Page 3 - Bunul_Econom_1903_48
P. 3

Nr.  48                                             BUNUL    ECONOM                                                   Pag.  3


                                                            D u rere  de  picioare.           drojdii  de  casă  şi  o  oca  de  făină,  şi  se  lasă
           P  e n t r u     E  c o n o m i
                                                        Nalbă  de  ceaiu  de  pe  câmp,  cu floarea   să  se dospească.  După-ce  se va  dospi,  se fră­
                                                  albă^  să  şe fearbă  bine  şi  ferbinte  să  te oblo­  mântă  cu  ea  aluatul  făcut de  două oca  faină,
       Influenţa  diferitelor  îngrăşăminte  de  pământ.  jeşti,  când  te  culci.  —  Frunză  de  tutun,  s’o   adăugându-se  o  oca  de  apă  caldă,  un  pahar
            Cele  mai  obicinuite  îngrăşăminte  sunt:   ungi  cu  miere  şi  să  o  presari  cil piper  mult,   de  vin,  2—3  linguri  apă  de  flori,  jumătate
       băligarul  de  cai,  care  se  întrebuinţează  pen­  punându-o  la  locul  ce  doare.  oca  de  zăhar  şi  sarea  necesară.  Se  frământă
                                                                                              aluatul  două  ore,  puind  în  el  o  jumătate  oca
       tru  facerea  straturilor,  el  putrezeşte  repede
                                                            P en tru   degerătură.            unt  câte  puţin  şi  în  cele  din  urmă  o  mână
       şi  dă  mare  căldură.  Băligarul  de  oae  e  mai                                     de  anason,  două  mâni  de  stafide.  Se presară
       cald,  dar’  din  nenorocire  se  desface  repede,   Şă  se  pue  o  parte  moare  de  curechiu   apoi  alpatu!  cu  răzături  de  coaje de  lămâe  şi
       pe  când  cel  de  vacă  se  încălzeşte  anevoe,   în  două  părţi  oloiu  de  in,  sau  în  lipsă  unt­  se lasă să  se dospească  vre-o opt ore.  Această
       dar’  acţiunea lui  ţine  mai mult.  Putrezite,  ba­  delemn,  să  se  bată  bine,  până  se  vor  face
       legile  contribue  la  îmbogăţirea  pământului.   ca  o  alifie,  apoi puind  partea vătămată  în  apă   pâne  se  coace  într’o  formă  unsă  cu  unt.
                                                                                                                  *  ■   ,  -    -
       Baliga  de  porc  nu  se  întrebuinţează  decât   călduţă,  să  se  ungă  petece  de  in  cu  alifia
                                                                                                           Supă  de  bere.
       pentru  grădini.                           zisă,  să  se  învălească  partea  degerată  şi  să
            Iată  unele  resultate  ajunse  după  îngră-   se  urmeze  aşa,  până  va  cădea  toată  carnea   Se  ia  o  cupă  de  bere  şi  o  litră  de
                                                                                              smântână,  se  bat  trei  gălbenuşuri  în  smân­
       şarea  pământului  cu  diferite  îngrăşăminte:  rea  şi  până  se  va  tămădui.        tână  şi  pe  când  ferbe  berea  se  toarnă  în-
            Sparanghelul se face mat bine într’un  pă­  Pe  lângă  acestea  bolnavul  poate  bea   trînsa  şi  se  lasă  să  mai  fearbă,  bătând  me­
       mânt  îngrăşat  cu  bălegar  de  oi.       câte  puţin  vin  fert  cu  miere.          reu  până  se  îngroaşe.  Se  poate  adăuga  ză­
            Prazul  se face bine într’un pământ îngră­                                        har,  scorţişoară,  cuişoare  şi  coaje  de  lămâie.
                                                              C ontra  cârceilor.
       şat  cu excremente  omeneşti şi  băligar  de  cai.
            Hreanului  îi  trebue  băligar  de  vacă  şi   Să  se  roadă  în  câteva  dimineţi,  muştar  alb.  A dvocatul  poporului.
       excremente  omeneşti.
            Cepei  îi merge  bine  cu băligar  de  porc.
