Page 2 - Bunul_Econom_1905_12

Pag. 2 ■ ,. ' ;'r:- ' 'W- ■ : ' 1 __________ BUNUL ECONOM_________ Nr. 12

sunt exchişe ocasitinile de agitaţie şi CaltlYarea Soiei în România mulţi;.alţii însâ dau şi sfaturi greşite,
poporul poate fi desluşit în toate pri­ După cele mai practice şi sigure metode. pentru cultura Soiei; căci le dau numai
din închipuire, fără sâ fi făcut şi încer­
vinţele. Abătut dela rele şi povăţuit la
Cultura plantei Soia am fâcut’o în cări. m’am gîndit a pune la îndămâna
calea adeverului, a luminei şi progresului.
anul 1904, pentru prima dată, pâ lângă publicului doritor a cultiva Soia, notiţă
Accentuării şi noi că nu toate foile mică şi înţeleasă, arâtând cum am fă­
stupăria sistimatică din Malu mare, Dolj,
româneşti sunt bune de cetit precum pe care o conduc. De şi auzisem de? cut eu, şi fie încredinţat ori cine că va
nici toţi oamenii nu-’s buni, de aceia po­ acea plantă încă mai nainte cu 3 ani, avea «rezultate mulţumitoare, urmînd
porul nostru se se ferească de a primi în­ înse până în primăvara anului curent întocmai. ,
văţătura dela ori cine fie aceia cât de dulce nu am cunoscut’o. După poveţele pri­ Soiei îi prieşte ori-ce fel de pă­
mite dela persoanele căror le-am cerut mânt; căci miile de încercări de cultură
şi frumos spusă şi se-şi aducă aminte
şi după priceperea şi dragostea ce avut, făcute în toată ţeara, au dovedit în de-
tot deaura de parabola neghinei că pe
am put reuşi atât de bine în cât am ajuns aceasta. La nor, s’a cultivat, în
lângă sămânţa bună sămânată de un om curaj a supune că pot fi cel di’ntâi din 1904, in felurite localităţi şi feluri de
bun totdeauna este şi un om rău care ţară, faţă de prima încercare şi de tim­ pământ, ca argiloase, nisipoase, cenuşii
seamănă neghină; şi care copleşeşte pul prea secetos, pe care lam avut, căci, nisipoase, negre nisipoase, băltoase, de­
grâul. Pasiunile împedecă virtuîile. din patru kilograme şi cinci sute de luroase, etc. şi în toate părţile a reuşit
Vine însă şi timpul coacerei şi grame semânţâ pusă, am căpătai peste şi a dat roade bune, aşa că despre fe­
80 de klgr. boabe mult mai frumoase lul pământului nimenea nu se poate teme.
atunci neghina să taie şi în foc să aruncă,
de cât cele semănate, şi peste 100 plante Soia, având trebuinţă de multă lu­
aşa va fi şi aşa este şi cu cei ce sea­
postate cu dela 130 la 200 de teci pe mină şi căldură, trebuie ales locul în
mănă neghina,: intriga, neînţelegerea şi un fir, avînd în mijlociu 3 boane la o teacă. faţa soarelui pe cât va fi cu putinţă şi
lucră din invidie. Va Veni timpul şi de Soia este de mare folos în ori ce neadăpostit de nimica.
plată şi răsplată, dar până atunci fie casă, putându-se face din boabele ei Pământul, de ori-ce fel -ar fi, se
care însuşi să se păzească pe sine şi să lapte dulce, lapte bătut, lapte închegat pregăteşte ca pentru fasole.
caute a nu primi sămânţa dela ori şi (iaurt) brânză, ulei pâne, cozonaci, mă­ Sâmănatul se face în Aprilie, în­
măligă cafea eţc. foarte uşor, şi fără â dată ce nu mai avem teamă de brumă.
cine şi de ori ce fel şi a nu face fapte,
fi nevoie de maşini. Toate acestea sunt In cuib sâ pun 2 până la 3 boabe
cari nu lasă de cât ocară şi hulă asu­
cu gust plăcut, şi foarte bogate fn hrană la adâncime obicinuită la fasole; depăr­
pra numelui său şi al familiei. după cum s’a dovedit de d nii d-ri chi- tarea între cuiburi va fi între 50 şi 60
Fariseii şi vameşii de astăzi sunt mişti, astfel că până în prezent nu am de cm. în ori care parte.
tot aşa de indivioşi asupra celor buni avut altă plantă în ţeară, ca se se poată Se pune şi în şiruri la 10. cm. un
ai noştri ca şi. cum erau cei din legea întrebuinţa cu aşa de mare folos în atâ­ bob de altul, şi la 4 0 —50 cm. între
tea feluri. şiruri. Răsare între 5 şi 8 zile (după
veche a lui Moise înpotriva lui Giristos.
Pentru că seca se bucură de atâtea căldura timpului).
De a aceia înainte de toate, pizma şi
însuşiri bune şi pentru că-i prieşte în Intîa prăşilă i-se face după 30
ura să piarâ din inima fie căruia! Se
ori ce fel de pământ din ţeara noastră, zile după semănat, fără a se muşuroi
nu fim măreţi în deşert zice apostolul nepăsîndu-i de secete mări cum am mult, muşuroindu-se, i se îngroapă multe
ginţilor, ci să ne cunoaştem pe noi în­ avut în acest an, se cuvine se-i dăm roade cari putrezesc; căci începe a Ie
şine. Să nu ne defăimăm, se nu ne in­ toată luarea aminte spre a putea face da din faţa pămîntuli.
vidiem ca se nu să zică şi ^despre noi ca în cel mai scurt timp Soia se se gă­ A doua praşilă i-se face după 25
că singuri neam sfâşiat unul pe altul. sească în ori-ce casă. zile dela întâia, iară fără muşuroire. De
Şi pentru că parte din doritori nu va fi de tribuinţă, i-se va da şi a treia sapă,
»Iustitia est constans et perpetua vo-
încep a o cultiva, crezînd’o cine ştie ce Recoltarea se face, când teci le sau
luntas, jus suum cu:que tribuere« (Drep­
g r e a e a r parte dîn cei. cari au încercat’© uscat, cam dupe 120 de zile dela se­
tatea este statornică şi o voinţă trai­ făcând greşeli în cultură, din felurite mănat, şi se urmează întocmai ca Ia fa­
nică, dându-ise fiecăruia, ce i-se cuvine). pricini se discurajază- dînd’o uitărei, sole: se* smulg tufele cu totul, se faşă
după cum mi s’a întâmplat se auz dela. întinse pe arie, câte va zile pentru us-

