Page 1 - Bunul_Econom_1905_07
P. 1
Anul VI. Or&ştie (SzâszvAros), 26 Februarie n. 1605. Nr. 7
REYISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN ÂL: „ReuRmnii Economice din Orăştie *1 şi „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiinlni".
A B O N A M E N T E : A P A R E ; I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu preţuri m oderate
Pentru România şi străinătate 15 lei pe an. In flecar© Duminecă. Abonamentele ft inserţiuntle se plătesc înainte.
Cu taotă lumea bine. odată nu trece hotarele cari ar pri pectă opiniunea tuturor, căci numai aşa
——ă---*--- mejdui tihneala traiului lor. poate aştepta şi el respect pentru a sa.
Eu, a observat un poet, cred că
O CONVORBIRE FAMILIARĂ Un domn mai bătrân a zis, că
Deună zi, în o societate de domni atributul principat al unui om corect respectul clerit altora nu ne impune
şi doamne, s’a discutat tesa, dacă din este sinceritatea. Sincritatea impune ori datoria să t alocăm convingerea noastră.
punctul de vedere al integrităţii carac şi cui ca să spună totdeauna ceea-ce Dacă ei reclamă să le cinstim vederile,
terului, este corect ca cineva se fie simte. Cel ce tace, ori mă aproabă tot cu atât drept putem cere şi noi
bine cu toată lumea. vecinie, şi-’mi face impresiunea, că sau se ne asculte părerea.
Sunt, a ridicat unul cestiunea, o nu are nici 6 părere, sau voieşte să Un tinăr spunea eu mare entu-
seamă de oameni, cari au vecinie o mă amăgească. Prefer pe acela, care siasm, că civilisaţiunea nu pretinde să
atitudine reservatâ. Ei tac şi dacă vor- mă combate pe faţă, căci ştiu că am ne năduşim vocea conştiinţei, ci să ne
bosc, îşi cumpănesc tot cuvântul, ca de a face ca un adversar sincer, cu manifestăm sentimetele, căci numai a-
nu cum va să emită vre-o părere hotă- care pot duce o luptă Cinstită. De a- tuncea avem valoare în judecata obştei
dtă prin care ar putea să jignească cesta nu mă tem. Dar mi-e frică de serioase, dacă ne presentăm în lume
■' ■ ■ >
sentimentul cui-va. Devisa vieţii Jor omul cu caracter închis, care te ascultă cu idei proprii.
este să se poarte aşa, ca să nu stâr şi nu. zice nimica,^ ori te secundează Aceasta a îndmnat pe un preot,
nească supărarea altora, ca . toţi să-i prm mşt« terrrtfm itf 'doî peri: căci nu care se afla de faţă, să adauge, că nu
iubească şi astfel dănşii să ducă o viaţă ştiu dacă stau în faţa unui pretin sau mai acela este un om întreg, care are
tihnită, neatacată de mmeni şi împre a unui duşman deghisat. Un om corect euragiul să-şi susţină totdeauna con
suraţi de iubirea tuturor. trebue să fie totdeauna sincer. Cuvin vingerile. Cel ce caută să fie vecinie
Tendinţa aceasta, au zis unii, este tele şi faptele lui să ne ofere o carte bine cu toată lumea, nu poate să se
întruparea egoismului. Propagatorii ei deschisă,’ în care să putem ceti ce este manifeste totdeauna aşa precum este,
n’au alt scop decât promovarea şi asi el şi ce voeşte. - , ci la fiecare ocasiune este nevoit să
gurarea liniştei sufleteşti. Lor nu le O damă mai în vîrstâ, a accentuat, ascundă ceva din eul seu, să făţăreascâ
pasă de binele obştesc, şi dacă totuşi că a trăi bine cu toată lumea este un sentimente pe cari nu le are, să mintă
fac ceva pentru aceasta, fapta lor nici postulat al civilisaţiunei. Omul cult res şi să se presinte într’un colorit fals.
Pe faţă însă nu se arăta nici decum tristă, te depărtezi din c,rtea mea în momentul
F O I Ţ A
ci din contră era nepâsătoare; nici nu se acesta neluând cu sineţi altceva decât aceea
turbură. Intrând în sală nu-şi putu ridica ce ai adus*.
ochii de ruşine văzându-se încungiurată de Poţi să-ţi închipueşti că aceste cuvinte
Păţâniele multcercatei Griselde.
aţâţi domni de frunte. Bărbatul ei marchizul ar fi isbit ca cu o săgeată şi pe cea mai
se adresă câtrfl ea şi-i zise: »Draga mea curagioasă femee. Ce socotiţi însă, ce a răs
(Urmare). Griseldo! Până in minutul'acesta ţi-am cunos puns mult răbdătoarea Griseldă la cuvintele
Nu trecu mult şi chiamă marchizul pe cut credinţa si dragostea câtră mine, şi şi eu băi băţului ei şi cum s’a arătat în faţa acelor
curtenii sei cei mai de frunte la sine, îi os- te-am iubit cum se cuvine a iubi pe o soţie boieri mari ? Faţa ei nu s'a scimbat de loc
pătă bine şi le explică la masă toată causa, credincioasă.- O ursită deosebiră dela Dzeu ci ea â rostit următoarele cuvinte, pline de
spunăndu-le, că a căpătat voie dela Roma mă face să-mi Întorc dragostea de cătră tine umilinţă: «Milostive doamnei Totdeauna am
să-şi lapede nevasta şi să-şi ia alta. Tocmai şi să mi-o îndreptez spre alta. Să fac aşa recunoscut, că între mine şi domnia-ta nu e
din aceasta causă i-a chemat să fie de faţă mă silesc prietinii şi supuşii mei, eară pa- potriveală, căci domnia-ta eşti boier mare,
Iaacest act dându-i cu presenţa lor mai triarchatul mi-a dat voie şi permisiune. ear eu din neam de jos, de aceea mai că
mare vază şi putere; să îuţelege că nobilii Prietinii şi supuşii mei voiesc să te de nu mi-a venit în minte a mă socoti de soţia,
aceştia îngâmfaţi încuviinţară acest pas al părtez pe tine dela mine, căci nu eşti de ci de servitoarea domniei-tale. Deşi m’ai făcut
marchizului. Deci marchizul dă ordin servi rangul meu şi să-mi iau o temee de neam doamnă în acest palat, totnşi o mărturisesc
torilor săi să împărtăşească soţiei sale ceea boieresc, carea să se potrivească cu mine, înaintaa lui Dzeu, că eu m'am considerat
ce se hotSrîse învitânduo să vie înaintea ca astfel să pot avea moştenitori după moarte totdeauna de servă. Deci Vă' mulţumesc
domnilor adunaţi. îndreptăţiţi a stăpâni aceasta ţeară. Aceasta pentru onoarea ce mi-o aţi dat-o fără să o
Inima sărmanei Griselde să umplu de am voit să ţi-o Împărtăşesc în faţa acestor fi meritat. De altmintrelea sum gata a mă
întristare cum auzi ceea ce s’a petrecut şi-şi domni de frunte spunându-ţi că de azi încolo duce cu inimă liniştită îndărăt in casa tatălui
blăstăma soartea oftând din adâncul inimii. noi vom fi despărţiţi unul de altul. Deci să meu să-mi petrec zilele, ce Ie voiu mai avea