Page 1 - Bunul_Econom_1905_15

Anul VI. Orăştie (Szâszvâroa), 23 Aprilie n. 1905 J ir. IS

REVISTA PENTRU AGRICULTURA, IHDUSJfijE ŞI C0MERC1U

ORGAN AL: „Reuniunii Economice din Orăştie" şi „Reuniunii române de agriculturi din comitatul Sibiinlni".

A B O N A M E N T E : A P A R E : INSERŢIţJNT:
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 0.) se socotesc după tarifă, cu preţuri m o d e r a t e
Pentru R o mâ n i a şi străinătate 15 lei pe an. In flecare Duminecă. Abonamentele şt inserţiunile se plătesc înainte.

Timpurile bune stremoşeşti nale a croit ţăranilor de atunci neplă­ de şcoală hygienice şi practice, şi deci
dacă pe timpurile vechi şcoalele erau
camneuitayere pentru starea economilor. cutul proverb: »Ţăranul nu se mişcă ascunse şi nu se deosebeau de alte
până nu-1 pişcă«, (umblă greoiu).
— — edificii negligate, astăzi cum întri în
Să privim în preajma noastră ce
Strămoşii noştri, cari au trăit pe s’a făcut în privinţa drumurilor, strade- sat vezi şcoala ca un edificiu măreţ,
vremile dijmei şi jobăgiei se petrecură lor şi altor căi de comunicaţiune etc. prin care să caracterisează şi sătenii.
încetul cu încetul sub stările lor eco­ Oare mai nainte cu 50 de ani nu Şi nu pe nedrept ! Şcoala este oglinda
nomice. Mult regretăm aceasta, căci era' comunicaţiunea multor localităţi şi comunei. Şcoala nu se zideşte cum sus­
ei au fost protopărinţii noştri. Aceşti sate cu totul închisă, cu deosebire ţin unii ignoranţi pentru învăţători, ci
bărbaţi bătrâni nu sunt de regulă ora­ earna? Milioane de bani s’au cheltuit pentru toată tinerimea din comună.
tori de laudă ai timpurilor vechi, când în timpurile noastre pentru îmbunătă­ Şcoala în adevăratul sens aî cu­
poate ţăranului îi mergea mai bine ca ţirea lucrurilor negligate de generaţiu- vântului este o zidire obştească, este o
astăzi. Aceasta nu e o raritate .ce o nile ce au trăit înaintea noastră. Dru­ casă pentru bogaţi cât şi pentru săraci.
observă oamenii de azi, cari despre cele murile de azi frumoase şi pardosite, Dacă au şi crescut contribuţiunile
rechi ştiu câte ceva din auzite numai, leagă azi cele mai depărtate comuni­ în unele comune şi s’au tăcut reparti-
din tradiţie şi unele cetiri. Este foarte tăţi şi îi ofere omului modern plăcere ţiunile de cult pe ţoţi locuitorii, acele
adevărat, că dările pe atunci nu erau a călători cu carul sau călare. Cât nu trebue să le poarte cu dragă inimă şi
nici pe jumătate ca acuma. Dările au are de a mulţămi generaţiunea de as­ să nu murmue când au să le plătească.
crescut în aşa măsură, căci recerinţele tăzi şi în deosebi edificiilor de şcoală? Se privim azi la curţile unor ţărani
vieţei omeneşti s’au schimbat; acum Acum mai vezi numai ici-colea câte o cum s’au schimbat de 50 de ani şi
dările să plătesc pe alte necesităţi vi­ şcoliţă de lemn cu ferestri mici şi cu oare acestea n’au costat mii de coroane ?
tale. Pe timpul mai vechiu ţăranii nu coperiş de şindilă, în cari să torturează Ferestruicile pe la case, ce earna erau
plăteau mai nimic la facerea drumuri­ şcolarii şi să disgustă învăţătorul ba să pe la ţărani bătute cu oue, de nu se
lor comunale, la spitale, la comosări plictiseşte de aerul infectat. Astăzi toate curăţa aerul infect mai de loc, acum
etc. Administraţia judecătoriei patrio- comunele mai bunişoare posed cfădiri a dispărut, înlocuite fiind cu ferestri

F O I T A Iar omul ce primise al Domnului dar mare
. 9
Fiind un miserabil căzut în desfrânare.
Domnul sl Gersitorul. Să bagă îndatâ’n cârcime, să pune pe beţii,
i
■
Şi în curând chiar punga, o perde ’n veselii.
Cetit’am oare unde o mică istorie, Apoi ca un nemernic, luând iar ţolu ’n spete,
Ce-mi pare că e bine mai mulţi oameni s’o ştie. Să culcă întins la soare, sub vechiul său părete.
Era la noi odată un Domn prea curios,
Capricios, escentric, tiran şi generos. Nu trece mult, şi Domnul, pe-acolo trecând
II vede, îl cunoaşte, şi stă drept el zicând:
El într’o zi să scoală din patul său şi zice:
„Cu punga ce ţi-am dat’o, ţi-am zis să fii ferice;
„Am poftă să fac astăzi un muritor ferice.* 11
Ce cauţi dar acuma cerşitorind aice ?
încalecă şi pleacă pe strade galopând,
In dreapta şi în stânga privirea înturnând. Răspunde drept şi iute, sau pe cărbuni te pun
Aci zicea să facă săracilor o masă, — Măria ta! mă iartâ: am dat’o pe vin bun...
Aci să pună focul la un bordei sau casă; — Soldaţi! luaţi-1 iute, şi-l puneţi în frigare,
Aci să tragă ’n ţeapă pe vre un măcelar; Să ’nveţe să respecte a noastră milă m are!“
Atunci să ’ naintează spre Domn un înţelept,
Aci pe la Biserici să-i facă un sărindar.
Şi-i zice cu blândeţe: „Măria ta, fii drept!
Dar iată că zăreşte, culcat lâng’un părete,
Un păcătos ca dânsul, căzut în desfrânare,
Un om ce’n loc de haine avea un ţol pe spete:
Un om ce încă june părea a cerşitor, Alt fel nu putea face cu-a voastră milă marey
Drept densul să opreşte ciudatul domnitor, El fericirea află în degradarea sa,
Un viţios tot vjţiuri în viaţă-i va căta.
Şi, aruncând o pungă cu aur plină,'zice:
Talentul şi virtutea s’ar cuveni să fie
„Să ştii e’am voit astăzi ca să te fac ferice/*
îmbărbătate, Doamne, sub buna-vă Domnie “
Linguşitorii cerţi atunci au buciumat
Că măre este Domnul, sublim si îndurat.