Page 1 - Bunul_Econom_1905_02
P. 1
A n 1 VI. Orăştie (Szâszvâros), 22 Ianuarie u. 1905. Nr. 2
REVISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN AL: „Renaiunii Economice din Orăştie" şi „Reuniunii române de agriCQlturâ din comitatul Sibiinlni".
A B O N A M E N T E : A P A R E: I IN S E R Ţ IU N I: i? '
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a şi străinătate 15 lei pe an. In flecare Duminecă. . Abonamentele st inserţiunile se plătesc înainte.
mân în anul acesta atât de slab? Gu decă de a-se înavuţi neştiinţa; lipsa
vernul? Comitatul? comerciului şi a industriei îl ţine pe
E drept că guvernul ţării s’a în român la sapă de lemn, nu-i permit să
grijit ca se nu fie foamete, şi a cum dispună de acelea mijloace materiale,
părat multe bucate din străinătate pe fără de care nici înaintarea în cui. trâ
cari le va împărţi la timpul său în toate nu se poate ajunge. Aşa este!
părţile ţării, aşa pe cum se va cere Şi dacă vrea cine-va să se con
Am avut m an estraordinar d e#
trebuinţa în fie-care comitat. Dară noi vingă despre aceasta n’are decât să
rău din causa secetei din vara trecută.
nu suntem mulţumiţi cu aceasta, căci meargă pe satele ce-va mai îndepărtate
N ’am avut nutreţ îndestulitor, şi cei mai
ni-e teamă că tocmai cei mai săraci nu dela oraşe, şi se va convinge îndată vă
mulţi a trebuit să-şi vendă vaca cu lapte,
vor putea fi ajutoraţi în deajuns, fiind zând şi azi destule locuinţe miserabile,
să-şi lase copiii de post şi jugul fără
lipsele multe. curţi şi grădini neîngrădite, vite puţine
boi încă din toamnă.
Şi oare noi ca Români atât să fim şi degenerate, mâncare rea, pungă goală,
Suntem în toiul iernei şi puţinul de slabi şi atât de săraci, încât să nu datorii, execuţiuni pentru dare etc.
nutreţ ce l’am avut e pe sfîrşite. Cu ne ştim ajutora între noi şi fără de aju Nici în oraşe nu stăm aşa de sple n
toată cruţarea şi împărţirea ce am fă torul guvernului la caz de lipsă ? did după-cum ne închipuim, căci deşi
cut până aci cu nutreţul avut, ni-e tea La această întrebare merită să stăm avem câte-va bănci mai mărişoare to
mă, că nu vom resbi se eşim bine până puţin şi să ne ocupăi'fiVicti ea, fiindcă tuşi suntem departe de a ne putea
în primăvară, dacă earna va fi lungă. nu numai cei străini, ci şi dintre ai no afirma faţă de alte naţii, şi aici afară de
Pe lângă râul acesta mai ales în păr ştri spun unii şi alţii, că Românii sunt câţi-va funcţionari de bancă, advocaţi,
ţile Ardealului mai este o altă calami un popor sărac. avem încă prea puţini meseriaşi şi co-
tate său un alt reu şi mai mare. Nu Şi dacă îi întrebi care este causa mersanţi. Starea lor materială încă nu
s’a făcut nici cuccruzul. Din puţinele sărăciei, îţi răspund cam aşa: e din cele mai de laudă, ba putem zice
bucate ce am putut strînge abea ne-a
Românii sunt săraci pentru-că până că lasă mult de dorit. Nu-i mirare dacă
ajuns până acum; dar’ lipsa cea mare
mai eri-alaltăeri au fost iobagi şi clă- în această stare încă tot nu putem îna
de cucuruz se va simţi mai tare de
caşi, şi astăzi deşi sunt liberi în felul inta şi ţinea concurenţă cu alte naţii
aci înainte spre primăvară !
cum sunt — tot nu se pot lăuda cu vre-o pe calea progresului în cultură.
Cine-1 v a . ajutora pe bietul Ro bună stare materială fiind că îi împe- In locul dihtâiu sufăr şcoalele din
F O I Ţ A Păţaniele multcercatei Griselde. să nu şă însoare nici odată, ci fiindcă iubia
libertatea peste măsură şi voia să fie neatâr
nat de nime, ci se fie domn de sine, de
G R A T U L A R E D E A N U L NO U aceea nici nu cugeta la însurătoare. De câte
/. Moşia marchizului Valter, personalitatea
„BUNULUI ECONOM". lui, antipatia cătră însurătoare. ori i vorbea amicii sei de însurătoare tot
deauna le respundea astfeliu: »Nu voiu să-mi
Ah tu „Bunule Econom "! In ţeara Piemontului, care să află în vând libertatea şi să-mi iau stăpână în casă.
In veci să fi mare Domni Italia la poalele unui munte înalt să întinde Gât tâmp sunt holteiu fac ce voiesc; dacă
Sporeascăţi brazdele talel o moşiă boereascâ cu oraşe înfloritoare şi multe mă voiu însura a trebui să fac adeseori şi pe
Să rodească roada mare! sate frumoase. Boierul, rarele a fost, cel din- voia femeii mele; Ia dincontră ţine-mi-te la
Preste întreaga românime! tâiu stăpân al acestei moşii frumoase, în limba vrajbă şi ceartă în casă şi apoi să t ferească
Ca tin’ să nu fie nime ! ţerei aceleia numit marchiz sau marchion, să Dumntzeu de fetneea buşumflată».
Mândru înflorind prosperând chiăma Valter. Acest domn avea statură înaltă
2. Supuşii marchizului îi roagă se se însoare.
Pe românii deşteptând! şi pe lângă ce că era înzestrat cu năravuri
Anul nou in fericire bnne şi cu o minte ageră era şi tinăr şi fru E bine! dar’ supuşilor lui nu Ie venia
Să trăeşti cu ’ndestulire I mos. El iubea vânătoarea mai pe sus de toate aceasta la socoteală, ei doriau din adâncul
şi din causa aceasta nu mai îngrijea de ad. inimii lor, Ca stăpânul lor să se însoare să
Pavel Monea,
preot ort. rom. ministraţia (ocârmuirea) ţerei sale. Pe lângă poată avea moştenitori, cari să-i stăpânească
—--------^x$~----------- aceasta n’avea nici poftă să se însoare, nu intinsele sale bunuri. — De aceea fruntaşii
că doară s’ar fi legat înaintea lui Dumnezeu ţerişoarei amintite să sfătuiră între sine cum