            Pătrângelul  se  face  bun  şi  cu  gust  în­  Pentru  femei.                          Cine  vin d e   pâne  mai  scumpă  sau
       tr’un  pământ  îngrăşat  cu  băligar  de  cal;  nu                                     care  nu  e de  greutatea  statorită,  asemenea  şi
                                                                                              carne,  se  pedepseşte  cu  100  fl.  (Art.  de  lege
       e  de  loc  bun,  dacă  punem  baligă  de  porc.
                                                                 Praz  umplut.                XL.  §  138  din  1879)
            La  gulii  le  prieşte  băligarul  de  porc.
                                                       Se  taie  partea  cea  albă  a  prazului  bu­
            Varza se  face bine într’un pământ îngră­
                                                  căţi  lungi  de  un  deget.  Se  pun  în  apă  clo­  L ă că ta rii  sau  a lţi  in d u stria şi,
       şat  cu  băligar  sau  şi  mai  bine  cu  sdrenţe   cotită  pentru a  se putea  desface  foile  întregi.   cari  pregătesc  zaruri  şi  cheile  necesare,  dacă
       de  lână.                                                                              la  porunca  altora  fac  chei la  astfel de  zaruri,
                                                  Dupâ-ce  s’au  scOs  astfel  foi  de-ajuns  pentru
                                                                                              de  cari  ei  nu  au,  ci  pentru  deschiderea  al­
                                                  mâncarea  ce voeşte  cineva  s’o facă,  se umple  tora,  se  pedepsesc  cu  200  floreni.  (Art.  de
                                                  cu  carne  tocată  bine şi  aleasă  de vine,  ames­  lege  XL.  §.  138  din  1879).
              Medicul  casei.                     tecată  cu  unul  sau  două  ouă,  sare,  piper,
                                                                                                   Cel  care  primeşte  ori-ce  obiect de fu­
                                                  ceapă  tocată  cu  pătrânjel.  Se  pun  într’o  ti-
                                                                                              rat,  cu  ştire,  şi  nu  înştiinţează  caşul  în  timp
             C ontra  stom aculu i  stricaţi      gae  cu  unt  şă  se  rumenească  şi  apoi  se pun   de  48  ore,  se  pedepseşte  cu  200  fl.  (Art.  de
                                                  în  cratiţă  cu  zamă  de  carne  şi  sos  de  pătlă­
            Stomacul  stricat  se  tamădueşte  cu  apă                                        lege  XL.  §.  132  din  1879).
                                                  gele  roşii  precum  şi  puţin  zăhar  rumenit  să
      de  iarbă  creaţă  în  pripă,  ceaiu  de  iarbă
                                                  fearbă  până  va  scădea  şi  va  rămânea  sosul
      creaţă  sau  picături  de  unt  de  iarbă  creaţă,                                           Cine  atacă   hotărîrea  adusă  pentru ţi­
                                                  curat.
      de  care  să  pici  numai  două  mult  trei  pică­              *                       nerea în ordine a  străzilor,  sau ţine  pe ascuns
                                                                                              în  curtea  sa  gunoiu  sau  altele  până-ce  pu­
      tura  pe  zăhar.  —  Cafeaua  cu  rum  dimineaţa        Pâne  de  Crăciun.
      şi  la  amiazi  încă  e  de  folos.              Se  face  plămădeală  cu  apă  caldă  din   trezesc,  se  pedepseşte  cu  20  coroane.  (Art.,
                                                                                              de  lege  XL.  §.  125  din  18,79).
                                                  250  dramuri  de  drojdii  sau  cu  jumătate  oca
      sese  capul  în  sinul  lui,  pe  când poalele lungi   Calul  Genarului  îi  necheză  frăţine-seu,  într’o  grădină  cu  nalte ziduri  de  fer şi  acolea
      ale  hainei  ei  albe  atingeau  din  sbor  năsipul   ceea-ce-’i  spusese,  dar'  frate-seu i-o  spune lui   culcându-se  pe  pietri  reci,  cu  capul  pe  un
      pustiei.  Mergeau  aşa de iute,  încât i-se  părea,   Făt-Frumos:                       bolovan  de  cremene,  plânse  într’o  scaldă  de
      că  pustiiul  şi  valurile  mării  fug,  ear’  ei  stau   —  Zi  frăţine-tău,  zise Fet-Frumos  Calu­  aur,  aşezată  lângă  ea,  lacrămi  curate  ca  dia­
      pe  loc.  Şi  numai  încet se auzea  motanul mie-   lui  seu,  să-’şi  arunce  stăpânu  ’n  nori,  şi  l’oiu'.  mantul.
