Page 1 - Bunul_Econom_1903_51
P. 1
A n u l IV. Orăştie, 27 Deoemvrie n. 1903. Nr. 51
REVISTA PEHŢRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN AL: „Renamoii Economice din şi „Reuniunii române de agricultură din comitatul Si b ii ului11.
A B O N A M E N T E : ‘ A P A R E : I N S E R T I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ ur i mo d e r a t e .
Pentru R om â n ia 15 lei pe an. în flecare Duminecă Abonamentele şi inserţiunile se plătesc înainte.
C-TUL CA SEI DE PA S'. R A R E PO ŞTA LE Nr. 10035. C-TUL CASEI DE PĂ STR A R E PO ŞTA LE Nr. 10025.
ţător şi în foarte multe locuri sunt întunerecul nesti nţei, este cea mai grea pe
A sigu r aţi-Ve. agenţi români, cinstiţi — care Vă slu deapsă pentru fiinţa omenească*.
jesc cu învăţături privitoare la asigurări. Mi-se va obiecta, că de 30—40 de ani
Ni-s’a umplut inima de jale, când încoace şi noi Românii avem şcoli mai în
In urma urmelor doar’ întreagă
In zilele trecute am primit ştirea, că un toate satele şi totuşi încă şi azi după 30— 40
asigurarea e un lucru foarte uşor şi
foc mare a pustiit întreagă comuna de ani massa poporului nostru nu se află
foarte eftin. Căci în vremea din urmă încă ridicată pe nici o treaptă de cultură
Balomir de lângă Haţeg Focul a fost
societăţile de asigurare s’au înmulţit mai sus, ba chiar o mare parte nu ştie nici
atât de năprasnic, încât din întreg sa
foarte şi astfel siliţi de concurenţă îm- măcar ceti sau scrie, încât şi azi cei mai
tul numai biserica singură a rămas. Şi mu ţi îşi incovoaie dcg-tul pe c uce.
biie — aşa zicănd în fiecare colţ de
acum printre grămezile de tăciuni şi Aceasta nu poate fi de mirare, dacă
stradă — cu prospecte, cu sfaturi, eu
cenuşă omul vede numai oameni des ne vom gândi la aceea, că până acum se
desluşiri. Şi preţurile (premiile) de asi
peraţi, cu ochii plânşi şi cu groaza aplicau ca învăţători la cele mai multe din
gurare sunt foarte mici — aşa de pildă
morţii de foame şi de frig pe feţe. E aceste şcoli, numai nişte »ţircovnici« de pe
după 100 coroane abia să plăteşte pe la biserici fără pregătirile recerute; şi dacă
o privelişte sguduitoare să vezi un sat
an 10, 30— 60 cruceri, după-cum edi ne vom gândi că nouă ne au. lipsit până
de oameni ajuns pe câmp fără hrană,
ficiile sunt acoperite fcu paie, cu şin- acum mijloacele puternice de consolidare,
fără îmbrăcăm rite, fără adăpost şi —
dilă, cu ţiglă ori cu alt material. simţul de unire şi de dragoste adevărată
fără nici o nădejde de ajutor. câtră ceea-ce ne-ar fi bun şi folositor nouă.
N e. facem mare ifelne prin asigurări
Credem, că inimile duioase vor Ne-au lipsit aţele mijloace, prin cari alţii
— d’aceea din inimă Vă îndemnăm:
grăbi să întindă câte-o bucâtură aces s'au ridicat: unirea, Care dâ putere şi care
asiguraţi- Vi edificiile, vitele şi vieţile
tor nenorociţi, dar’ cum aproape toţi face pe cei-ce se unesc, tari în fa ţa duşma
voastre. nului şi conştii de glasul timpului /
şi înainte au fost lipiţi de săraci —
din ce amarul lor îşi vor putea ridica Domnilor !
