Page 2 - Bunul_Econom_1903_39
P. 2

Pag.  2_________ ____________________              BUNUL  ECONOM                               ____________________ Nr.  39


        cătănia.  Ori  vă  primeşte  ori  nu,  toţi      Spunem  aceasta  aici,  ca  nu  cumva  din      DIN  LUME
        să  stea  gata,  căci  nu  ştie  nime  în  ce   parte  neinformată. ,să  se  lanseze  ştiri  false
                                                   despre  adevărata  stare  a  lucrurilor.  Dintre
        bună  dimineaţă  suflă  trimbiţa  —  după                                                      Căderea  lui  Khuen
                                                   parochiile  Lugojului  au  fost  representate  nu­
        cătane.
                                                   mai  biserica  romatto-catolicâ  din  Lugoj  prin   Dapă-ce  în şedinţa  de Marţi, Bara-
                                                   doi  preoţi  şi  comunitatea  izraelită  prin  rabin  bâs  a  rectificat  întreruperea  sa  de joi,
           Instalarea P. S. S. Dr. Y. Hossn.       şi  presidentul  comunităţii.  Mai  departe  am  spunând  că  a  voit  să  zică:  »Nu  cre­
                                                   văzut  în  biserică  pe  comitele-suprem  G  Po-  dem  că  acesta  e  cuvântul  regelui»,  şi
                                                   gâny,  vice-comitele  C.  Fialka  şi  inspectorul  a  cerut  ertare  pentru  întreg  incidentul.
             După-cum  am  anunţat  deja  în nrul  tre­
                                                   şcolar  Sândor.                             Kossuthiştii  Krasznay  şi  Eotvos,  apoi
        cut,  a  sosit  P.  S.  Sa  noul  episcop  de  Lugoj                                   fostul  apponyist  Hock,  au  adus  vorba
                                                         După  cetirea  decretului  regal  şi  a  bu­
        Dr.  Vasile  Hossu,  Vineri  seara  Ia Lugoj,  ca
                                                   lelor  papale  a  rostit  în  numele  capitolului   despre  ofensa  sâvîrşită  de  Korber  la
        sâ-şi  ocupe  scaunul  episcopesc.
                                                   Rev.  dn  preposit d   vicar  Petru  Pop  un  dis­  adresa  Ungariei:  prin  recenta  sa  vor­
             La  început  era  planul,  ca  întronisarea
                                                   curs  mai  lung,  în  care  a  bineventat  pe  noul   bire  din  Reichsrath,  primul  ministru
        să  se  facă  în  cel  mai  restrîns  cerc,  fără  nici                                austriac a insultat statul ungar, s’a ames­
                                                   episcop  şi  l’a  asigurat  de  conlucrarea  ca­
        o  solemnitate  deosebită.  Astfel  a  convocat                                        tecat  în  afacerile  lui  interne,  a luat po-
                                                   pitolului.
        P.  S.  Sa  pe  Sâmbătă  membrii  capitolului  şi                                      siţie  împotriva  sentimentului  maghiar,
        a dat cetire  decretului  regal  şi bulelor  papale.  P.  S.  Sa  Dr. Hossu  a rostit  apoi  o pre­  şi  aşa  mai  de  parte,— acestea au fost
             Contrar  planului  de  mai  înainte  s'a  de­  dică  despre  puterea crucii  (fiind ziua sf. cruci)   acusaţiunile  ce J-s’au  adus  lui  Korber.
        cis  însă  în  şedinţă,  ca decretul  regal  şi  bulele  şi  la  încheere  â  mulţumit  tuturor  factorilor,
        papale  să  se cetească Duminecă  şi în  biserica  cari  au  conlucrat  la  numirea  P.  S.  Sale  de   Şi  dacă  a  sâvîrşit  toate  acestea  —  s’a
                                                                                               zis  mai  departe  —  cu  învoirea  prea
        catedrală şi la  actul acesta să fie invitate şi au­  episcop  al  Lugojului.
                                                                                               înaltă,  după-cum a  avut aerul s’o spună,
        torităţile şi representanţii bisericilor din Lugoj.  După  terminarea  predicei  a  oficiat  P.