Ion auzindu-1 zise: »Cu temerea voas­ — »Mâna lui Dumnezeu îl va bate,; zîse paracliserul, sărutând dreapta preotului.
tră şi cu credinţa voastră în Dumnezeu nu z'se o femee, dacă va face fapta aceea», Afară ploaia vărsa ca d n ciubăr.
mâncaţi să vă săturaţi odată într’un an. Vai .— Bată-11 bată-1 îi ziseră toţi. A doua »i, pitariul satului înştiinţăTa
de Voi«l Isprăvind de prânzit, fiind o căldură Paracliserul grăbi, căci pe cer să iviră primărie că Ion Mâniosul zace mort lângă
doborâtoare, îşi luă sapa şi hârleţul şi plecă. nori groşi şi se temea se nul ajungă vr’o vi­ crucea cea de piatră din capul pământurilor
Oameni pe uliţi văzându-1 ziceau “unii jelie, căci până la parochie era o .cale cam lui Oamenii, care cum auzeau, grăbeau la-
către alţii: »Ion Mâniosul de frică să nu piară lunguţă. acel loc.
de foame şi azi că e Rusaliile încă se duce Când deschise uşa ca să între în chilia Lângă cruce era numai atâta săpătură
la sapă<. preotului să văzu o fu'gerătură groaznică că­ cât a dat o dată numai cu sapa. Mat mult
La asta celalat observă: »Doară se reia îi urmă o detunătură puternică, n’a săpat, căci nu la răbdat Dumnezeu sâ tacă
duce să-şi înceapă groapa» ? (mormântul). — y Preoteasa şi copiii îşi făcură cruce, ser­ un aşa păcat şi în aşa zi mare. _
— »Dacă şi astăzi umblă el cu acestea vitoarea îşi acoperi faţa cu şurţul, ear’ mâţa Jumătate trupul, partea stângă din cap
pe umăr, n’ar ii pagubă de şi-ar săpa groapa* de frică se rostogoli în ciubărul cel cu spălături. până în talpă, era ars ca tăciunele. Mânile îi
zise un om bătrân. Şi toţi câţi îl vedeau — încă un aşa trăznet, anul acesta, n’am erau rupte şi cuprindeau toporiştea sapei care
zicea unul-una, altul alta. auz't, zise un vecin al preotului, care de frică era împlântată lângă cruce; ear hâleţul era
Paracliserul) care se ducea la preotul, le şi-a scăpat luleaua din. gură. dinapoia lui.
zise'indignat: »Ion_-Mânios, oameni buni, se — Nici eu. preotul a trăznit pe aci r ■ Oameni se mirau şi îşi tăceau cruci şi
duce se scoată ruga din capul pământului pe aproape. ■ ! toţi ziceau, că l-a aj uns mânia lui Dumnezeu,
lui, ca să nu ser facă sfinţire mai mult în — De nu întram chiar atunci pe uşă ! şi drept au zis: »mâna lai Dumnezeu».
acel loc»! şi nu ve vedeam, de spaimă cădeam la pătrient, »Albina« A n to n iu V m m .