Page 3 - Bunul_Econom_1903_47
P. 3
Nr. 47 BUNUL ECONOM Pag. 3
Medicul casei. surit cu păreţii umezi. Proprietarii, cari voesc
P e n t r u E c o n o m i a scăpa de această suferinţă, vor terbe un
Pentru umflarea păntecelui. font untură de porc cu un litru eătran în
tr’un ceaon de tuciu ca o jumătate de oră;
Mijloc de a cunoaşte vechimea oului. Făină de săcară, să se facă turtă fră se va amesteca apoi o jumătate litru sticlă
Intr’un litru de apă curată disolvă 120 mântată numai în două şi lăţită cu sucitorul pisată bine şi un litru var stîns strecurat
grame sare ordinară şi pune în acel vas oul cât va cuprinde pântecele. Asemenea turtă prin sită, pâDă-ce devine ca un aluat subţire ;
pusă într’un vas deschis, lat, şi într’o oală în- se va tenciui pe păreţii umezi ca de 2 mi
ce vrei a cerca.
ferbântându-se boz, se opăreşte turta şi se limetri grosime. Aceasta se întăreşte imediat
Dacă oul este ouat în aceeaşi zi, se
pune caldă pe pântece, însă mai întâiu să se şi umezala nu se mai zăreşte de loc.
cufundă îndată până la fundul vasului; este
aburească pântecele cu aburi de boz. Legă
el ouat cu o zi jnai nainte, nu se va atinge
tura dintâiu să se ţie 24 ore, cea a doua 12,
de fundul vasului; dacă a ajuns vechimea de Advocatul poporului.
şi cea a treia 6 ore.
trei-patru zile, se susţine în apă fără a apare
încă la supfraţă, ear’ dacă e de mai multe
Pentru creparea buzelor. Cine strică fântânile făcute pentru
zile, îl vezi plutind pe deasupra şi cu cât ma> folosire comună, sau apaductele, ori isvoarele,
vechiu, cu atât e mai mult afară din apă. Ceară albă, stafide proaspete, scoţând ca să nu mai poată fi de folos, se pedepseşte
din ele simburii, şi migdale dulci, pisate bine cu 15 zile închisoare şi» pedeapsă în bani
în piuliţi, şi puse în untdelemn mai mult, să până la 100 fl. (Art. de lege XL. §. 105
Eşirea udului cu sânge la boi sau vaci. se topească la foc domol, şi apOi stâmpă- din 1879). —
Cel care dă arma (puşca sau re
Dna din boalele, cari aduce multă groază rându-se, să se ungă buzele cu asemenea volverul) în mâna copiilor, sau chiar a oame
în cultivatorii şi proprietarii de vite, este eşi alifie şi se va vedea marele folos fără durere. nilor mari cari nu ştiu umbla cu ea) încât
rea udului cu sânge. Această boală apare s’ar întâmpla vrc-o nenorocire, se «pedepseşte
mai adesea la animalele care pasc în pădure, Pentru negei. cu 50 fl. (Art. de lege XL. §. 115 punct 2
când ese mugurul stejarului, ulmului şi a al Tăind coadă de şopârlă, cu sângele din 1879). _ _ _ _ _
tor plante ce conţin în mugurii lor o materie aceleia să se ungă negeii, sau să se frece ne
reşinoasă. Se iveşte mai ales când vitele pasc geii cu zamă de ceapă pisată cu sare multă. ; Pentru femei.
pe un pământ prin care nu se poate stre
cura apa. Epure cu zamă lungă.
PENTRU MESERIAŞI
Semnele, după cari se cunoaşte această Se curăţă epurele, apoi se sară şi se
boală, sunt: friguri, încueturi, animalul dă u- lasă câteva ore să stea în oţet cu piper,
Cea mai eftină şi bună văpsea pentru
dul afară cu ane voinţă, coloarea lui e gal frunză de dafin, frunză de brad şi ori-ee alte
laţuri. Se va lua ciment bun şi proaspet şi
benă roşietică. Mai târziu udul devine roşu. arome va voî cineva.
