Page 1 - Bunul_Econom_1905_22
P. 1

Anal  VI.                              Orâştie  (SzÂszvâroa),  II  Iunie  n.  1905                                 Nr.  22















                   REYISTA  PENTRU  ACR1CULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU

      ORGAN  AL:  „Reuniunii  Economice  din  OrăştLe“  şi  „Reuniunii  române de  agricaltură din  comitatul  Sibiiului“.

                   A B O N A M E N T E :                         A P A R E :                               Î N S E R Ţ I U N I :
      Pe  an  4  coroane  (2  fi.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                          se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
        Pentru  R o m â n i a   şi  străinătate  15  lei  pe  an.  In  flecare  D um inecă,  j  Abonamentele  şt  inserţiunile  se  plătesc  înainte.'  .

                                                       Şcoala  pentru  popor  nici  nu  are        Cu  biserica  şi  eu  şcoala  de  altfel
            SGO&LELE  PENTRU  POPOR.              alt  înţeles  de  a  mai  fi,  dacă  nu  se  în-  să  nu  creadă  nimenia.  că să  poate  face
            !
                                                  vaţă  în  ea  în  limba  popdrului,  căci  or­  vre-o  speculă  şi  că  aceste  două  măr­
                     —        —
           Bismarc,  marele!  diplomat  şi minis­  ganul  sigur  de  a  întră  în  sufletul  lui  găritare  poporale  pot  servi  şi altor  sco­
      tru  al  Germaniei,  în  războiul  cu  Fran-  spre  al  lumina  estd  limba  maternă  ce  puri  streine  de  Dzeu  şi de  lumină,  căci
      cia  a  reuşit  cerând  dela  guvern  şi  o  vorbeşte.  -                              amar  se  înşeală,  aceasta  însă  trebuie
     .Maiestate  3  lucruri:  şcoală,  şcoală  şi      Cu  ocaziunea  examenelor,  despre  să  o  ştiemai  bine  organele  administra­
      ear  şcoală.                                cari ăm scris în  numărul trecut al acestei  tive  ale  şcoalelor noastre,  apoi  fie  care

           Astăzi  un  popor  fără  şcoală  este   reviste  —  am  primit  împresiunea  câ şi  preot,  fiecare  învăţător  şi  mai  ales  tre­
      perdut  faţă  cu/ aît—popor  cu  şcoală. La   în  limba  poporului  vorbind  poate  face  buie  să  o  ştie  poporul  carele contribue
      toate  popoarele  însă,  dar  mai  ales  la   şi  răspândi  lumina adevărată  numai  a-  la  susţinerea  şcoalei  şi  ştiind,  credinţă
      cele  creştine,  biserica  a fost  mama care   cel  învăţător  care  el  însuş  e  Luminat,  tare  să  aibă  că .mântuirea  de întunerec
      a  sădit . în  inima  poporului  trebuinţa   are  vocaţiune  şi  voinţă  tare  de  a  lu­  poate  să o aducă  repede numai o  şcoală
    ' neapărată  de  a  se  lumina  prin  şcoală,   mina  pe cel neînvâţat,  cu  abnegaţiunea  cu  învăţători  harnici  şi  morali,  învăţaţi
      prin  învăţătură,  tot  omul  ce  să  naşte   de  sine  şi  cu  dor  de  progres adevărat,  deplin  şi  înzestraţi  cu  frica  Dlui.
      în  lume.  Apostolii  Dlui  au fost investiţi   nu numai  cu  drerr,ji  şi  spoială.        In  vâlmăşala  de  alte gânduri ce să
      cu  putere  de  sus  de  a răspândi lumina       De  aci  urmează  câ  pentru  popor   pare  că  îngrijorează sufletul  susţiitoriior
     şi  cunoştinţa  de  Dzeu  fiecărui  om  în  nu  numai  aceea  şcoală  e bună  care  în-   acestor şoale  pentru soartea lor viitoare,
      limba  sa.,  Atunci  deci  a  fost  aflată  văţându-1  şi  limba  lui  e  totodată  con­  să  nu  turbure  liniştea  şi  tăria  cu  care
      cheia  prin  care  poţi  ddschide  şi  intra  dusă  de un învăţător  cualificat  şi harnic.   lea  susţinut  până  azi,  ci săi înbărbăţeze
     la  sufletul  fiecărui  om  spre  al  ,scoate  Chemarea  bisericilor  din  diferitele  co­  mai  ales  şi  mai  mult de a jertfi cu  dra­
     dela  întunerec  la  lumină,  dela  moarte   mune  şi  datorinţa  poporului  este  ca   goste ori ce sar recere  pentru susţinerea
     la  viaţă,  de  a l  cultiva  şi  civiliza.  Bise­  şcoalele  lor  să  le  susţie  cu ori  ce  jertfe   lor,  căci:  „Cine n’are carte, n’are parte*'.
      ricile  creştine  în  decursul  vremilor  în  materiale  şi  să  nu  le  lase  de  sub  con­  „Omului  cu  învăţătură  îi  curge  miere
      aeest  înţeles  au  lucrat  până  astăzi  şi  ducerea  lor  cu  nici  un preţ,  căci lăsân-   din  gură".
     fiecare  după  puterea  sa,  în  timpurile  du-le  din mâna  lor însemnează  a stinge,       Şi  poporul  fără şcoală ; este  un  po­
     din  urmă  pe  lângă  biserică  şi-a  mai  lumina sufletului şi a rămân ea în întunere-   por  fără  viaţă;  fără  viitor.
     deschis  şi  câte-o  şcoliţă  pentru  copii.  cul,  ce  era înaintea de venirea mântuirei.


                                                      —»Iţi  spun  drept, tăticule»,— răspunse   este  părăsită  şi  neîngrijită,  fără  şă  vrei  te
                 F   O I   F Ă
                                                 oftând  Teodor,  ».că  niciodată  n’aşi  fi  vrut  să   pune  pe  gânduri  şi-ţi  umple  Sufletul  de  cu­
                                                 văd  în  aşa  stare  de  plâns  această  grădină,  gete  triste,  învaţă  din  aceasta  acea  lecţie  fo­
          ©  plimbare  folositoare.              care  altă  dată  era  atât  de  frumoasă  şi  în­  lositoare  că  omul,  care  vrea  să  ducă  o  viaţă
                                                 cântătoare!»                                virtuoasă  şi  curată, niciodată  nu  trebue  să  se
                     —«=»—
                                                      —  »Acum  închipueşte-ţi,  iubitul  meu»,   dea  lenevirei  şi  acelei  vătămătoare  încrederi
                   (Urmarre  şi  fine.)      "   urmă  cu  duioşie  tatăl,  »câtă  durere şi amără­ •în  sine,  care  îi  şopteşte,  că  el  ar  fi  deja  pe
          Dorinţa  lui  Teodor  fu  împlinită:  ei  să   ciune  simt  părinţii,  când neobosita şi îndelun­  deplin  întărit  pe  calea  virtuţii  şi  că nimic na
     duseiă  în  grădină.  Cutreerând  toate  aleile,   gata  îngrijire,  dată  de  ei  copiilor,  să  arată  Tar  mai  putea  abate  dele  ea,  ci  din  potrivă
     lui  Teodor  nu-i  venia  să.  creadă  ochilor  că   la  urma  urmelor  zadarnică;  când  copii  lor,   necontenit  trebue  să-şi  ia  sama,  neeontenit
     aceasta  ar  fi  tot  acea  grădină  minunată,  în  -făcându-se  mari,  încep  să  se  poarte  rău  şi  trebue  să-şi  măsoare  toate  cugetele şi faptele
     care  altădată  toate  îl  îndemnau  Ia  bucurie.  ajung  nişte  netrebnici  şi  nişte  ticăloşi i Pe noi   sale  şi  să  le  îndrept eze după învăţătura Mân­
     Cum  s’au  schimbat  toate!  Se  părea  că  toţi   ne-a  ferit  Dumnezeu  de această mare nenoro­  tuitorului.  Altmintrelea  până  şi  cel  mal  bun
     arborii  lăcrămau  şi plângeau o mare pierdere,   cire  şi  ne-a  răsplătit  cu  mână largă îngrijirea  şi  cel  mai  bine  crescut  tânăr  poate  pe  ne­
     întristarea  cuprinse  inima  tânărului  şi  el  se  şi  creşterea  ce  ţi-ara  dat-o  ţie:  tu  nu  ne-ai   simţite  să  se  abată  din  calea  adevărului  şi
     plimbă dus  pe  gânduri.                    amărîţ în  aşteptările noastre. Dar, iubitul meu,   să  rătăcească  pe  la  răspântiile  viciilor  şi  a
          —*Aşa-i  că-i  trist  şi  chiar  dureros» —   tu  abia  acum  îţi  începi  viaţa  ta;  până  acum   patimilor  şi  să  piardă  tot,  ce  avea  bun  în
     zise  atuncea  tatăl  său»—  când  vezi  lăsat  în   tu  nu  ai  făcut  alta.  decât  numai  te-ai  pre­  sine.  Adu-ţi  aminte  cine  a  fost  Solomon  în
     părăsire  şi  neîngrijire  aceea ce a costat atâţea   gătit  pentru  ea.  Privind  la  aceasta  grădină,  tinereţea  sa!  Cât  de  credincios  şi  de înţelept
     ani  de  muncă  şi osteneală d              care  altă  dată  te  încânta,  iar  acum,  când  s’a  arătat  el  în  tinereţea  sa  şi  în  cei  dintâj
   1   2   3   4   5   6