Page 2 - Bunul_Econom_1903_14
P. 2
Pag. 2 _____________________ ______ _ BUNUL ECONOM Nr. 14
In chipul acesta se pornesc mer
gerile Românilor noştri spre America. DELA REDMllilLE HOASTRE DIN LUME
In chipul acesta ne face poporal,
ţâranul nostru să plângem şi să des- N ouă ^Societate econom icăi întărirea episcopului din Arad.
nâdâjduim de câte-ori veste ne vine, în Itacoviţa, com itatu l T im iş. Foaia oficială publică în numârul de
că din cutare sat sunt gata de plecare Mercuri decretul regal, prin care Maj.
Primim corespondenţa de mai jos, că Sa a binevoit preagraţios a întări ale
atâtea şi atâtea sute de oameni.
reia cu plăcere dăm loc în coloanele foii gerea P. C. Sale Archimandritului Ioan
Dragii noştri! Vorbelor de clacă
noastre:
nu porniţi. Vorbelor de clacă nu daţi I. Papp de episcop al diecesei gr. or.
Lipsa de a schimba viaţa economică- române a Aradului.
crezement. E adevărat că America are socială şi a introduce poporul român în eco
lipsă de braţe de muncă, e adevă nomia raţională, nu poate lăsa indiferent nici
Din dietă. Dieta a luat vacanţă.
rat că America doreşte să fie cât de pe un factor, care şi nun ai cu un pas ar Sâmbătă a ţinut ultima şedinţă înainte
mulţi lucrători, ca cu atât sâ-’i capete putea duce înainte chestia aceasta mare na
ţională. de sărbătorile Paştilor.
mai lesne. Dar* tot atât de adevărat
Pătruns în inima sa de binele comun Intre altele Szombathy interpelează
este, că omul de muncă, omul, căruia
şi starea materială a poporului român, nu a în privinţa miseriei, ce domneşte la po-
îi place lucrul şi aici la noi în ţară şi lăsat Jn odihnă nici pe dl I oa n Czâr<5, di poraţiunea din cercurile Hălmagiului-
ori şi unde are de lucru. rector la şcoala de stat în Racoviţa, până
mare şi Boroş-Sebeşului, din causa re
Numai leneşii, numai trândavii şi când a înfiinţat în comuna sa » S o ci e t a t e a coltei compromise din anul trecut. Da-
prăpădiţii nisuiesc să meargă în altă e c o n o m i c ă * . rânyi răspunde, că guvernul a votat
ţară, unde nu-’i cunosc, cred ei, unde Laudă merită acei 35 de economi, din
comuna r e s p e c t i v ă î n al cărei tt ritor să 10.000 cor. pentru lucrări publice în
pot trăi cu minciuna.
extinde activitatea reuniunei economice a ţinutul acela. Okolicsânyi interpelează
Să cetiţi, dragii mei, scrisorile ce vin
comitatului Timiş — cari înţelegând intenţia in privinţa politicei externe. Szell răs
dela cei duşi în America şi veţi vedea nobilă a d-lui director, în şedinţa lor din 8 punde, că politica monarchiei faţă de
soartea lor tristă, traiul lor nenorocit. Martie a. c. s’au împreunat ia olaltă şi cu ac Peninsula-Balcanică constă într’aceea, că
Aici acasă au fost gazde, au fost tivitate de sine stătătoare au format • S o c i e statele şi raporturile de-acolo să se con
moşieri, proprietari cu pâment, case şi t a t e a e c o n o m i c ă c o m u n a l ă * , alegând solideze pe basa convenţiilor internaţio
slugi. Şi când au ajuns în America de preşedinte pe dl Ioan Czâro, ear’ în cor
pul oficial, în comitet, şi comitetul de su- nale, statul quo teritorial, naţional şi
s’au făcut slugi, s’au făcut zileri răi,
praveghîere tot bărbaţi cu zel cătră societatea politic, prin urmare şi integritatea Tur
numai să nu moară de foame. noastiă, de care în5* comitatul Timiş prin sa ciei, să se menţină neştirbit, ca acele
Şi r apoi dacă au câştigat câte ceva,
tele româneşti î nVâ n u a fost; până-când ţeri să se poată desvolta de sine şi noi
ca servitori, să laudă şi fac poveşti Şvabii de mult s& laudă cu >Landwirtn
despre baqii ce-’i au. Verein«-urile lor! .. . să trăim în pace cu ele, îngrijind tot
odată, ea nici o putere să nu exercite
Nu credeţi, dragii mei vorbelor de Ne bucurăm văzând că nici Românii
şerte. Nu credeţi vagabunzilor. noştri nu mai rămân înapoi şi dee bunul o influenţă preponderantâ în defavorul
Rămâneţi la vatra voastră. Lucraţi Dumnezeu, ca societatea aceasta să îrnflorească alteia. — Proxima şedinţă va fi în 16
şi să se întărească spre binele comun al po Aprilie. La ordinea zilei: proiectul de
aici cu străduinţă şi Dumnezeu e în
porului român de acolo I lege pentru prelungirea indemnităţii.
