Page 1 - Bunul_Econom_1905_18
P. 1

Anul  VI.                             Orăştie  (Szâszvâros),  14  Main  n.  1905                                    Nr.  18














                  REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU

      ORGAN AL:        „Reuniunii  Economice din Ori$tie“        şi  „Reuniunii române de agricaltura din comitatul Sibiiului".


                  A B O N A M E N T E :                          A P A R E :                               I N S E R Ţ I U N I :  ’
      Pe  an  4  coroane  (2  fi.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                         se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
        Pentru  România  şi  străinătate  15  lei  pe an.  în  flecare  Duminecă.              :  Abonam entele  şt  inserţiunile  se  plătesc  btainte.

                    1 eipsijiiilor.               pentru  economisirea  energiilor,  se  păs­  volta  în  om  sentimentele  de frumos,  de
                                                  trează  ca  model  lucrările  ce corespund  estetică,  ele  încă  nu  ’şi  ar  perde  din
                      — *=>»■—                    şi armonizează cu concepţia, fixându-se în   importanţa  lor.
                                                  modul  acesta  norme  şi  regule  de urmat.      Pentru  poporul  de jos exposiţiunile
           Dacă  omul  ar  continua  a  trăi  sin­
                                                       Activitatea  omului  în sensul  acesta  sunt  nişte  şcoli  practice,  menite  a’l cul­
      guratic  nu  numai  că  acest  mod  de
                                                  se  manifestă  în felurite  chipuri.  Nicăeri  tiva  şi  a’l  stimula.
      viaţă  far  fi  imposibil,  dar  insuşirile  cu
                                                  însă  nu  se  poate  presenta  şi  admira        Dacă  ele  exercită  o  înrîurire  bine­
      cu  care  este  dotat  ar  fi  perdute;  ar ră­
                                                  creaţiunile  omeneşti  mai  în  splendoare,  făcătoare  asupra  societăţilor,  care  deja
      mânea  în  mijlocul  naturei,  ca  o  rază
                                                  ca  în  exposiţii.                    ,    au  veche  cultură,  nu mai puţin  ele  sunt
      minunată  într’un  pustiu  fără  de margini
                                                       E   surprinzător  să  vezi  adunate  în   utile  pentru  popoarele  tinere.
      la  care  călătorul  n’ar  fi  putut  s’ajungă.
                                                  acelaş  theatru  produse  similare  şi  inte­    Pentru  ţărănimea  noastră,  care
           Instinctul  de  conservare  însă  l'a
                                                  rese  contrarii  din  a  căror  apropriere  aproape  singură  formează  contigentul
      povăţuit  a  se  asocia  şi  a  cunoaşte ast­
                                                  se  tinde  la  cea  mai  deşâvârşitâ  perfec­  cel  mai  numeros  al  analfabeţilor,  expo­
      fel  valoarea  şi darurile  sale, a’şi desvolta
                                                  ţionare.  E   ceva  înălţător  a  întră  în  ziţiile  agricole  şi  industriale  ar  avea un
      în  fine  inteligenţa  prin  care el  va putea
                                                  aceste  temple  clădite  de  mâna  omului,  efect  salutar. Ţăranului român  i-s’a  spus
      întrebuinţa  cu  folos  şi  stăpâni  natura.
                                                  spre  a  glorifica  geniul.  Ce  jertfe  mai   să  înveţe  carte,  pentru  că  aşa  e  bine,
      «Societatea a desvoltat  pe  om,  ear omul
      a  perfecţionat  societatea*. Civilizaţia în­  sublime  se  pot  aduce  Dumnezeirei,  de  fără  a  se  deşdepta  în  eHntereşul  şi do­
                                                  cât  mărturia  că  i-s’a  înţeles  graiul  cu   rinţa  de  a  se  instrui,  La  întrebările  lui
      treagă  e  produsul  societăţii;  e  munca
      şi  inteligenţa  acumulată  şi  conservată   care  ea  a  voit  a  vorbi?  Ce  sanctuar  naive:  «Da  ce  facem  cu  atâta  carte« :
      de  societate.                              mai  blând,  mai  pios  şi  mai  sfânt  se  i-s’a  răspuns:  «spre a  ajunge  om  mare,
                                                  poate  ridica  unei  Divinităţi ?          slujbaş  harnic,  a  trăi  mai  înlesnit.
           In  goana  sa  după lucruri  noi omul
      n’a  cruţat  nimic;  continuu  lacom  riăzu-     In adevăr  expoziţiile  sunt nişte aca­    Fără  îndoială  cu  direcţia  aceasta
      eşte,  aspiră  tot  mai  sus.  De  abia  cio­  demii  poporale  dăschise  întregei  lumi;   greşită,  determinarea  în aşa  mod  a  sco­
      plită  opera  sa,  el  caută  cu  inteliginţa şi   sunt  un  auxiliar  necesar  al instrucţiunii   pului  şcoalei,  în loc  de a' face din sătean
      raţiunea  sa  a  smulge  eternele taine  ale   publice  pe  care  o  complectează;  ele   un  gospodar  luminat,  şcoala  l’a precipi­
      naturei.  Nu  vrea  să  cunoască  hotar!    concretizează  noţiunile  teoretice  dobân­  tat  spre  proletariat,  l’a  deprins  a  trăi
           ’Şi  examinează  lucrarea;  îi studiază   dite  prin lectură  sau auzite  dela  catedră.   în  lume  imaginară,  care  vecinie  fuge
      defectele,  insistă  asupra părţilor reuşite;  Dacă  n’ar  avea  alt  scop  de  cât  a  des­  din  nainte-i,  ca  o  chimeră!