se va freca pe o peatră ca şi văpseaua, cu
Animalele pot şi muiî de această boală. După aceasta se spală puţin, se unge
lapte, până ce va deveni o masă groasă,
La început e necesar a se lăsa anima bine cu unt netopit şi se pune în cuptor ca
tocmai ca văpseaua de ulei; lemnul sau scân
lului puţin sânge şi a i-se de beuturi răcori să se frigă la un loc nu prea iute, atunci se
durile cari trebuesc unse, să nu fie date la
toare, acre, d. e. se ia apă, oţet bun şi miere taie bucăţi nu prea mici. După aceea se ru
rindea, ci lăsate ne-netezite, cum sunt eşite
şi se amestecă, dându-se animalului. Sau 2*/s meneşte două linguri de făină în unt, se
din ferestreu; astiel se vor văpsi de tret-ori.
litri orz fert într'nn vas care să conţină 5 toarnă pe rumenealâ puţină zamă de carne
Această văpsea nu numai că este frumoasă,
litri apă. sau zamă de pătlăgele, un pâhar de vin
ieftină şi lesne de făcut, dar’ face lemnul şi
De două-ori pe zi să se frece partea scândurile de necrezut de durabile contra vechiu, un sfârtar de smântână, puţin piper,
rinichilor, cu spirt de amoniac 30 grame, timpului şi sunt apărate contra focului. puţină sare şi scorţişoară, şi se Iasă se fearbă
camfor şi ulei de terebentină 60 gr. * până va da în clocot. Pe urmă se toarnă
acea zamă peste epure şi se pune ear’ pe
Contra păreţilor umezi. Nu numai
foc să mai dea în clocot.
case nelocuite, dar’ si multe din cele locuite
El se urcă pe cal cu buzduganul de-a Făt-Frumos sbura... sbura... necontenit. lae se scălda în fund luna de argint şi ste
umere. Părea că faţa pustiului se ia după — Mă arde în spatel — zise fata c’un lele de foc.
urmele lui şi sbura ca un gând, ca o vijelie gemăt apăsat, ca şi când s’ar fi silit mult, ca Făt-Frumos auzi o vrajă lungă prin aer
printre volburele de năsip ce se ridicau în să nu spună încă. şi se u'tă prin nori. Gale de două ceasuri —
urmă-i. Făt-Frumos se uită, şi văzu o bufniţă perdută in naltul ceriului — plutea încet,
Intr’o pădure îl aştepta fata fugită. El mare si sură, din care nu străluceau decât încet prin albastrul tăriei miază-noaptea bătrână
o urcă pe cal după dînsul şi fugea mereu. ochii roşii, ca două fulgere lănţuite de un nor. cu aripele de aramă.
Noaptea inundase pământul cu aerul ei
-— Aruncă cutea — zise fata. Făt-Fru Când baba înota smintită pe la jumă
cel negru şi răcoros. mos o aruncă. tatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzdu-
— Mă arde în spate — zise fata. Fet-
Şi de-odată se ridică din pământ un ganu în nori şi lovi miază-noaptea în aripi.
Frumos se uită înapoi. Dintr’o volbură naltă,
colţ sur, drept, neclintit, un uriaş împetrit ca Ea căzu ca plumbul la pământ şi croncănii
verde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de je-
spaima, cu capul atingând de nori. jalnic de douăsprezece ori.
ratec, ale căror raze roşii ca focul ars pătrun
deau în rerunchii fetei, Făt-Frumos vîjăia prin aer aşa de iute, Luna s’ascunse într’un nor şi baba
— Aruncă peria — zse fata. încât i-se părea că nu fuge, ci cade din înal cuprinsă de somnul ei de fer se afundă în
Făt-Frumos o ascultă. Şi de-odată în tul ceriului într’un adânc nevăzut. adâncul cel vrăjit şi necunoscut al lacului.
Ear’ în mijlocul lui se ridică o iarbă lungă
urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, — Mă arde — zise fata.
şi neagră. Era sufletul cel osîndit al babei.
deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de Baba găurise stânca într’un loc şi tre
frunze şi de un urlet flămând de lupi. cea prin ea prefăcută înir'o funie de turn, al — Am scăpat —- zise fata,
— înainte — strigă Făt-Frumos calului, cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. -— Am scăpat — zise calul cel cu
care sbura asemenea unui demon urmărit — Aruncă năframa — zise fata. Făt- şepte inimi.
de un blâstăm prin negura nopţei. Luna pa Frumos o ascultă. ■ (Va urma).
lidă trecea prin nori suri ca o faţă limpede Şi de-odată văzură în ^urmă-le un luciu
prin mijlocul unor vise turburi şi seci. întins, limpede, adânc, în a cărui oglindă bă-