      unând  din  câte  şepte  capetele.          hrăni cu  jăratec  şi l’oiu  adăpa cu  pară  de foc.  In  grădina  cu multe  straturi,  neudatâ  ş,
            Perdut  în  păduri  Genarnl  îşi  aude  ca­  Calul  lui Fet-Frumos o  necheză asta frâ-   nerăutală  de nimeni,  născură din  petriş  sterp,
      lul  nechezând.                             ţine-seu,  şi  acesta  asvîrli  pe  Genarul  până  în   din  arşiţa  zilei  şi  din  secăciunea  nopţii  flori
           —  Ce  e ?  —  îl  întrebă.            nori.  Norii  cerului  înmărmuriră  şi  se  făcură   cu  frunze  galbene  şi c’o  coloare  stinsă şi  tur­
                                                  palat  sur  şi.  frumos,  ear’  din  două  gene  de  bure ca turburii  ochi  ai morţilor,  florile  durerii.
           —  Făt-Frumos  îţi  fură  fa|a,  răspunse
                                                  nouri  se  vedeau  doi  ochi  albaştri  ca  ceriul,
      calul  nâsdrăvan.                                                                            Ochii  împărătesei  Ilenei,  orbiţi de  plâns,
                                                  ce  repezeau  fulgere  lungi.  Erau  ochii  Gena­  nu  mai  vedeau  nimica;  decât  i-se  părea  nu­
           —  Putea’l-vom  ajunge?  întrebă Genarul
                                                  rului  exilat  în  împărăţia aerului.       mai  că-’n  luciul  băii,  plină  de  lacrimile  ei,
      mirat,  pentru  că  ştia,  că-1  omorîse  pe  Făt-   Făt-Frumos domoli pasul calului,  şi aşeză
      Frumos.                                                                                 vedea  oa’n  vis chipul  mirelui ei  iubit.  Ci ochii
                                                  pe  fată  pe  acela  al  tătâne-seu.. O  zi  încă,  şi   ei,  două  işvoare  secate,1  încetase  de-a  mai
           —  Nu  zeu,  răspunse  calul,  pentru  e’a   ajunseră  în  mândra  cetate  a  împăratului.
      încălecat  pe  un  frate  al  meu,  care  are  şepte   Lumea-1  crezuse  mort  pe  Făt-Frumos,   vărsa  lacrimi.  Cipe^tx vedea  cu  perul  ei  gal­
      inimi,  pe  când  eu  n’am  decât  două.    şi  de  aceea,  când  se  împrăştie  faima  venirii   ben  şi  lung,  despletit  şi  împrăştiat  ca  creţii
                                                                                              unei  mantii  de  aur  pe  sinul  ei  rece,  cine-ar
           Genarul  îşi  înfipse  pintenii  adânc  în   lui,  ziua-şi  muie aerul  în lumină de sărbătoare   fi  văzut  faţa  ei  de-o  durere  mută,  săpată
      coastele  calului,  care fugea  scuturându-se... ca   şi  oamenii  aşteptau  murmurând  la  faima  ve­  par’că  cu  dalta  în  trăsăturile  ei,  ar  fi  gâncUt
      o  vijelie.  Când  îl  văzu  pe Făt-Frumos în  pus­  nirii  lui,  cum  vueşte  un  lan  de grâu  la  sufla­  câ-’i  o  înmărmurită  zină  a  undelor,  culcată
      tiu,  zise  calului  seu:  «Spune  frâţine-tău  să-şi  rea  unui  vânt.
                                                                                              pe  un  mormânt  de  prund.   (Va  urma).
      arunce  stăpânul  în  nori  şi  să  vină  la  mine,   Dar’  ce  făcuse  oare  în  vremea  aceea
      că  l’oiu  hrăni cu  miez  de  nucă şi  l’oiu  adăpa   Ileana  împărăteasa ?
      cu  lapte  dulce*.                               Fa,  cum  plecase  Făt-Frumos,  s’a  închis
   1   2   3   4   5   6   7   8