Page 1 - Bunul_Econom_1905_07
P. 1

Anul VI.                         Or&ştie (SzâszvAros),  26 Februarie n. 1605.                                        Nr.  7














                    REYISTA         PENTRU         AGRICULTURA,               INDUSTRIE           ŞI   COMERCIU


       ORGAN  ÂL:  „ReuRmnii  Economice  din  Orăştie *1  şi  „Reuniunii  române de  agricultură din comitatul  Sibiinlni".

                    A B O N A M E N T E :                          A P A R E ;                               I N S E R Ţ I U N I :
       Pe  an  4  coroane (2 fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                            se  socotesc  după  tarifă,  cu  preţuri  m oderate
         Pentru  România  şi  străinătate  15  lei pe an.  In  flecar©  Duminecă.                 Abonamentele  ft  inserţiuntle  se  plătesc  înainte.

        Cu  taotă lumea bine.                      odată  nu  trece  hotarele  cari  ar  pri­ pectă  opiniunea  tuturor,  căci numai aşa
                       ——ă---*---                  mejdui  tihneala  traiului  lor.            poate  aştepta  şi  el  respect pentru  a sa.
                                                        Eu,  a  observat  un  poet,  cred  că
                O  CONVORBIRE FAMILIARĂ                                                             Un  domn  mai  bătrân  a  zis,  că
            Deună zi,  în  o  societate  de  domni   atributul  principat  al  unui  om  corect   respectul  clerit  altora  nu  ne  impune
       şi  doamne,  s’a  discutat  tesa,  dacă  din   este  sinceritatea.  Sincritatea impune  ori   datoria  să t alocăm  convingerea noastră.
       punctul  de  vedere  al  integrităţii  carac­  şi  cui  ca  să  spună  totdeauna  ceea-ce  Dacă  ei  reclamă  să  le  cinstim  vederile,
       terului,  este  corect  ca  cineva  se  fie   simte.  Cel  ce  tace,  ori  mă  aproabă  tot  cu  atât  drept  putem  cere  şi  noi
       bine  cu  toată  lumea.                     vecinie,  şi-’mi  face  impresiunea,  că  sau  se  ne  asculte  părerea.
            Sunt,  a  ridicat  unul  cestiunea,  o  nu  are  nici  6  părere,  sau  voieşte  să     Un  tinăr  spunea  eu  mare  entu-
       seamă  de  oameni,  cari  au  vecinie  o  mă  amăgească.  Prefer  pe  acela,  care  siasm,  că  civilisaţiunea  nu  pretinde  să
       atitudine  reservatâ.  Ei  tac  şi  dacă vor-  mă  combate  pe  faţă,  căci  ştiu  că  am  ne  năduşim  vocea  conştiinţei,  ci  să  ne
       bosc,  îşi  cumpănesc  tot  cuvântul,  ca  de  a  face  ca  un  adversar  sincer,  cu  manifestăm  sentimetele,  căci  numai  a-
       nu  cum va  să  emită  vre-o  părere hotă-  care  pot  duce  o  luptă  Cinstită.  De  a-  tuncea  avem  valoare  în  judecata obştei
       dtă  prin  care  ar  putea  să  jignească  cesta  nu  mă  tem.  Dar  mi-e  frică  de    serioase,  dacă  ne  presentăm  în  lume
                                                                       ■' ■ ■  >
       sentimentul  cui-va.  Devisa  vieţii  Jor  omul  cu  caracter  închis,  care te ascultă  cu  idei  proprii.
       este  să  se  poarte  aşa,  ca  să  nu  stâr­  şi  nu.  zice  nimica,^ ori  te  secundează   Aceasta  a  îndmnat  pe  un  preot,
       nească  supărarea  altora,  ca  . toţi  să-i  prm  mşt«  terrrtfm  itf 'doî  peri:  căci  nu   care  se  afla  de  faţă,  să  adauge,  că nu­
       iubească  şi  astfel  dănşii  să ducă o viaţă  ştiu  dacă  stau  în  faţa  unui  pretin  sau   mai  acela  este  un  om  întreg,  care  are
       tihnită,  neatacată  de  mmeni  şi  împre­  a  unui  duşman  deghisat.  Un  om corect   euragiul  să-şi  susţină  totdeauna  con­
       suraţi  de  iubirea  tuturor.               trebue  să  fie  totdeauna  sincer.  Cuvin­  vingerile.  Cel  ce  caută  să  fie  vecinie
            Tendinţa  aceasta,  au  zis  unii,  este   tele  şi  faptele  lui  să  ne  ofere  o  carte   bine  cu  toată  lumea,  nu  poate  să  se
       întruparea  egoismului.  Propagatorii  ei   deschisă,’ în  care  să  putem ceti  ce  este   manifeste  totdeauna  aşa  precum  este,
       n’au  alt  scop  decât  promovarea  şi  asi­  el  şi  ce  voeşte.   -          ,       ci  la  fiecare  ocasiune  este  nevoit  să
       gurarea  liniştei  sufleteşti.  Lor  nu  le      O  damă  mai  în vîrstâ, a  accentuat,  ascundă  ceva  din  eul  seu, să făţăreascâ
       pasă  de  binele  obştesc,  şi  dacă  totuşi  că  a  trăi  bine  cu  toată  lumea  este  un  sentimente  pe  cari  nu  le  are,  să  mintă
       fac  ceva  pentru  aceasta,  fapta  lor  nici  postulat  al  civilisaţiunei.  Omul  cult res­  şi  să  se  presinte  într’un  colorit  fals.