                                                                                               conflictul  între  regele  maghiar  şi  împă­
             Astfel  s'au  scris  în  mare  grabă  invită­  S.  Sa  sfta  liturgie,  asistat  de  toţi  canonicii,   ratul  austriac,  ori  mai  bine:  între  cele
        rile,  resp.  notificările  oficiale  şi  s’au  trimis  la   de  vicarul  Dr.  I.  Radu,  de  protopopul Lugo­  două  jumătăţi  ale  monarchiei,  ese  pe
        adresele  stabilite.  Fiind  chestiune  de  actuali­  jului  G.  Popovici  şi  de  protopopul  onorar   zi  ce  trece  mai  mult  în  relief.
        tate  ţinem  să  subliniăm,  că  şi  biserica gr.-or.   Dr.  Frenţiu.  Ca  diaconi  au  servit  dl  paroch   S’a sculat atunci să vorbească Khuen.
        română  a fost  invitată.                  I.  Ţucu  şi  secretarul  Dr.  Fireza.
                                                                                                    »Eu  aşa  înţeleg  vorbirea  lui  KOrber
             Cele  mai  multe  invitări  însă  de-abea   Cântările  bisericeşti  le-a  cântat  corul   —  zice  —  că  el  a  vrut să apere  numai acele
        Duminecă  dimineaţa  s’au  putut  inmanua  şi   bisericesc  »Lira«,  sub  conducerea  dlui  diri-   drepturi  cari  sunt  asigurate  în  art.  XII  dela
        astfel  s’a  ivit  incidentul  regretabil,  că  între   gent  I.  Miclău.              1867.  Numai  aşa  se  poate  şi  numai  aşa-i
        altele  oficiul  parochial  gr.-or.  român,  coman­  După  terminarea  serviciului  divin  nu  a   permis  să  se  explice  vorbirea  lui*.
        damentul  militar  din  loc şi  tribunalul  reg.  au   avut  loc  nici  banchet  şi  nici  recepţii.  Oposiţia  erumpe  aci  în  sgomot colosal.
        primit  prea  târziu  Invitarea,  aşa  încât nu  s’au   Presentarea  P.  S.  Sale  Dr.  V.  Hossu   —  Nu  ocoli  chestia!
        mai  putut  representa  la  actul  instalării  în  bi­  ca  episcop  a  făcut  o  impresiune  plăcută   —  I'auzi  cutezanţă!
        serica  catedrală.                                                                          —  Ne  mai  auzit!  Ce  explicare-i  asta,
                                                   asupra  tuturor,  cari  l’au  văzut.
             Atât  oficiul  parochial  gr.-or.  român,  cât                                   —  se  striga  din  şirurile  oposiţiei.
                                                        Dee  bunul  Dumnezeu,  ca  de  noul epis­
        şi  comandamentul  militar  şi  presidentul  tri­                                           —  Declaraţiunile  lui  KOrber  trebue
                                                   cop  al  Lugojului  sk  se  lege  o  eră  de  pace
       bunalului  reg.  din  Lugoj  au  răspuns  la  Invi­                                    respinse,  ear’  nu  explicate,  strigă  atunci  gu­
                                                   între bisericele  noastre şi  de lucrarea  serioasă
       tare,  scusând  neparticiparea  lor  la  actul  so­                                    vernamentalul  Ivânka  Oszkâr.
                                                   pentru  binele  şi  fericirea  poporului  român.
        lemn  în  biserică  prin  faptul,  că  au  primit                                          —  Nu  primesc  nici  un  fel  de  iniţiare
        prea  târziu,  după-ce  se  începuse  deja  servi­                       („Drapelul!‘)  ce  contrazice  spiritului  constituţiei  maghiare,
        ciul  divin,  invitarea.                                                              —  zice  Khuen.


                   F O I Ţ A                       la  oaste  şi  să  pogoare  la  Dunăre.  Păuna  îşi   braţe.  Ea  respinge  braţul  care  o  împresoară
                                                   înghiţi  lacrimile  înaintea  lumii;  ea  plânse  în   şi  zice:
                                                   ascuns,  nimeni  nu  cuteza  s’o  întrebe.      —  Cum  tu ?  Nu  doară  cine-va  voieşte
                   C armen  S ylva                      Cum  făcea  şi  cum  dregea,  în  sat  ea   să-şi  rîdă  de  mine?
