Page 1 - Bunul_Econom_1905_06

Anal VI. Or&ştie (SzdazvAros), 19 Februarie n. 1905. Nr. 9

REVISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE Şl COMERCIU

ORGAN AL: „Reoiraii Economice din Orăştie“ şi „Reuniunii romăne de agricultnră din comitatul Sibiiului".

A B O N A M E N T E : A P A R E : I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru România şi străinătate 16 ,lei pe an. În flecare Duminecă. Abonamentele şt inserţiunile se plătesc înainte.

Noi ne ţinem destul de învăţaţi mai multe bucate decât noi şi cum am
ŢfiRANUL ŞI ŞTIINŢA cu cât ştim dela părinţi, arăm şi sămâ- putea face şi noi In loc de 4 măjî metrice
= PLUGĂRITULUI. = năm cum am învâţat dela ei sau cum pe o holdă de un jughâr 10 măji
neam dedat văzendui pe ei lucrând. metrice. Aceasta însâ numai în şcoală
— -Sf » —
i sâ poate învâţa
încolo aşteptăm vreme bună dela
Pe viitor nu vom mai putea da In ţara noastră sunt o mulţime de
Dumnezeu şi ne mulţămim în sfîrşit cu
Înainte fără ştiinţă, pre cum nici până şcoli agronomice, e drept că sâ învaţă
roada câtă se face zicând că atât a dat
acum n’âm Înaintat tot din lipsa ei.
Dumnezeu. \ ungureşte în ele şi ni-e toarte greu a
Astăzi nu ne putem mulţămi cu ştiinţa învâţa, dar’ tot avem mai mulţi advo­
E drept că D-zeu dă vremea bună
plugâritului moştenită dela părinţi pen­ caţi şi funcţionari români decât oameni
şi rea şi în atotştiinţa şi puterea fui nu
tru că ni s’a înmulţit sarcinile pe cari cu ştiinţă adevărată de plugar, după
putem străbate cu mintea omenească
ei nu le aveau. Dările sunt mai mari, cum am fost arătat aceasta într’un nu­
care e mărginită1 şi slabjă, dar’ aceia
trebuinţele noastre mai multe şi pămân­ măr trecut despre şcoalele agronnmice,
ştim hotărât că pe o ho|jă bine gu-
tul dela părinţi s’a împărţit Intre fraţi ceia ce ne dovedeşte că nu ne place
noită şi bine lucrată sg face de două
şi s’a micşorat. să ne ocupăm cu ştiinţa plugâritului soco­
ori aşa nuţltă roadă ca şa pe alta ne-
Preţul bucatelor noastre încă a scă­ tind că aceasta nu-i de lipsă să se Înveţe.
gunoitâ şi râu Arată. ■** m ■ * ‘
zut pentru că nemţii, irancezii şi englezii Şi totuşi, adevărul e că ţăranul
ştiu de pe o holdă ca şi a noastră Partea aceasta^ deci atârnă dela fără ştiinţa plugâritului nu va mai pu­
şcoate de două ori atâtea bucate şi le ştiinţa noastră, cum tot dela ştiinţa tea da înainte.
pot vinde mai lesne decât noi, adecă noastră atârnă şi cunoaşterea fiirii pă-f In lipsa de şcoli agronomice ro­
ne fac concurenţă. mântului; în care soiu de pământ ce mâneşti ar fi lucru cu minte deci, ca
fel de bucate să fac mai bine, când sâ
Pământul lor nu e mai bun decât preoţii şi învăţătorii nostrii dela sate
seamănă şi ce fel de săminţe reuşesc
al nostru, dar’ ei îl ştiu lucra mai bine, sâ cetească şi ei mai mult despre
mai bine şi aduc venit mai mult?
mai cu sirguinţâ şi pricepere, pun mai agronomie şi să îndemne şi pe ţărani
mult gunoiu, folosesc mai multe maşină­ A ara, semăna şi secera nu tebue a face aceasta, căci mica lor osteneală
rii şi au cunoştinţe negustoreşti mai te­ se învâţăm nici se cetim, dar’ trebue sâ va fi bine răsplătită şi n’am mai auzi
meinice, pentru că cetesc mai mult şi învăţăm şi sâ cetim despre aceia cum plângeri despre sărăcia poporului!
învaţă mai mult decât noi. pot nemţii şi englezii cu francezii face

F O I Ţ A amicului lor. Nime însă nu s’a bucurat mai vor să se răscoale asupra rafii nu să sfiesc
tare ca bietul lanicula şi iubita sa fiică Gri­ a mi-o spune verde în ochi, ca nu să vor
selda; amândoi credeau că de aici înainte supune nici odată nepotului lui lanicula,
Păţaniele multcercatei Griselde. marchizul îşi va iubi soţia până la moarte. care e numai un ţăran prost şi sărăntoc;
Dar ce să vezi, s’a întâmplat tocmai din con­ după moartea mea zic ei, că nici gând n’au
(Urmare).
tra, căci sărmana march ză era ursită sâ su­ al recunoaşte de stăpân. Astfel fiind lucru
<?. Griselda naşte un fecior aş şi trebue si fere încă o şi mai mare durere ca cea dintâi mă silesc să fac o faptă, carea îmi va amărî
se supună la o a doua probă. când i-se răpi copila din braţele ei duioase inima şi sufletul; căci până va trăi copilaşul
Trecură patru ani Ia mijloc. Amândoi de mamă. Când era copilaşul de doi ani, nu pot avea pace şi odichnă de supuşii mei,
căsătoriţii trăiau în cea mai bună înţelegere dar aşa era de frumos de-ţi era drag a te deci trebue să iau pe nevinovatul copilaş şi
unul cu altul, se iubeau şi nici unul nici al­ uita la el, când zic era de doi ani, eată că săi depărtez dela noi, ca să Vadă supuşii mei
tul nu pomeniră cu un singur cuvânţel des­ vine marchzul la sofia sa îri odae, căci vrea că numai avem urmaşi din familia ta. La
pre copila lor. Acu a dat Dzeu de marchiza s’o mai supună la o probă şi cu vorbe fru­ acestea cuvinte inima sărmanei Griselde să
a purces din nou grea şi la timpul seu a moase dar plin de mâhnire îi vorbi astfel: străbătu de o durere adâncă şi fără margini
născut un fecioraş că un îngeraş, Oe această »Iubito! Am crezut că vom putea trăi în aducându-şi aminte şi de prima ei fetiţă, şi
întâmplare s'au bucurat părinţii să înţelege bucurie şi în fericire unul cu altul, şi că zise: »Tu-mi eşti domn, eu şi copilul tău
de sine din toată inima, dar chiar şi amicii supuşii noştri se vor mulţămi, căci avem un îţi suntem supuşii tei, fă cu noi cum crezi
şi supuşii lor şi-au arătat bucuria la o săr­ fecioraş; dar cu durere trebue să-ţi spun, că că e bine. La acestea cuvinte marchizul
bătoare întocmită într’adins In onoarea aces­ ei sunt cu mult mai nemnlţămiţi ca mainainte; nemai putând zice nimic eşi din odae.
tui eveniment fericit în familia domnului şi aceşti oameni capriţioşi îmi amăresc zilele, Cheamă servitorul îi porunci să meargă