                                                   Pe  faţă  însă  nu  se  arăta  nici  decum  tristă,   te  depărtezi  din  c,rtea  mea  în  momentul
                  F O   I Ţ   A
                                                   ci  din  contră  era  nepâsătoare;  nici  nu  se   acesta  neluând  cu  sineţi  altceva  decât  aceea
                                                  turbură.  Intrând  în  sală  nu-şi  putu  ridica   ce  ai  adus*.
                                                   ochii  de  ruşine  văzându-se  încungiurată  de   Poţi  să-ţi  închipueşti  că  aceste  cuvinte
       Păţâniele multcercatei Griselde.
                                                  aţâţi  domni  de  frunte.  Bărbatul  ei  marchizul   ar  fi  isbit  ca  cu  o  săgeată  şi  pe  cea  mai
                                                  se  adresă  câtrfl  ea  şi-i  zise:  »Draga  mea  curagioasă  femee.  Ce  socotiţi  însă,  ce  a  răs­
                        (Urmare).                 Griseldo! Până in minutul'acesta  ţi-am cunos­  puns  mult  răbdătoarea  Griseldă  la  cuvintele
            Nu  trecu  mult  şi  chiamă  marchizul  pe   cut  credinţa  si  dragostea  câtră  mine,  şi  şi eu   băi băţului  ei  şi  cum  s’a  arătat  în  faţa acelor
      curtenii  sei  cei  mai  de  frunte  la  sine,  îi  os-   te-am  iubit  cum  se  cuvine  a  iubi  pe  o  soţie   boieri  mari ?  Faţa  ei  nu  s'a  scimbat  de  loc
      pătă  bine  şi  le  explică  la  masă  toată  causa,   credincioasă.-  O  ursită  deosebiră  dela  Dzeu   ci  ea  â  rostit  următoarele  cuvinte,  pline  de
       spunăndu-le,  că  a  căpătat  voie  dela  Roma   mă  face  să-mi  Întorc  dragostea  de  cătră tine   umilinţă:  «Milostive  doamnei  Totdeauna  am
       să-şi  lapede  nevasta  şi  să-şi  ia  alta.  Tocmai   şi  să  mi-o  îndreptez  spre  alta.  Să  fac  aşa   recunoscut,  că  între  mine  şi  domnia-ta  nu  e
      din  aceasta  causă  i-a  chemat  să  fie  de  faţă   mă  silesc  prietinii  şi  supuşii  mei,  eară  pa-  potriveală,  căci  domnia-ta  eşti  boier  mare,
      Iaacest  act  dându-i  cu  presenţa  lor  mai   triarchatul  mi-a  dat  voie  şi  permisiune.  ear  eu  din  neam  de  jos,  de  aceea  mai  că
      mare  vază  şi  putere;  să  îuţelege  că  nobilii   Prietinii  şi  supuşii  mei  voiesc  să te de­  nu  mi-a  venit  în  minte  a  mă  socoti de soţia,
      aceştia  îngâmfaţi  încuviinţară  acest  pas  al   părtez  pe  tine  dela  mine,  căci  nu  eşti  de   ci  de  servitoarea  domniei-tale.  Deşi m’ai făcut
      marchizului.  Deci  marchizul  dă  ordin  servi­  rangul  meu  şi  să-mi  iau  o  temee  de  neam   doamnă  în  acest  palat,  totnşi  o  mărturisesc
      torilor  săi  să  împărtăşească  soţiei  sale  ceea   boieresc,  carea  să  se  potrivească  cu  mine,   înaintaa  lui  Dzeu,  că  eu  m'am  considerat
      ce  se  hotSrîse  învitânduo  să  vie  înaintea   ca  astfel  să  pot avea moştenitori după moarte   totdeauna  de  servă.  Deci  Vă'  mulţumesc
      domnilor  adunaţi.                          îndreptăţiţi  a  stăpâni  aceasta  ţeară.  Aceasta   pentru  onoarea  ce  mi-o  aţi  dat-o  fără  să  o
            Inima  sărmanei  Griselde  să  umplu  de  am  voit  să  ţi-o  Împărtăşesc  în  faţa  acestor  fi  meritat.  De  altmintrelea  sum  gata  a  mă
      întristare  cum  auzi  ceea  ce  s’a  petrecut  şi-şi   domni  de  frunte  spunându-ţi  că de azi încolo   duce  cu  inimă  liniştită  îndărăt  in casa tatălui
      blăstăma  soartea  oftând  din  adâncul  inimii.  noi  vom  fi  despărţiţi  unul  de  altul.  Deci  să  meu  să-mi  petrec  zilele,  ce  Ie  voiu  mai  avea
   1   2   3   4   5   6