ear’ căsuţele tăciunite. Căci păcatul Ro însemnătatea şcoalei. Săraci nu suntem noi, cum se afirmă
cu predilecţie, căci din sărăcia noastră am
mânului ţăran de-a nu-’şi asigura casele
zidit palate pompoase şi altele şi altele... Să
şi şurile lor — şi aceşti nenorociţi l’au (Urmare şi fine).
rac se numeşte azi numai cel fără carte, care
avut. Din satul întreg nime nu a fost
Onor. adunare! orb se numeşte şi pe care cei ce au carte,
asigurat. Şi aceasta întrelăsare păgubi cei-ce văd îl duc de aţă ca pe orbul — tî-
In cele premerse am atins în linia-
toare acum numai o simt când li se rîndu-’l prin toate şanţurile şi lovindu-’l de
mente generale icoana sorţii altor popoare.
spune că de-ar fi fost asiguraţi — fie Privind însă în cartea sorţii poporului toţi păreţii.
care ar fi primit acum cel puţin 1— 3 nostru mult cercat, ne-am întâlnit cu o su Azi sărac poate ajunge numai cel lipsit
sute de coroane, cu care, pe lângă medenie de năcasuri, sub povara cărora dacă de cereasca lumină, de învăţătură, care or
ar fi stat popoarele amintite, şi altele ce le becă pururea în întunerecul neştiinţei.
trudă, şi-ar putea ridica alte căsuţe
vedem azi atât de înaintate, nu sute de ani Doar’ vedem, că şi o plantă aşezată la
Zadarnice însă sunt necontenitele
cum a stat poporul nostru, ci zeci de ani întunerec, dacă zăreşte pe undeva licurind
noastre sfaturi şi îndemnuri la poporul numai, poate nici nu ar mai exista. Istoria, o rază de lumină, trage cu putere cătrâ lu
nostru să se împretinească cu asigură această carte a sorţii popoarelor, ne spune mina dătătoare de vieaţă, si-şi întinde lăstă-
rile! Foarte puţini ne ascultă. Noi însă că mulţime de năcasuri şi suferinţe a fost reii cruzi, spre primirea nutremăntului dulce
— ca mereu să adeverim poporului partea noastră. Istoria ne spune, că cea mai şi de vieaţă dătător: ear’ până e la întunerec
mare nefericire pentru acest popor a fost stă pe loc, nu creşte, nu înverzeşte şi nu
dragostea, ce o avem faţă de el —
tocmai faptul, că nu-i era iertat să umble la înfloreşte.
nu contenim a-i repeta sfaturile bune şi
şcoală, să înveţe şi el carte. Aşa nisuesc toate popoarele câtră lu
d’aceea şi acum :— punăndu-le înaintea O, munţi şi dealuri, codrii şi câmpii —
mina cerească a învăţăturii, punând mare
ochilor nenorocirea sărmanilor arşi din aşa exclamă uii bărbat de frunte al naţiunii preţ pe şcoală, adecă pe creşterea omului»
Balomir — îndemnăm poporul să gră noastre — la multe vaete şi dureri aţi fost Ba cei trecuţi prin şcoală, tei luminaţi ştiu
bească să-’şî asigure casa şi şura, graj martori, dar’ nici unul din sumedenia de nă- creşte şi plantele şi animalele altcum, căci
casuri nu ne-a făcut aşa de mare stricăciune, tot ce este neerescut este brut şi fără far
dul şi nutreţul, magazinele şi bucatele
ca şi oprirea Românului de a învăţa carte şi mec şi, şi mai greu de folosit.
şi apoi vieaţa lor şi vieaţa vitelor,
de a avea şcoală. Apoi animalele de casă, cari odinioară
Sfaturi amănunţite pentru asigu
Şi am văzut că * a fi lipsit de lumina strâbăteau codrii cei mari' şi prin vigâunele-
rări Vă dă fiecare preot, fiecare învă cerească a învăţăturii şi a orbeca pururea în munţilor stâncoşi, strivind cu puterea lor tot