                                                             DIN  POPOR.                                  CUVENTUL
                 F   O   I  T   Ă
               IDEI  SUBLIME :                           Doamne  la  inima  mea                   Un  fremăt  trece  prin  pădure..
                                                         Este  un  rîii  şj-o  fîntînea;          Moşnegii  de  pe  culme  plâng,
                                                         Fîntîna-i  năcaz  de  moarte,            îşi  pleacă  vârfurile  sure
              »Căci  Românul  e  întocmai                                                         In  faţa  tînărului  crîng
             »Precum  stâncile  măreţe                   Rîul  le  sapă  pe  toate.
             «Care  ’n  valurile  mărei                                                           Iar  florile  de  primăvară  '
             «Furtunate  şi  isteţe                      Cine  ţi-a  pus  nume  lume              Ridică  capetele  sus,
             «Neclintite  în  veci  rămân                Nu  ţi-a  ştiut  pune  nume;             Şoptind  în  ruga  lor  de  seară
                                                         Să-ţi  fi  pus  numele  floare.
                                                         Că  eşit  mare  ’nşălătoare.             Cuvîntul  care  li  s’a  spus.
             Sunt  destule  atâtea  chinuri
             Doamne!  «Adu  ziua  mult  dorită                                                    De  peste  munţi,  pe  supt  ruine,
                Zi  de  pace  şi  tărie                 ,Arză-l  focu  om  urît,                  A  curs  cu  apele  la  noi,
                Zi  de  glorie  iubită                   Nici  la  moară  n’are  rînd             S ’a  ridicat  în  lumi  senine
             Pentru  acest  sâfman  popor.               Dar  omul  care-i  frumos,               Şi  crîngul  1-a.beut  din  ploi.   \
                                                         Cum  se  duce  vărsă  ’n  coş.
             Pentru  o  naţie  creştină                                                           Pe  petrile  dela  morminte
             Care  poartă  un  mare  nume                Trece  badea  pîngă  miiţe               Salcîmii  ’n  flori  s’au  scuturat...
             Şi  în  suflet  ’i  presimte                Par’  că  nu  ne-am  avut  bine ..       Dormiţi  în  pace,  umbre  sfinte.
             . Că-'i  chemată  în  astă  lume            Nici  eu  nu-1  întreb,  ci  trec,       Dormiţi...  cuvîntul  a  ’nviat!
             La  un  falnic  viitor.                     Dar  cu  ochii  îi ^petrec.
                                                                                                                      M a ria   Cunţan.
   1   2   3   4   5   6