  cu­
                                                   cuprinşi  de  evlavia,  care  îi  caracterisează.  nuni  şi  cu  coroane  de  o  ftumseţă  rară.  Por­
             Tagma  călugărească  a  avut  totdeauna
                                                                                              ţile  palatului  se  lărgiră  dela  sine,  când  apă­
       un  mare  rol  în  vieaţa omenimei aparţinătoare
       bisericei  creştine.  Prin  vieaţa  lor  monachală                                     rură  stelele  cele  maiestoase.  Una  din  ele
       caută  a  se  supune  la  tot aceleaşi  jertfe ca  şi     C armen  S ylva              ordonă  lunei,  să  se  coboare  de  pe  tron  şi
       Mântuitorul  nostru  Isus Christos, lăpădându-se                                       să-i  servească.  Pe  urmă  făcu  semn  lui  Ionel,
       de  toate  satisfacţiunile  trupeşti,  trăind  numai   V Î R F U L   C U   D O R       şi  îi  zise:  —  »Vino,  fiiu  de  om,  fi  soţul
       pentru  cele  spirituale,  spre  a  se  mântui  pre                                     »meu!  Vino  cu  mine,  să  cutrieri  lumea  în­
       sine  şi  semenii  lor,  prin post şi  rugăciune,  de                                   treagă,  să  ai  de  servi  steluţele  mele,  şi  să
                                                                    (Urmare).                  >fii  însuţi  pătruns  d*e  lumină  ca  o  stea  stră­
       păcatele omenimei.  Retraşi de  sgomotul lumii,
       ei  trăesc  numai  pentru  a  preamări  pe  D-zeu   Când  îi  redeschise  earâşi,  luna  şi  ste­  lucitoare*.
       şi  a-i  implora  graţia  şi  bunăvoinţa  pentru  cei   lele  erau  adunate  în  acel  palat  şi  păreţii   Ionel  se  înaintase  până  la pragul porţei
       rătăciţi.  Mişcătoare  sunt  serviciile  lor  divine.   lui  străluceau  de  strălucirea  lor.  Luna  şedea   fără  a-şi  da  vre-o  seamă  de  ce  făcea,  şi  as­
       In  cele  mai  mici  amănunte  ei  urmează  pre-   pe  un  tron  înalt  şi  frumos,  şi se uita la stele,   cultă  doinele  cele  frumoase,  însoţite  de  cân­
       scripţiunile  legii  şi  cu  o  abnegaţiune,  de   cari  se  ţineau  de  mână  şi  jucau  o  horă.  Cu   tecul  lin  al  celorlalte  stele.  Atunci  luna  îşi
       multe-ori  de  admirat,  îndeplinesc  toate  sar-   cât  cerul  devenea  mai  negru,  cu  atât  se  îo-   ridică  capul  şi  se  uită  la  dânsul.  Ea  semăna
       cinele  cerute  de  ea.  Cu  deosebire  putem   mulţiâu  şi  stelele,  şi  de  câte  ori  luna  da  un   atât  de  mult  cu  Ileana,  încât  Ionel  se  ţinu
       observa  aceasta  în  timpul  posturilor,  care  se   semn,  o  steluţă  din  cer  alerga  şi  întră  în   de  mână  şi  strigă:  —    »Şi  de-ar  fi  toată
       ţin  de  ei  cu  mare  rigoare.  In  postul sfintelor   palat.  Astfel  se  adunară  şi  o  mulţime  de   >lumea  la  picioarele  mele, aşi  dărUi-o  Ilenei*.
       Paşti  mai  ales  găsim  expresiunea  tristeţei  şi  stele  de  tot  mici,  cari,  ca  copiii,  se  rostogo-  Atunci  se  făcu  de  odată  un  freamăt
   1   2   3   4   5   6   7