Page 2 - Bunul_Econom_1903_15
P. 2
2 : B U N tJ L ECONOM _________ _ _____________________ Nr. 15
noi un semn de triumf. Mormântul, în D IN JLU M E '
ZIUA ÎNVIERII care a zăcut Domnul, şi care era soco
tit ca loc de întristare şi umilinţă, prin' Ministrul preşedinte Szâll la
Aceasta este ziua, pe
■n care a făcut-o Domnul, să înviere a devenit loc de odichnă şi de Viena. »Kel. f£rt«. confirmă ştirea,că
ne bucurăm şi să ne ve
selim într’însa. dulce speranţă pentru toţi creştinii. în Szâll va merge îndată după sărbători
ţ Nici-odată ţeranul nu e mai feri vierea Domnului varsă mângâiere ne la Viena. Szell va face raport M. Safe
cit, ca în sărbătorile Paştilor. Nici-odată spusă în inimile noastre, căci prin scu despre situaţiune, încă înainte de a se
nu gustă el mai bine repaosul ce-’l are larea sa din mormânt, El ne-a arătat, întruni dieta.
în timpul anului, ca în zilele acestea, că şi trupurile noastre vor învia, se vor
Serviciul militar de doi ani.
căci ele nu sunt numai renaşterea na scula din stricăciune, spre a lua parte
Mai multe ziare liberale susţin, că mi
turii, ci sunt şi renaşterea omului, bo la vieaţa vecînică, la fericirile cele fără
nistrul Fejârvâry a fost la Viena ca să
gat, sărac, fericit sau nenorocit. Câte de sfirşit din împărăţia cerească,
pregătească proiectele în causa servi
speranţe nu se nasc în aceste zile în Prin învierea Sa, Christos ne-a
ciului militar bienal. Cercurile compe
sufletul omului: tinerii fac planuri de adus pace, drept exemplu, ca şi noi să
tente afirmă, că ministrul Fejervăry
iubire, de căsătorie; bătrânii, visuri pen o îmbrâţoşem şi să delăturăm dela noi:
încă înainte de terminul statorit va. fi
tru viitorul copiilor sau nepoţilor lor. ura, invidia, răsbunarea şi ori-ce simţ
în posiţie să presente dietei proiectele
Şi cu toţii nădăjduesc sosirea unui an de duşmănie.
militare.
mai bun, mai mănos, de pe urma că Cu pace trebue deci să întimpi-
ruia să culeagă mai multe bucurii, să năm nu numai pe amicii noştri, ci şi Consulul ruseso din Mitro-
scape de mai multe griji şi nevoi. pe cei-ce ne urăsc, pe cei-ce sunt îm- viţa mort. In lupta înverşunată dela
E atâta isvor de fericire în aceste petriţi la inimă. Mitroviţa de acum două săptămâni, un
sărbători, încât numai atâta de ar avea Mulţi se bucură pe pământ de fe Albanez a puşcat asupra consulului rus
omul acela, care tot mai crede în feri ricirea lor trecătoare: unuia îi place Ştcerbina şi l’a rănit greu. Consulul a
cire, şi tot i-ar fi deajuns spre a putea onoarea, altuia mărirea, unul e cuprins murit mai târziu în urma rănilor pri
duce greutăţile unui an întreg de su de dorinţa de a se îmbogăţi şi simte mite. Moartea lui a produs mare con-
ferinţe, de miserii. o bucurie nespusă când ajunge acel sternaţiune în Rusia. Ucigaşul Ibrahim
Cele patruzeci de zile de post scop. Nici una însă din aceste bucurii
a fost osândit la 15 ani muncă silnică.
dinaintea Paştilor, sunt închinate po şi multe altele, nu poate fi aşa de înaltă, Ruşii află această pedeapsă de prea
căinţei, pentru-ca să moară în noi omul atât de măreaţă, ca-şi-care ni-o aduce
uşoară, impune să se condamne la
bătrân şi să se nască altul sănătos, voi ziua învierii. Toate sunt nestatornice şi moarte. Ziarele oficioase austriace a-
nic şi voios, ca într’un fel de înviere, trecătoare şi Jesne se schimbă în du proabâ cererea ambasadorului rusesc.
