Page 2 - Bunul_Econom_1903_45
P. 2
Pag. 2 B U N U L ECONOM Nr. 45
vin acum a vă atrage atenţiunea în special De exemplu Suceava, Vaslui şi Neathtu, cu
Hrana ţăranului. asupra hrănirei cu porumb. climă de munte, şi unde avem domenii, au
După-cum ştiţi mămăliga alcâtueşte la produs In 1902:
ţară mâncarea de căpetenie. Luând statistica
(Urmare). Vaslui 552.000 hectolitri porumb.
agricolă, vedem că întinderile consacrate grâu
Neamţu 301.000 * >
Această ordine de idei m’a îndemnat a lui şi porumbului sunt cele mai mari şi adecă: Suceava 150.000 » »
clădi mai târziu modale de locuinţe modeste, Grâu. ear’ grâu numai:
dar’ sănătoase; am dat celor cart şi-au ridi
cat case toate sfaturile, inlesnindu-le şi aju Mijlocia întinderilor In anii 1893— 1897, Vaslui 348.000 hectolitri
1,446.910 hect.
toarele trebuincioase, numai să le facă higie- Neamţu 141.000 >
• Mijlocia întinderilor în anii 1895— 1899,
nice, atât spre binele lor, cât şi pentru a lua 1,530.650 hect. Suceava 108.000 »
alţii pildă. Nu mai puţin am Îngrijit de salu pe când raţiunea arată că ar trebui să se
Mijlocia întinderilor în anii 1897—-1901,
britatea cuprinsurilor gospodăreşti şi a sate dea preferinţă acolo Ia plante cari cer mai
1,587.220 hect.
lor, şăcând bălţile dimprejurul lor, ca la Co puţină căldură decât porumbul.
Porumb.
cioc şi Lişteava şi făcând să se sădească ar Făcută din porumb bun, mămăliga e
bori şi pomi roditori, să se ţină uliţele curate, Mijlocia întinderilor in anii 1893— 1897, sănătoasă ; p e dată însă ce acesta a fost
ear’ locuitorii să îndepărteze de prin curţi, 1,849.240 hect. crud, încins, stricat şi nu se schimbă mămă
gunoaiele şi bălţile cari pricinuesc tot felul Mijlocia întinderilor în anii 1895‘— 1899, liga din când în când cu pâne, sau nu se
de boale vătămătoare. M’am interesat de ase 1,955.260 hect. mănâncă decât cu legume sărace, dă naştere
menea de toate îndeletnicirile folositoare, la Mijlocia întinderilor în anii 1897— 1901, Ia diferite boale şi mai cu samă la pelagră,
cari se dedau ţăranii şi ţărancele din alte 2,031.000 hect.
care e cea mai periculoasă şi mai distrugătoare.
părţi, precum creşterea vermilor de mătasă, Cultura acestor două plante progresează,
Cunoaşteţi cu toţii această boală numită
grădinile de legume, etc., şi le-am Introdus aşadar’ continuu, ca întindere, fără ca pre-
pe cât am putut şi la noi. cumpenirea porumbului să se atenueze; po şi jupuială sau pârleală, astfel încât cred că
nu e rău să vă amintesc, că ea a fost con
Starea în care se găsesc azi locuitorii rumbul ocupă regulat câte 4-p500.000 hec statată mai întâiu in Spania, după un timp
de pe Domeniile Coroanei, în urma Îmbună tare mai mult decât grâul.
Îndelungat dela introducerea culturii porum
tăţirilor noastre de tot felul, m’a răsplătit pe Dacă căutăm acum consumaţiunea in bului. Despte existenţa ei la noi ne vorbeşte
deplin pentru munca ce am pus, deşi am vă terioară a ţerii, vedem că balanţa atârnă, încă medicul*) român, Constantin Vîrnav din Mol
zut în timpul din urmă cu adâncă mâhnire, mult mai tare în favoarea porumbului; în ade
dova, în teza sa inaugurală susţinută la uni
că pe unul din domenii mai e încă o parte văr, iată care a fost dela 1887 inclusiv, pro-
versitatea din Budapesta, în Iunie 1836, nu-
din locuitori, cari sunt refractari stăruinţelor ducţiunea si consumaţiunea porumbului in
mind’o buba şi rana trîn jilor, de care sufe
noastre, lăsândU-se conduşi de persoane străine chintale: reau unii ţărani din Moldova. In Muntenia
Cosum în
Nu mai puţin îmbucurătoare e şi mişca avem un cas citat de dl Dr. I. Felix, în
ţară şi
rea ce a luat naştere în toată ţara pentru Anii Producţiunea Exportul în sămânţă publicâţiunile sale, că în Iulie 1859 rotarul
Îndreptarea situaţiunii ţăranilor, astfel că văd 1887— 1889 16150304 5460279 10690025 Achim Radu din comuna Româneşti a fost
acum putinţa de a trece la alte măsuri de 1890— 1892 19015428 7016371 11999057 trimis în spitalul judeţean din Câmpulung
folos obştesc. Printrte cele cari îmi par mai 1893— 1895 15202469 7457920 ’ 7744539 spre a fi căutat de sfrenţie învechită.