                                                   avea  mai  întâiu  ştiri  dela  oaste,  şi  când  în-   —  Iată  inelul  tău,  Păuno,  şi  aici la gât,
           P E A T R A   A R S Ă                   cepu  să  se  povestească  de  primele  bătălii,   iconiţa  care  mi-ai dat;  n’am  mai putut  suferi,
                                                   astfel de  ameţeli  o  apucau  încât  de  multe-  am  vrut  să  văd  dacă  nu  m'ai  uitatl
                                                   ori  trebuia  să  se  sprigine  de  peatra  din  ca­  —  Dar’  cine ţi-a dat drumul dela oaste ?
             P^Zândră,  mult  era  mândră  frumoasa   pul  satului,  voinica  Păună.  Noaptea  nu  mai   —■ Mie?  Nimeni.
       Păună.  Nu  înzadar  avea  ochi  aşa  mari  şi   avea  somn,  şi  des  trebuia  să  lase  luminarea   —  Nimeni?  şi  eşti  aici?  Ce  fel,  nu mai
       negri,  sprîncenile  îmbinate şi  nasul de  vultur.   să ardă  spre a  împrăştia  îngrozitoarele vedenii   e  răsboiu?   ,
       Gura  nu-i  era  tocmai  mică,  dar’  bine  făcută,   care-i  arătau  pe  Tănase  al  ei  acoperit  de   —  O  da,  tot  e răsboiu,  dar’  eu am ple­
       şi  de  vorbia  ori  rîdea,  două  şiruri  de  dinţi   răni,  dându-şi  sufletul,  sau  mort.  Astfel,  pe   cat  în  ascuns,  de  focul  tău,  Păuno!
       zăreai  lucind.  Ca  o  coroană  îşi  aducea  pe   o neagră  noapte,  şedea ea  îmbrăcată  pe mar­  —  Da  focul  meu?  —  Păuna  avu  un
       frunte  coadele  ei  negre,  şi  văzând-o  trecând   ginea  patului,  fără  să  ştie  că  afară  se  pitula  hohot  scurt  şi  înăbuşit.  —  Crezi  tu  că  mi-e
       sprintenă,  voinică  şi  cu  capul  sus,  lumea-’i   cineva  pe  lângă  casă  şi  se  uita  pe  fereastră.   drag  să  am  de  logodnic  un  fugar  de  oaste?
       zicea  în  şagă:  pui  de  împărat.  Dar’  nu  era   Nici  nu  ştia  cât  era  de  frumoasă  cu  ochii   Pei  din  ochii  meii
       aşa  mândră,  Păunica,  să  întoarcă  capul  când   mari,  aţintiţi  înaintea ei,  cu mânile  încrucişate   —■  Păuno I Asta-i iubirea ta?  La moarte,
       trecea  T ăn ase,  şi  ea-’l  asculta  când  vorbia   pe  genunchi.  De-odată  aude  bătând  în  fe­  la  peire  mă  trimeţi?
       cu  dînsa  la  horă.  Când  însă  cine-va  cerca   reastră.  C’un  ţipăt  înăbuşit,  fata  tresare  şi   —  Pasă  unde-i  vrea,  dar’ atâta-’ţi  spun,
       s’o  supere  pomenind  de  dînsul,  obrajii  ei  se   întoarce  capul,  scrutând  din ochi  întunerecul.   nici-odată  nu  voiu  fi  nevasta  ta;  căci  a  fi
       făceau  roşii,  dar’  şi  răspunsul  avea  tăişi  şi   îi  pare  că  vede  pe  Tănase,  şi  apoi  aude   silită  a-’mi  despreţul  bărbatul,  asta  n’o  pot
       curma  pofta  de  glumă  a  îndrăsneţului.  Tare   chemând încet:  »Păună,  dragă Păună,  vino te   suferii
       pismuiau  flăcăii  pe  Tănase,  mai  ales  când  rog  până afară,  nu te  teme,  eu sunt Tănase 1«  —  Iubeşti  pe  altul I
       aflară  că  logodna  se  făcu.  Dar’  iată  că  veni   Mâna  Păunei  şi  apucase  ivorul  uşei;   —  Nu,  Tănase,  pe  tine,  numai  pe  tine
       răsboiu  peste  ţară,  Tănase  trebui  să  plece  acum  e  afară  şi  de-odată  se  simte  luată  în  te  iubesc;  am  petrecut  nopţi  cu  gândul  la
   1   2   3   4   5   6   7