ear’ însăşi ziua înviierii este învingerea rere şi întristare. Singură bucuria dum-
morţii şi sfărîmarea iadului. De aceea cu nezeească este adevărată şi vecînică. Din Balcani.
drept cuvărit zice biserica, că: aceasta Să sărbăm deci cu toţii, cu cre Albanezii mohamedani, cari sunt
este ziua, pe care a făcut-o Domnul, dinţă şi cu dragoste ziua sfântă a în sprijinul cel mai puternic al Turciei, au
ca să ne bucurăm f i să ne veselim vierii, lăsând de-o parte toate nevoile trimis scrisori Sultanului, prin care îl
zntr’însa. şi grijile lumeşti, zicând: ameninţă, că dacă nu încetează cu tri
Prin înviere crucea, care altă-dată C h r is t o s a î i w i a t î miterea de trupe contra lor şi nu le
a fost lemn de ruşine, s’a făcut pentru admite cererile, trec la catolicism.
F O I Ţ A E linişte. Ş i din altar Lăsaţi pruncii se Yină la mine,
Cântarea ’n stihuri repetate
că nnora ca acestora este tmperăţia cerurilor.
S a oP a şti. Departe până în văi străbate —
(Vezi ilustraţi unea).
Ş i clopotele cântă ra r:
P rin pom i e cirip it şi cant A h ! Doamne ! Să le-auzi din vale Acestea sunt cuvintele cari le-a rostit
Văzduhu-i p lin de-un roşu soare, Cum rîd a drag şi plâng a ja le ! Dl Christos când s’a dus din Galileea în Iu-
Ş i sălciile 'n albă floare — deea, la a cărei hotară l’au întimpinat o
E pace 'n cer şi pe pământ. Biserica, pe deal m ai sus, mulţime de femei cu copilaşii lor, rugându-’l
Risuflul cald a l prim ăverii E plină astăzi de lum ină, sâ-’i binecuvinteze. Ucenicii Lui, cari îl în
soţeau, au înfruntat femeile pentru îndrăs-
Adus-a zilele ’nvierii. Că ’ntreaga lume este plină neala lor de a se apropia de Christos cu
De-acelaş gând, din cer adus: copii, El însă întorcându-se cătră ei, rosti
Ş i cat e d i frum os în sat!
In fa ţa noastră ne e soartea cuvintele de mai sus şi întinzând mânile că
Creştinii vin tăcuţi din vale
Ş i viaţa este tot, nu moartea. tră micii copilaşi, cari grăbeau spre El, i-a
Ş i doi de se ‘ntâlnesc în cale binecuvântat. Aceasta s’a întâmplat pe tim
Îş i z ic : Christos a înviat ! pul când făcea minuni prin învierea oameni
Pe deal se sue ’ncetişor
Ş i rîdea-atâta sărbătoare lor din morţi, cum a fost d. e. a unei fete
Neveste tinere şi fete,
D in chipul lor cel ars de soare, tinere şi a lui Lazar, fratele Martei şi al
Bătrâni cu iarna vieţii ’n plete;
Măriei.
Şi-un vent de-abia clătinător Ş i ’ncet, în urma tuturor
Şopteşte prin văzduh cuvinte: Vezi şovăind câte-o bătrână D I S T R A C Ţ I E
— E glasul celor din morminte, Cu m icul ei nepot de mână...
E sgomotul sburării lo r! G. Cofbuc. Un suplinitor dela judecătorie ţinea în-
Ş i pom ii fru n iile-şi scoboară ţr’o zi locul judecătorului de instrucţie. Aş
Că D uhul sfânt prin aer sboară. teptând să vie vionovaţii chemaţi pentru a