grabnice şi pentru cari am calea mai bine 1896— 1898 22293820 7816410 14477410 Atât buba şi rana trînjilor cât şi sfren-
pregătită e îmbunătăţirea hranei, cestiune pe 1899— 1901 20582756 6970040 13612716 ţia învechită s’a văzut mai târziu, că nu e
care am mai atis’o de altcum şi în alte oca- * decât pelagră, care a format obiectul multor
pe când consumaţia interioară a grâului e
siuni. Ba chiar am tipărit, cUm ştiţi, în Bi cercetări şi discuţiuni, până-ce s’a dovedit,
mult mai mică, precum ne arată cifrele ur
blioteca noastră populară, două lucrări înti mătoare în chintale: că să datoreşte nutrirei exclusiv cu porumb
tulate: „Poveţe pentru hrana tira n ilor" şi „P o
Consum în şi mai cu seamă cu porumb stricat
veţe pentru păstrarea sănltăţii", scrise amân 1 f inter, şi Pentru vindecarea ei, s’au încercat foarte
două de mult stimatul meu amic şi coleg, Anii Producţia Exportul sămânţa multe mijloace. Dintre toate însă cel care a
dl Dr. I. Felix, fost director general al Ser 1887— 1889 13683050 7773365 5914685
dat mai bune resultate, e hrana bună, în-
viciului sanitar, membru al Academiei R o 1890— 1892 14482191 8012549 6469642
locuindu-se mămăliga cu pâne de grâu ori
mâne şi bun cunoscător a tot ce interesează 1893— 1895 15230766 8179047 7060319
de săcară, cu legume bune, carne, mult lapte,
sănătatea, apreciat departe peste graniţă. 1896— 1898 14633275 7692808 6940467
In aceste cărticele se află o mulţime 1899— 1901 13665400 5270456 8394944
*) Doctor Constantinus Nobilis a Varnav Mol-
de sfaturi bune; şi cum scrierile au fost răs Chiar judeţele puţin priincioase pentru davus, cum se numeşte însuşi în teza sa scrisă în
pândite din belşug printre locuitorii noştri, porumb produc mai mult porumb decât grâu. limba latină.
tate frumoasă, care de albă ce era, părea Dar’ Genarul om nalt şi puternic, avea
F O I T A
* .
poleită cu argint. Din zidurile arcate răsăreau un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul
ferestre strălucite, ear’ dintr’o fereastră des din castel mieună dintr’un cap, ear’ calul Ge
M i c h a i l E m im e s c u
chisă se zărea printre oale de flori uh cap narului necheză cu vocea lui de bronz.
, FET-FRUMOS DIN LACRIMA de fată oacheş şi visători, ca o noapte de — Ce e? — îl Întrebă Genarul pe ca
vară. Era fata Genarului. lul năzdrăvan ■— ţi-s’a urît cu binele?
— POVESTE -
(5) — •— (Urmare). — Bine-ai venit Făt-Frumos — zise -— Nu mi-s’a urît mie cu binele, ci de
Trecea prin codri pustii, prin munţi cu ia, sărind dela fereastră şi deschizând porţile tine-i rău. Făt-Frumos ţi-a furat fata.
fruntea ninsă, şi când resărea di’ntre stânci măreţujui castel, unde ia locuia singură ca — Trebue să ne grăbim mult, ca să-i
bătrâne luna cea palidă ca faţa unei fete un geniu într’un pustiu — astă noapte mi-se ajungem ?
moarte, atunci vedea din când în când câte-o părea că vorbesc c’o stea, şi steaua mi-a — Să ne grăbim şi nu prea, pentru
streanţă uriaşă atîrnală de ceriu, ce încunjură spus, că vii din partea împăratului ce mă că-i putem ajunge. — Genarul încălecă şi
cu poalele ei vîrful vre-unui munte — o iubeşte. zbură ca spaima cea bătrână în urma fugiţi
noapte sfirticată, un trecut în ruină, un castel In sala cea mare a castelului, în ce lor. In curând îi şi ajunse. — Să se bată cu
numai petrii şi ziduri sparte. nuşa vetrei veghea un motan cu şepte ca el Făt-Frumos nu putea, pentru-că Genarul
Când se lumină de ziuă, Făt-Frumos pete, care când urla dintr’un cap s'auzea cale era creştin şi puterea lui nu era în duhurile
vede, că şirul munţilor dă într’o mare verde de-o zi, ear’ când urla din câte şepte, s’auzea întunerecului, ci în Dumnezeu.
şi întinsă, ce trăeşte în mii de valuri senine, cale de şepte zile. -— Făt-Frumos, — zise Genarul —
strălucite, cari treeră ariea măr ei încet şi Genarul perdut în selbatecele sale vână mult eşti frumos şi mi-e milă de tine. De
melodios, până unde ochiul se perde în al tori se depărtase cale de-o zi. astădată nu-ţi fac nimica, dar’ de altă-dată...
bastrul ceriului şi în verdele mărei. In capă Făt-Frumos luă fata în braţe şi pu- ţine minte! — Şi luându-şi fata alături cu
tul şirului de munţi, drept asupra mărei se nându-o pe cal zburau amândoi prin pustiul el, peri în vânt, ca şi când nu mai fusese.
oglindea în fundul ei o măreaţă stâncă de lungului mărei, ca două abia văzute închie- Dar’ Făt-Erumos era voinic şi ştia dru
granit, din care răsărea ca un cuib alb oce- gâri ale văzduhului. mul înapoi. El se reîntoafse şi găsi pe fată