ajutorul vostru.
Vasile C. Osvadâ.
~~ F O I Ţ A mugurii se întreceau unii cu alţii. Lui Ionel
se părea, că nici nu-i pasă. Ciripit de paseri Sfatul nevestei.
se răspândi din vale spre munte în sus şi
C a r m e n S y lv a vuetul păraelor după o ploaiă caldă. Ionel
nu auzia. Era ca şi cum s’ar aduna împre
VÎRFUL CU DOR jurul lui tot ce e viu pentru a-1 trezi: dar’ Ascultaţi-mă, surate,
în zadar. El se uita ţintă în vale, spre Du Ce-i pe voi ciudatul port?
(Urmare şi fine). năre, ca şi cum ar fi de peatră. De odată Au nu mai aveţi în sate
Cânepă şi in de tort?
se ivi însă viaţă în trăsurile feţei sale. Ochii
»Cine eşti tu?« strigă el. »Oare tot
începură a străluci, faţa i-se roşi puţin. Cu
»iadul este conjurat în contra mea? Cine
braţele şi cu capul întinse el căuta să audă Ce ? suveica nu mai ştie
• eşti, dacă nu eşti Vifora?*
lătratul apropiat al cânilor şi sunetul telin- Printre spete să-şi strecoare
Femeea devenise din nou •stîncă şi Povestita hărnicie
celor. Acum vedea el bine oile lui cum ve-
prin vijeliă răsunau aceste cuvinte ; niau. Atunci puse buciumul la buze pentru In nopţi lungi de şâzâtoare?
• Sunt dorul. Şi tu eşti al meu. Cele a le cânta de biină-venire: dar numai de
• din urmă buze, pe care le ai sărutat, sunt cât scăpă buciumul, şi apucă inima cu mâ- Ce? păianjenii acuma
• ale mele*. nile, şi strigând »Mor*, Ionel pică la pământ In resboaie pânză ţes?
Intr’o clipeală se tăcu linişte şi pace fără suflare. Grija, lor li-i dată numa
şi soarele reeşi. Razele lui picau pe un om Cânii lui ajunse. Ei îi lingeau mâ- De urzit şi de ales?
palid, care, răzimat de buciumul său, se uita nile şi faţa. Veni şi M oriţa lângă el şi strigă.
în vale şi până în Dunăre. El nu mai sus Veniră şi ciobanii şi îl chiemară pe nume.
pina. El nu se mai mişca. Inima nu-i mai Ionel însă zăcea jos întins cu un suris ceresc Ascultaţi-mâ, surate,
bătea. Braţele îi sta încrucişate pe pept. De pe faţa-i slabă şt nu da nici un singur Rea e calea apucată:
abia o mişcare greoaiă a genelor îl trăda, răspuns. Buciumul, care mai odinioară era Unde’s fotele bogate,
că mai trăeşte. Încă însufleţit de suflarea lui, sta rupt în două. Vîlnicele de-altă dată?
Atunci începură toate a se mişca jur Jur împrejur nimic nu purta semnele luptelor
împrejur. Omătul şi ghiaţa se topiau şi cur tinărului voinic. Ciobanii îl înmormântară, Alergară-ţi la oraşe
geau spre vale, şi sub omăt şi sub ghiaţă unde îl aflară. Ear' vîrful muntelui îl numiră — De un timp, după vestmânt
se ivia iarbă verde. Ionel nu se mişcă. Pă V î r f u l cu dor. Cu podoabele-i posnaşe
durea se desbracă de frunzele cele uscate şi Fără fir de legământ:
